Home
  By Author [ A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z |  Other Symbols ]
  By Title [ A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z |  Other Symbols ]
  By Language
all Classics books content using ISYS

Download this book: [ ASCII | HTML | PDF ]

Look for this book on Amazon


We have new books nearly every day.
If you would like a news letter once a week or once a month
fill out this form and we will give you a summary of the books for that week or month by email.

´╗┐Title: Creierul, O Enigma Descifrata
Author: Moisa, Dorin Teodor
Language: Romanian
As this book started as an ASCII text book there are no pictures available.
Copyright Status: Not copyrighted in the United States. If you live elsewhere check the laws of your country before downloading this ebook. See comments about copyright issues at end of book.

*** Start of this Doctrine Publishing Corporation Digital Book "Creierul, O Enigma Descifrata" ***

This book is indexed by ISYS Web Indexing system to allow the reader find any word or number within the document.



Copyright (C) 2004 by Dorin Teodor Moisa.



CREIERUL, O ENIGMA DESCIFRATA (Traducerea in limba engleza)

Dorin T. MOISA
The Brain, a Decoded Enigma


Warning

This book contains a symbolic model associated to the basic function of 
the brain.

A symbolic model is a model based on logic only. So, this book is not 
recommended to individuals who has the tendency to understand the 
external reality based on imagination.

The book can be understand by persons between 12 and 20 years old who 
have special abilities in the field of positive sciences.

Also, the book is recommended to persons who already work in the field 
of positive sciences (mathematicians, phisicists, engineers and so on).






Introduction


This book contains my original theory, called MDT (Modeling Devices 
Theory) on the basic hardware function of the brain (human or animal).

As any scientific theory, it is a symbolic model. Any symbolic model is 
based on a limited number of basic terms and a limited number of basic 
relations between the basic terms. For the basic terms and only for 
them, there are accepted descriptive definitions. All the others terms 
are generated by the model, together with their normal definitions. 
These definitions are  generated by the model by logical and 
mathematical procedures.

These are the basic characteristics of any scientific theory and so,  I 
follow the procedures described above, to make a theory on the basic 
hardware functions of the brain.

This theory is in a total opposition with all the actual sciences 
associated with the functions of the brain. The present sciences, 
associated with the functions of the brain, are not based on a single 
fundamental model. In this way, as my theory will be accepted, all what 
it was already written in the actual sciences associated with the 
functions of the brain, have to be re-written or forgotten.

This attempt of total revolution is necessary because the actual 
sciences on the brain don't use normal definitions of the terms.  There 
are only descriptions associated with them.

In psychology, for instance, about any scientist has his/her own list of 
descriptive definition associated with the terms used by him/her. In 
this way,  it is not possible to make a logical structure to integrate 
all the terms used in that field. So, the psychology, for instance, is 
not a positive science.
	
Example:
Let's consider a classical positive science, as Newton's Mechanics is. 
In this symbolic model, all terms have exactly the same definition for 
all the scientists. These definition are not changed since 340 years ago 
when they were generated by the symbolic model of Mechanics. For 
instance, the term "speed" is defined as v=s/t. That is, "speed" means 
that the "space" is divided by "time". This definition is a normal 
definition generated by the symbolic model of Mechanics and so, that 
term is not introduced by description.

Let's suppose now that a symbolic model associated with the basic 
hardware function of the brain is already created or it will be created. 
The first consequence is that all the terms used in association with the 
functions of the brain will be generated by the model by logical and 
mathematical procedures, together with their normal definitions. There 
is no reason to suppose that any descriptive definition which is already 
used in the present  sciences of the brain will be compatible with the 
definitions generated by that symbolic model.

So, all what is already created in the present sciences associated with 
the brain has to be re-written or forgotten.

Regardless of the fact that MDT theory will be accepted or not, a 
symbolic model which covers the basic hardware function of the brain 
will produce this total revolution in all the sciences associated with 
the brain, including psychology, psychiatry, gnoseology, epistemology, 
many parts of social sciences.

Let's consider that a symbolic model to cover the basic functions of the 
brain is created and is accepted. The persons who already work in these 
fields have to re-start everything about from zero. Their opposition 
will be enormous and I have no illusion in this direction.

This theory was created about 10 years ago. Based on my personal 
experience, the theory is easily understood by persons  with special 
orientation on positive sciences, including children's over 12 years 
old. Also, the persons who already work with symbolic models 
(mathematicians, physicists, engineers and so on) have a high capacity 
to understand it.

Let's see what MDT offers.
First of all, MDT treats the brain as a device which processes the 
information. In this way, MDT has no direct connection with the 
medicine. MDT is concerning only with the basic functions associated 
with information processing and it is not interested by problems as 
"what part of the brain is doing something" or "how a function is 
implemented". MDT is a theory associated with the processing of the 
information and so it has no direct interference with the physical 
brain.

As a symbolic model associated with the basic function of the brain,  it 
generates precise definition, based on logic, of all the terms used in 
association with the functions of the brain. In this way, all the terms 
are logical correlated between them.

Examples: MDT generates normal definitions for: knowledge, 
consciousness, to imagine, to think, intelligence, emotion, to be 
irritate, love, happiness and many others. E.g. the "consciousness" is 
the facility of a brain to make and operate a model which contains the 
being itself as an element. MDT defines, than, 6 different types of 
consciousness which are, of course, defined in the same precise way. 
Even more, based on MDT, it is possible to design a logical structure to 
implement the function called "consciousness".

MDT explains the basic functions of the brain up to the level to make a 
logical design to synthesize all the brain's functions (human or 
animal). Of course, a technological implementation of that functions is 
not possible now because the computers, for example, have yet a very low 
power to process  the information and this situation will last, I think, 
at least in the next 25 years.

In fact, the brain is treated by MDT as a technological product. So, 
there are defined the main design goals and also, the main deficiencies 
(by design or given by technological implementation).

There is analyzed the problem if, by evolution, it is possible or not to 
evolve from animal brain to human brain.

There are analyzed the design and technological problems, including the 
functional illnesses of the brains.

The theory treats also the paranormal phenomenon and suggest some 
methods to develop such activities.

The Application section contains also many items as a history of the 
evolution of the brain, the evaluation of the problems of psychological 
tests and performance tests for a brain, some problems associated with 
the present and future levels of evolution of the brain, some long range 
problems associated with the development of the human society (including 
the terrorism) and many others.
The basic elements of MDT occurs in 1993 and the first written form (on 
WEB) in 1997. The process of developing is continuing.

Dorin T. MOISA
moisa@zappmobile.ro
EXPLICATIE

Aceasta' versiune a ca'rtzii este scrisa' i'n i'ntregime cu caractere ASCII. 
Totushi, eliminarea diacriticelor poate sa' creeze ambiguita'tzi. Asha cum deja 
atzi observat, diacriticele se i'nlocuiesc cu nishte caractere speciale. Astfel, 
"s" cu coditza' se i'nlocuieshte cu "sh" iar "t" cu coditza se i'nlocuieshte cu 
"tz". Pentru "i" cu ca'ciula' se foloseshte "i'" iar pentru "a" cu ca'ciula' se 
foloseshte "a'", asha cum deja atzi observat. 

Totusi, sunt putine cazuri cind eliminarea diacriticelor poate sa creeze 
ambiguitati. Din cauza aceasta, acest text va folosi notatia speciala de mai sus 
numai si numai in situatiile in care ar putea sa apara ambiguitati.

Astfel, nu vom scrie "i'nva'tza'mi'nt" deoarece scrierea "invatamint" nu creaza 
ambiguitati dar vom scrie "casa" sau "casa'" in functie de articolul 
hotarit/nehotarit cerut de sensul frazei.

Aceasta carte se adreseaza numai celor care percep realitatea externa pe baza de 
logica. Acesti cititori vor avea tendinta naturala sa accepte eliminarea 
diacriticelor din scriere. In Germania exista' deja o forma oficiala de scriere a 
limbii numai cu caractere ASCII si care a fost impusa de guvern cu toate 
protestele populatiei. Poate ar trebui ca aceasta problema sa fie pusa, in mod 
serios, si la noi. Aici este deci o propunere. Pentru cei care nu agreeaza aceasta 
scriere, exista si o versiune W'97 a cartii, cu diacritice.
Dorin Teodor MOISA




CREIERUL, O ENIGMA DESCIFRATA

Dorin Teodor MOISA
moisa@zappmobile.ro


ATENTIONARE

Aceasta carte contine un model simbolic asociat functiilor de baza ale creierului.

Un model simbolic este un model bazat in exclusivitate pe logica. In consecinta, 
cartea nu este recomandata persoanelor care au tendinta de a intelege realitatea 
externa pe baza de imaginatie.

Cartea poate fi inteleasa cel mai usor de persoane intre 12 si 20 de ani, cu 
inclinatii speciale pentru stiintele exacte. De asemenea, cartea este recomandata 
persoanelor care lucreaza deja in domeniile stiintelor exacte (matematicieni, 
fizicieni, ingineri, etc.).



CUPRINS

Introducere 2
Functiile de baza ale creierului 4
Termeni fundamentali 4
Definitiile asociate termenilor fundamentali 4
Celula functionala fundamentala de hardware 6
Probleme de principiu 11
Exemplificarea detaliata a constructiei de modele M-YM-ZM 13
Creierul uman (introducere) 15
Creierul uman fata de creierul animal 16
Creierul uman: evolutie sau interventie externa 20
Deficiente de proiectare ale creierului 23
Structura creierului: modelul PSM 25
Structura creierului: facilitati functionale si tipuri de modele 26
Fenomene paranormale 32
Creierul uman normal 33
Rezumatul facilitatlor functionale ale unui creier 35
Facilitati functionale de ordinul 2 36
Personalitatea (la oameni) 37
Constiinta ( la oameni) 40
Rezumat: dictionar de modele 43

Exemple, Teste, Aplicatii (ETA) 45
ETA 1: Model 45
ETA 2: Adevar, realitate, comunicatie 47
ETA 3: Probleme fundamentale asociate cunoasterii stiintifice 49
ETA 4: Limba de comunicatie generala (GCL, General Communication Language), 
Dictionar 51
ETA 5: Modelul NUL 57
ETA 6: Timpul 58
ETA 7: Muzica 59
ETA 8: Cinematograful 62
ETA 9: Fundamentalismele lumii in care traim 63
ETA 10: Terorismul 64
ETA 11: Problemele de evolutie ale creierului omenesc 66
ETA 12: Sarpele cu clopotei 67
ETA 13: Principalele boli psihice: paranoia si schizofrenia 68
ETA 14: Sinuciderea 72
ETA 15: Teste de normalitate 73
ETA 16: Visele 74
ETA 17: Istoria evolutiei speciei umane conform cu MDT 76
ETA 18: Organizarea societatii omenesti 84
ETA 19: Complexul schizofrenico-paranoic (XSPC) 85
ETA 20: Paranoia indusa (XIP) si complexul paranoico-schizofrenic (XPSC) 86
ETA 21: Dizarmonii in functionarea creierului 87
ETA 22: Mesaj subliminale 87
ETA 23: Cum functioneaza o stiinta exacta 88
ETA 24: Mica si marea schizofrenie 90
ETA 25: Demonstratie directa asupra functiei de creare de modele imagine 97
ETA 26: Citiva parametrii de baza ai creierului 
in vederea masurarii performantelor 98
ETA 27: Animalele 100
ETA 28: Operatii extrem de complicate pe modele imagine (mersul, sariturile,   
cataratul in copaci) la oameni 104
ETA 29: Creierul evolueaza sub ochii nostri 106
ETA 30: Efecte negative de principiu asociate cu functionarea creierului 107
ETA 31: Poporul roman 109
ETA 32: Masoneria 113
ETA 33: Probleme asociate scenelor filmate 116
ETA 34: Perspectiva optica si calitatea constructiei de modele imagine 117
ETA 35: Uneori agresivitatea poate sa combata schizofrenia de tip XS1 117
ETA 36: Sexul 119
ETA 37: Corpul intern 120
ETA 38: Spiritul european 121
Postfata 127
Bibliografie 130


INTRODUCERE

Aceasta carte contine teoria mea originala, numita MDT (Modeling Devices Theory), 
asupra functiilor hardware de baza ale unui creier (animal sau uman).

Fiind o teorie stiintifica, ea este de fapt un model simbolic. Orice model 
simbolic trebuie sa contina un numar foarte limitat de termeni fundamentali si un 
numar foarte limitat de relatii fundamentale intre termenii fundamentali. Pentru 
termenii fundamentali si numai pentru ei, se accepta' definitii bazate pe 
descrieri. Toti ceilalti termeni sunt generati de model, odata cu definitiile lor, 
prin operatii logico-matematice. Acestea sunt caracteristicile fundamentale ale 
oricarei teorii stiintifice. Teoria prezentata urmeaza aceste reguli de baza.

Aceasta teorie se afla' in totala opozitie cu toate stiintele actuale care 
studiaza functionarea creierului si care stiinte nu se bazeaza pe un singur model 
simbolic. In acest fel, aceasta teorie descalifica' din start tot ce s-a creat in 
ultimele citeva sute de ani in domenii cum ar fi psihologia, psihiatria, 
gnoseologia, epistemologia, stiintele comportamentelor animalelor, partial 
stiintele sociale si alte domenii  conexe.

Aceasta incercare de revolutie totala este necesara si justificata de urmatoarea 
situatie, care situayie exista' independent de existenta sau nu a teoriei mele.

In psihologie, de exemplu, se folosesc o serie de termeni (constiinta, realitate, 
adevar, perceptii, emotii, etc.) care nu au definitii universal acceptate. In 
fapt, fiecare psiholog are propriile variante de definitii descriptive asupra 
tuturor termenilor folositi de el. Psihologia nu este o stiinta exacta, lucru 
universal acceptat. Atunci cind va aparea o stiinta exacta care sa acopere si 
domeniul psihologiei, atunci tot ce s-a scris deja in psihologie trebuie abandonat 
sau rescris in baza acelei teorii stintifice. 

Intr-o stiinta exacta cum ar fi Mecanica lui Newton, toti termenii folositi au 
exact aceleasi definitii pentru oricine, oriunde si oricind, fara nici o 
modificare de aproximativ 340 de ani de cind au fost creati. 

De exemplu, termenul "viteza" are o definitie generata de modelul simbolic. Acesta 
definitie este v=s/t (se imparte spatiul la timp). Termenul "viteza" nu este deci 
introdus prin descriere. 

Sa presupunem acum ca cineva a creat sau va crea un model simbolic fundamental (o 
stiinta exacta) care explica' functionarea creierului in mod acceptabil. Prima 
consecinta a aparitiei acestui model este ca absolut toti termenii folositi in 
domeniile acoperite de acel model, vor fi definiti pe baza modelului. Rezultatul 
este cel care a fost enuntat mai sus si anume, tot ce s-a scris in ultimii citeva 
sute de ani in asa zisele stiinte asociate creierului, va trebui abandonat sau 
rescris.

Indiferent daca teoria prezentata in aceasta carte va fi sau nu acceptata, mai 
repede sau mai tirziu, tot va aparea un model simbolic fundamental care sa explice 
functionarea creierului si deci, mai repede sau mai tirziu, tot se va intimpla 
aceasta revolutie.

Aici apare insa o problema suplimentara. Pseudo-stiintele actuale  asociate 
creierului sunt sustinute de o puternica structura academica  si cu caracter 
aplicativ/lucrativ. Oamenii care sustin aceasta structura nu au cum sa accepte 
nici o teorie bazata pe un singur model simbolic, deoarece asta inseamna' sa ia 
totul de la zero. 

Consecinta este faptul ca, chiar daca ar aparea un model simbolic fundamental 
"absolut corect ", opozitia care ar aparea ar fi enorma. Nu-mi creez nici o iluzie 
ca cineva care deja lucreaza in domeniile acestor pseudo-stiinte va accepta sau 
chiar va lua in considerare aceasta teorie sau oricare alta de acest fel.

Bazat pe experienta de peste 10 ani de cind exista' aceasta teorie, ea a avut 
succes la persoanele care lucreaza deja in domeniul stiintelor exacte 
(matematicieni, fizicieni,..) dar si la tinerii intre 12 si 20 de ani. Mai precis, 
la tinerii care nu sunt inca remorcati de sistemul social-economic actual. Un 
student care a primit deja o tema de lucrare de diploma, va trebui sa urmeze linia 
trasata de profesorii lui. El nu are cum sa-si riste viitorul aventurindu-se intr-
un domeniu neinteles de profesorii lui.

Sa vedem ce ofera aceasta teorie. In primul rind, fiind un model simbolic, ea este 
bazata pe logica. Ea da definitii extrem de precise si neinterpretabile tuturor 
termenilor folositi in asociatie cu functionarea creierului.

Teoria explica' principiul de functionare al creierului, animal sau uman, pina la 
a fi in stare sa faca un proiect logic functional, adica un proiect de dispozitiv 
logic, care poate sintetiza functiile de baza ale creierului animal sau uman.

De fapt, creierul este tratat ca un produs tehnologic. Astfel, se definesc 
cerintele fundamentale dar si deficientele fundamentale de proiectare. Sunt 
explicate problemele si solutiile legate de implementarea tehnologica a 
creierului, in multiplele lui variante. 

Teoria sugereaza faptul ca proiectantul, in decursul zecilor de milenii, a facut 
mai multe variante tehnologice care se pot recunoaste in realitatea externa. Se 
analizeaza  daca prin evolutie se poate trece sau nu, de la un creier de animal la 
un creier de om.

Sunt tratate si problemele de proiectare sau tehnologice, cunoscute sub denumirea 
de deficiente/boli psihice (in forme patologice sau nu).

Teoria trateaza intr-un mod stiintific si asa zisele fenomene paranormale si 
sugereaza metode pentru dezvoltarea abilitatilor in acest domeniu.

Cartea are doua parti. Prima prezinta teoria generala impreuna cu citeva aplicatii 
considerate mai importante. In a doua parte sunt prezentate mai detaliat, un numar 
de exemple, teste si aplicatii, care sa sustina intelegerea teoriei generale.

Din cauza ca teoria, numita de mine MDT (Modeling-Devices Theory), a fost scrisa 
initial in limba engleza (din 1997 elemente ale ei se afla pe WEB), un mare numar 
de termeni sunt prescurtati folosind terminologia engleza.

Elementele de baza ale teoriei au aparut cam in 1993 si prima forma scrisa in 
1995. De atunci teoria a fost perfectionata si dezvoltata si procesul continua.
In anul 2003 o versiune foarte apropiata de aceasta a fost publicata la editura 
Cosmos din Sibiu. Aceasta versiune poate fi considerata ca o editie imbunatatita 
si adaugita a cartii din 2003.
	
       
FUNCTIILE DE BAZA ALE CREIERULUI

REZUMAT
Teoria, numita de mine MDT (Modeling-Devices Theory), considera' ca functiile  
fundamentale de hardware ale oricarui creier, animal sau uman, sunt constructia si 
operarea de modele imagine (analogice), asociate realitatii externe. In acest 
cadru, numai pentru creierul uman, exista' facilitatea aditionala de a construi si 
opera modele simbolice.


TERMENI FUNDAMENTALI

Model imagine (sau model analogic), model simbolic, simulare pe model, informatie, 
adevar, realitate, realitate de intrare (IR), realitate externa, imagine, armonie, 
logica, limba de comunicatie generala (G.C.L.), limbajul logico-matematic.


DEFINITIILE ASOCIATE TERMENILOR FUNDAMENTALI

Aceasta teorie este un model simbolic. Un model simbolic contine un numar foarte 
limitat de termeni fundamentali pentru care se accepta' definitii descriptive. O 
definitie descriptiva este, in general, imprecisa. Motivul principal este ca ea 
foloseste cuvinte care la rindul lor ar trebui definite. Cuvintele care se 
folosesc in definirea cuvintelor folosite in definitia principala ar trebui la 
rindul lor sa fie definite. Acest proces pare fara sfirsit.

In stiintele exacte se accepta definitii descriptive numai pentru un numar foarte 
limitat de termeni, numiti termeni fundamentali.

De exemplu, in modelul simbolic numit "Mecanica lui Newton", termenii fundamentali 
sunt masa, spatiul si timpul. Nici unul din acesti termeni nu are definitie 
normala (generata de modelul simbolic). Ei se introduc prin descriere.

Odata ce termenii fundamentali au fost introdusi prin descriere, absolut toti 
ceilalti termeni trebuie sa aiba definitii normale, generate de model, prin 
operatii logico-matematice cu termenii deja definiti. Aceasta este metoda folosita 
in orice stiinta exacta si aceasta este deci metoda folosita si in constructia  
teoriei MDT asupra functiilor de baza ale creierului.

Vom vedea in continuare definitiile termenilor folositi de teoria MDT.

Model: acesta este un termen folosit pe scara foarte larga in stiinta si 
tehnologie. Teoria accepta' definitia din aceste domenii.

Prin model se intelege o colectie de elemente si de relatii intre elemente. 
Elementele pot fi de orice fel (obiecte fizice, reprezentarile lor sub forma de 
desene sau simboluri matematice de orice fel, orice fel de reprezentari 
informationale, etc.). Elementele au o serie de proprietati care trebuie 
specificate intr-o forma implicita sau explicita. Intre elemente exista' citeva 
relatii fundamentale care trebuie de asemenea sa fie date.

Un model imagine (sau model analogic) contine un numar nespecificat de elemente si 
o colectie nespecificata de relatii intre elemente. Un model imagine (analogic) 
poate fi doar "dat", ca un intreg, fara a putea explicita elementele si relatiile 
intre elemente decit intr-un mod foarte aproximativ.

Exemple de modele imagine: hartile, machetele de orice fel, un asamblu de machete 
combinate cu orice alte elemente materiale (apa, aer etc.), precum si orice 
reprezentare de acest fel, in orice forma informationala.

Un model simbolic foloseste ca elemente litere, cifre sau cuvinte. Relatiile intre 
elemente sunt de natura logico-matematica.

Cel mai important model simbolic este limba de comunicatie generala (General 
Communication Language, GCL). Elementele sunt, in principal, substantivele iar 
relatiile intre elemente sunt, in general, verbele.
		
Observatie: GCL nu este un model propriuzis. GCL inseamna elemente (in principal 
substantivele) si relatii intre elemente (in principal verbele). Cu GCL se pot 
construi modele simbolice cu ajutorul acestor elemente si relatii. Astfel, orice 
propozitie este un model simbolic. Totusi, pentru a nu complica expunerea, peste 
tot in aceasta teorie, GCL este considerat, prin extensie, ca fiind model 
simbolic.

Odata ce un model este dat, pe el se pot face simulari de evolutie. Pentru 
aceasta, in model se face o modificare. In urma acestei modificari, intreg modelul 
va suferi o serie de modificari, din cauza ca toate elementele sunt legate intre 
ele. Acest proces se numeste simulare pe model.

Orice informatie, implicita sau explicita, obtinuta prin simulare pe model, se 
numeste adevar. Orice adevar trebuie deci sa fie asociat cu modelul care l-a 
generat. Aceasta este definitia termenului "adevar" in aceasta teorie.

Totalitatea adevarurilor care sunt sau ar putea fi generate, in mod implicit sau 
explicit, de un model dat, prin simulare pe model, se numeste "realitatea" 
asociata acelui model. Aceasta este definitia termenului "realitate" in aceasta 
teorie. Si aici se vede ca inainte de a prezenta realitatea trebuie sa declaram 
modelul.

Am folosit aici termenul "informatie". El nu are definitie  normala, fiind un 
termen fundamental. Teoria accepta' definitia descriptiva din GCL si din stiintele 
exacte.

Observatie: in legatura cu termenul "informatie", ceva este declarat ca fiind 
"informatie" numai dupa ce acel "ceva" este prelucrat, cumva, de un dispozitiv de 
prelevare si prelucrare a informatiei. Totusi, pina la clarificarea acestei 
probleme, exterioara teoriei, vom percepe termenul "informatie" in modul in care o 
facem curent, pe baza de intuitie. Oricum, acest termen fundamental nu pune, in 
general, probleme.
  
Se vor mai introduce doi termeni noi: "armonia" si "logica".

Am aratat ca odata ce un model este dat, pe acest model se pot face simulari 
pentru a vedea posibilele evolutii ale acestui model. 	Pentru simulare, se 
modifica sau se adauga/elimina un element sau o relatie. Modelul va intra intr-o 
stare tranzitorie de instabilitate. Pentru un model imagine (analogic) evolutia 
spre stabilitate se bazeaza pe legile armoniei. Un model imagine are tendinta de a 
redeveni armonic in urma unei perturbatii.

Daca se face o perturbatie pe un model simbolic, modelul simbolic va redeveni 
stabil in baza legilor logicii.

Intrucit unele situatii din realitatea externa se pot modela atit pe model imagine 
cit si pe model simbolic, exista', uneori, o corespondenta intre armonie si 
logica. Aici avem, intr-o forma implicita, o definitie a logicii si a armoniei ca 
fiind metode de a asigura stabilitatea unui model simbolic respectiv imagine. 
Notiunea de "definitie implicita" inseamna ca, desi nu stim sa explicitam ce este 
logica si armonia, stim sa recunoastem efectul lor intr-o structura de informatii.

Suntem acum in situatia de a prezenta functia fundamentala de hardware a oricarui 
creier, folosind termenii deja definiti.

Functia de baza de hardware a oricarui creier, uman sau animal, este de a construi 
modele imagine asociate realitatii externe si de a simula posibilele evolutii ale 
modelului. Totalitatea informatiilor care sunt sau ar putea fi generate de un 
astfel de model, este realitatea asociata acelei realitati externe. 

Am folosit aici un termen care nu au fost inca definit: "realitatea externa". 
Acest termen inseamna' o "sursa de informatii"  care nu este localizata in 
structura de modele ale unui creier dat.
Este important de specificat ca "realitatea externa" nu este o sursa de informatii 
propriuzisa, dar o tratam ca si cind ar fi o sursa de informatii, exterioara 
structurii de modele (vezi mai sus termenul "informatie").

Principala cerinta de proiectare a creierului este de a construi modele ale 
realitatii externe si de a face predictii (prin simulare pe model)  asupra 
evolutiei acelei realitati externe. 

Asa cum am spus, realitatea este totalitatea informatiilor care sunt sau ar putea 
fi generate de un model asociat realitatii externe. Asta inseamna ca noi reflectam 
realitatea externa prin realitatea generata de modelul asociat ei.

Exemplu: in fata aceleasi realitati externe, fiecare om are propria realitate 
asociata acestei realitati externe. Oamenii gindesc si actioneaza in baza 
realitatii si nu in baza realitatii externe. In ultima instanta, realitatea 
externa este o inventie a creierului pentru a-si explica structura sa de modele.


CELULA FUNCTIONALA  FUNDAMENTALA DE HARDWARE 

Sa vedem acum celula hardware fundamentala a oricarui creier (animal sau uman).
Se presupune existenta unor modele imagine de tip M, care sunt  legate direct de 
organele de simt. Aceste modele functioneaza in legatura cu o colectie 
preexistenta de modele concept de tip YM. 

Exemplu: modele imagine de tip concept YM: "ciine", "masa", etc. 

Modelele M vor descoperi cit mai multe elemente in realitatea externa si vor 
incerca sa atribuie fiecarui element descoperit cite un model YM. Odata ce o 
entitate a fost asociata, preliminar, cu un YM, M va face o predictie bazata si pe 
acel YM. De exemplu, daca unui element i-a fost atribuit modelul "ciine", M va 
face o predictie asupra comportamentului unui ciine in acel model. Aceasta 
predictie este comparata cu  informatia obtinuta din realitatea externa. Aceasta 
informatie obtinuta de M din realitatea externa se numeste "realitatea de intrare" 
(input reality, IR). 

S-a introdus deci un nou termen: "realitatea de intrare" sau IR.
IR este informatia obtinuta de un model din exteriorul sau (din realitatea externa 
sau de la alte modele). IR este folosita pentru a compara predictia modelului cu o 
referinta externa modelului (nu neaparat din realitatea externa).

Daca acea predictie se verifica cu ajutorul lui IR, se incearca alta predictie 
pentru a creste siguranta atribuirii corecte sau  acceptabile. Daca una sau mai 
multe comparari dau rezultate negative, se va cauta alt model YM si procesul se 
repeta pina cind toate elementele descoperite vor fi integrate, in mod armonic, in 
model (toate predictiile sunt  compatibile cu datele deja existente in model).

Aceasta este functia principala a modelelor de tip M. Scopul functiei este 
constructia preliminara si rapida a unui model stabil asociat unei sectiuni a 
realitatii externe.

Exemplu: un model M interactioneaza cu o realitate externa. Modelul M va fi o 
"macheta" construita informational prin analogie cu acea realitate externa. 
Totusi, intrucit ce se construieste este un model, acea "macheta" este construita 
astfel ca toate elementele sale  sa se integreze in acea "macheta" in mod armonic. 
Asta inseamna ca, prin simulare pe model, s-a verificat armonia (stabilitatea) 
generala a modelului. Vom reveni pe larg asupra acestei probleme.

Informatiile generate de modelele M vor fi folosite de alte modele, de tip ZM care 
continua procesul de modelare a realitatii externe prin identificarea avansata a 
elementelor si corelarea predictiilor pe baza unor alte modele preexistente, cu 
bataie lunga. 	 	

Vom vedea acum modul de folosire a informatiilor generate de modelele de tip M. 
Asa cum stim, exista un model imagine M care reflecta preliminar realitatea 
externa, care functioneaza asa cum a fost deja descris mai sus. La descrierea 
modelelor M, am vazut ca ele identifica elementele realitatii externe in baza unor 
modele YM preexistente.  Deci, pentru ca prima functie sa-si atinga obiectivele, 
alaturi de modelele M (asociate organelor de simt) trebuie sa existe o colectie 
bogata de modele de tip YM, in general, modele de tip concept, obtinute in 
decursul timpului, prin experienta. Modelele M, in general, se opresc la nivelul 
de identificare bazat pe modele concept YM, de tip imagine.

Exemplu: daca vedem un autocar plin cu persoane care merg undeva, modelele M ne 
transmit aceasta informatie dar numai in urma unei prelucrari ulterioare, 
realizata de modelele ZM, putem sa intelegem daca este vorba de o excursie sau de 
un transport normal de persoane. 

In consecinta, alaturi de modelele de tip YM (cu bataie scurta) folosite de 
modelele M, mai exista si modele ZM cu bataie lunga. 

Modelele ZM sunt  modelele principale prin care reflectam realitatea externa.

Daca, de exemplu, stam cu ochii inchisi, modelul M asociat ochilor nu transmite 
nimic. Totusi, unul sau mai multe modele de tip ZM continua, in baza predictiilor, 
sa reflecte realitatea externa.

Unul sau mai multe modele de tip ZM preiau informatiile de la modelele M si 
continua procesul de modelare. Acest proces inseamna continuarea identificarii 
elementelor si corelarea oricarei informatii astfel obtinute cu informatiile deja 
existente in alte modelele ZM.

Procesul de modelare pe modele de tip M este absolut independent de procesele de 
modelare pe modele de tip ZM. Asta inseamna ca in timp de modelele M se auto-
actualizeaza continuu, unul sau mai multe modele de tip ZM vor folosi aceste 
informatii pentru actualizarea lor si pentru a face predictii de evolutie ale 
realitatii externe, tot mai bune.

Sa facem un rezumat preliminar, pina aici. Se presupune existenta unor modele  
imagine de tip M, conectate direct la organele de simt disponibile. Aceste modele 
au ca scop constructia de modele imagine preliminare ale realitatii externe. 
Modelele M se auto-actualizeaza continuu in functie de realitatea externa.

Nivelul 2 de intelegere al realitatii externe se bazeaza pe modele ZM cu bataie 
lunga. Modelele de tip ZM acopera sectiuni importante din realitatea externa. 
Astfel, avem modele ZM asociate rudelor importante, cunoscutilor, casei si 
localitatii unde traim, profesiei, diverselor abilitati personale, etc., etc.).

Modelele ZM cu bataie lunga sunt in general modele concept. Ele ne permit sa 
integram o informatie generata de modelele M intr-un context general. De asemenea, 
modelele cu bataie lunga de tip ZM permit sa prezicem si mai bine evolutia 
realitatii externe.

Exemplu: un model M ne transmite informatia ca in fata noastra se afla un ciine. 
Un model ZM se va activa automat si va obtine informatii suplimentare legate de 
acel ciine, de la oricare alt model al creierului. Chiar daca acel ciine nu a mai 
fost intilnit, un model ZM poate sa faca evaluari de comportament a rasei careia 
ii apartine acel ciine sau in functie de comportamentul lui asa cum este reflectat 
de modelele M dar si in functie de alte modele ZM existente.

Pe nivelul 2 deci, modelele ZM cu bataie lunga sunt in stare sa integreze 
informatiile date de modelele M.

Aici putem deja sa dam  definitiile a doi termeni foarte importanti: cunoasterea 
si constiinta. 

Cunoasterea este capacitatea de a prezice evolutia realitatii externe pe baza unei 
structuri de modele armonice/logice asociate acelei realitati externe. Aceasta 
structura de modele a generat deja un mare numar de predictii deja confirmate. 
Asta inseamna ca singura garantie a predictiei corecte este increderea in 
structura de modele disponibile. Vom reveni la aceasta problema.

Constiinta este capacitatea de a construi si opera unul sau mai multe modele ZM, 
asociate sau nu realitatii externe, in care propria persoana apare ca element. Si 
asupra acestei probleme vom mai reveni.

Cunoasterea este deci capacitatea de a prezice corect evolutia realitatii externe, 
pe baza unei structuri de modele armonice/logice. 

Aici avem o problema asociata definitiei termenului "corect". In citeva locuri 
este precizat ca a prezice "corect" inseamna sa existe o diferenta acceptabil de 
mica intre predictie si IR. Asta este una dintre posibilele definitii ale 
cuvintului "corect". Mai exista' insa o definitie care este strins legata de 
termenul "cunoastere".

Teoria MDT este asociata functiilor de baza de hardware. Odata ce descriem 
structura de hardware, tot ce teoria sustine se bazeaza pe functiile disponibile 
de hardware. In acest fel, ceea ce sustine MDT despre cunoastere nu este o alta 
teorie asociata subiectului ci este asociata cu ceea ce structura de hardware 
poate sa faca.

Astfel, orice experienta presupune un model preexistent care va face acea 
experienta. Modelul care organizeaza experimentul ne va spune si ce facem si ce am 
obtinut. Tot ce putem face prin experienta este de a imbunatati structura de 
modele deja existente. Modelele perfectionate prin experienta vor face predictii 
mai bune.

In acest fel este posibila unificarea celor doua intelesuri date mai sus 
termenului "corect". Astfel, in prima acceptiune, daca prin compararea predictiei 
unui model cu IR rezulta ca predictia este asemanatoare cu IR, atunci spunem ca 
predictia este corecta. In a doua acceptiune se spune ca orice predictie a unei 
structuri de modele este corecta prin definitie deoarece o structura de modele a 
trecut deja un foarte mare numar de teste si deci putem avea incredere in aceste 
predictii.

Deci, daca facem o predictie, aceasta este "corecta" prin definitie. Indiferent 
daca predictia se confirma sau nu, structura de modele de dupa experienta  va fi 
mai buna. In aceasta situatie, chiar daca vom avea o alta colectie de predictii, 
acestea vor fi din nou "corecte". Predictiile pot fi incorecte cel mult un timp 
scurt dupa compararea predictiei cu IR. De indata ce s-a facut compararea, 
modelele se vor modifica pentru a fi din nou "corecte". Teoria deceleaza deci doua 
acceptiuni pentru termenul "corect" si sugereaza o posibla unificare a lor fara a 
sustine neaparat aceasta unificare de sensuri.

Singura cunoastere admisa de MDT este deci cunoasterea bazata pe predictia unei 
structuri de modele adecvate realitatii externe date. Odata ce avem o structura de 
modele asociate unei realitati externe, este posibil sa facem predictii de 
evolutie a acelei realitati externe, pe baza modelelor existente. 

Singura garantie de corectitudine a predictiei este calitatea acelei structuri de 
a fi armonica/logica. Pentru a fi armonica/logica, structura a trecut un foarte 
mare numar de verificari interne si in interactie cu realitatea externa si asta 
este tot. Nu exista' nici un fel de alta garantie de corectitudine asociata 
cunoasterii.

Sa mai aducem citeva precizari asociate conoasterii. Astfel, am aratat ca un 
experiment care sa verifice sau sa infirme o afirmatie, se poate desfasura numai 
in cadrul unui model. Modelul ne spune atit ceea ce facem cit si ceea ce vedem. 
Este de observat ca experimentul, fiind bazat pe un model, va perfectiona acest 
model. Daca la acel experiment mai participa si alte persoane, rezultatul 
experimentului va fi interpretat de fiecare persoana pe baza propriilor modele. 
Asta reconfirma ceea ce s-a spus deja si anume ca in fata aceleasi realitati 
externe, fiecare persoana construieste propria realitate.

Se accentueaza din nou ca aceste consideratii sunt generate de modelul de hardware 
al creierului. MDT nu este o teorie a cunoasterii ci o teorie a structurii de 
hardware. Ceea ce teoria prezice in legatura cu cunoasterea sunt consecinte logice 
ale functionarii structurii de hardware a creierului.  

Exemplu: in urma cu citeva sute de ani, toata lumea stia ca Pamintul este centrul 
Universului. Acest lucru era sustinut de o robusta structura de modele si era 
confirmat zilnic prin interactia directa cu realitatea externa. In plus, in 
Biblie, cel putin intr-o forma implicita, apare ca Pamintul este centrul 
Universului. In acea perioada deci, idea ca Pamintul este centrul Universulul era 
corecta.
 
In orice moment deci, creierul va considera "corecte" toate predictiile pe care le 
face structura de modele, chiar daca structura este modificata in urma 
experientei.

Acest mod de a vedea lucrurile ar putea fi considerat inacceptabil de catre 
epistemologi, de exemplu, dar asta este ceea ce rezulta din analiza functiilor de 
hardware ale creierului. Indiferent daca ne place sau nu, creierul nu poate face 
decit ceea ce este posibil tehnic, pe baza principiului sau de functionare.

Termenul "gresit" poate sa puna ceva probleme. Daca, de exemplu, un model face 
predictii gresite asta nu inseamna, de obicei, ca modelul are probleme de 
constructie. Un model care face predictii gresite poate fi un model perfect 
armonic sau logic. Termenul "gresit" asociat cu un model se refera doar la faptul 
ca acel model nu este adecvat acelei realitati externe. Totusi acel model ar putea 
fi adecvat altei realitati externe.

Exemplu: Modelul lui Newton este gresit in reflectarea comportamentului  
obiectelor care se misca cu viteze comparabile cu viteza luminii (face predictii 
gresite) desi el este corect (adecvat) reflectarii lumii mecanice la viteze foarte 
mici in comparatie cu viteza luminii.

Termenii "corect/gresit" trebuie deci totdeauna sa fie raportati la un model sau 
la o structura de modele.

Prima facilitate fundamentala a creierului este deci de a genera cunoasterea si 
constiinta, asa cum ele au fost deja definite.

Vom continua acum cu a doua facilitate fundamentala a oricarui creier si anume, 
actiunea asupra realitatii externe. Astfel, in baza modelelor deja existente, un 
model de tip ZM poate sa construiasca un  model ZAM, artificial si invariant.
Un model artificial este un model care nu a aparut prin interactie directa cu 
realitatea externa, asa cum se intimpla' cu modelele M, YM si ZM. Model invariant 
inseamna un model care nu poate fi modificat prin interactie cu realitatea 
externa.
Acest model ZAM, cu bataie lunga, este model de referinta in modificarea 
realitatii externe. Pentru ca realitatea externa (reflectata de modelele M-ZM) sa 
fie asemanatoare cu modelul ZAM, acest model ZAM va construi/activa o colectie de 
modele AZM care pot actiona asupra realitatii externe. Procesul se incheie atunci 
cind modelele M-ZM transmit o informatie compatibila cu modelul invariant ZAM.

Modelele AZM pot activa organele care pot actiona asupra realitatii externe. 
Astfel realitatea externa este modificata de modelele ZAM, prin actiunea modelelor 
AZM, pentru a indeplini specificatiile generate de modelul invariant ZAM.

Modelele AZM sunt  modele de actiune directa asupra realitatii externe si ele sunt  
asociate in general miinilor, picioarelor, gurii (pentru a minca sau a vorbi), 
etc. Ele pot de asemenea sa fie create, pentru aplicatii specifice de orice model 
ZAM sau ZM.

Vom descrie acum modul de implementare a acestei facilitati. Astfel, de indata ce 
un model ZAM a fost construit sau activat de un model ZM, acest model ZAM va 
simula actiunea care trebuie facuta. In urma unui set de simulari, va rezulta daca 
acea actiune se poate face sau nu. Daca se poate face, se va gasi, prin simulare, 
solutia optima. Dupa ce simularea actiunii a reusit, modelul ZAM va folosi 
modelele AZM pentru a actiona asupra realitatii externe. Modelele AZM vor actiona 
exact asa cu au actionat in simulare. Daca prin simulare nu s-a reusit sa se 
atinga obiectivul, creierul va fi blocat in executarea acelei actiuni.

Exemplu: daca trebuie sa sarim peste un obstacol, modelul ZAM asociat actiunii, 
folosind modele AZM, va simula acea saritura. Daca saritura simulata reuseste, 
exact acea saritura se va face si in realitatea externa. Daca saritura simulata nu 
reuseste, creierul va fi blocat sa actioneze. In acest fel se explica, de exemplu, 
de ce in fata unui obstacol care trebuie sarit, noi stim extrem de repede daca 
saritura se poate face sau nu. Daca raspunsul este "da" atunci se va face o 
saritura identica cu ultima saritura simulata reusita, cu foarte mari sanse de 
succes. Daca raspunsul este "nu" atunci, neexistind model, creierul este blocat sa 
execute acea actiune.

Nici o actiune a creierului nu se poate face, deci, decit daca acea actiune a 
putut fi executata prin simulare, cu succes. Actiunea va fi exact ca aceea care a 
avut succes la simulare. Acest mod de interactie cu realitatea externa este urmat 
in absolut orice actiune, indiferent daca ea se refera la actiunea imediata asupra 
realitatii externe sau la o actiune care este planificata in viitor.

Mai este de adaugat ceva in legatura cu frecventa si viteza de executie. Astfel, 
cind mergem pe un teren absolut plan, creierul va continua sa simuleze fiecare pas 
in parte inainte ca pasul sa fie executat in realitatea externa. In fapt, chiar in 
aceasta situatie extrem de simpla, din cauza imperfectiunilor fiecarui pas si din 
cauza schimbarii centrului de greutate a persoanei si in functie de diverse cauze 
interne sau externe si in functie de orice alte cauze, fiecare pas va fi un unicat 
adica, pentru fiecare pas in parte se va face cel putin un model ZAM. 

Daca mergem pe un teren accidentat, nu numai ca fiecare pas va fi un unicat, dar, 
chiar in timp ce un pas este executat, pot sa apara schimbari in functie de 
situatia concreta din fiecare moment. De exemplu, daca un pas este in executie si 
daca apare un factor perturbator (piciorul aluneca usor la start, de exemplu, sau 
simularea a avut erori, etc.), modelul ZAM se va reactualiza, va simula noua 
situatie, va gasi solutia optima si va reactiva alt set de functii. 

Rezultatul este ca o activitate extrem de complicata, cum este mersul pe teren 
accidentat, se face extrem de sigur si chiar elegant, datorita simularii repetate 
pe model a fiecarui pas, chiar in timpul desfasurarii acelui pas. Problema este 
reluata pe larg in sectiunea de aplicatii.

Asa cum am spus, acest procedeu de simulare continua in avans a oricarei 
activitati, este folosit in orice activitate a creierului (animal sau uman), nu 
numai in actiunea asupra realitatii externe. In plus, metoda este folosita atit in 
actiunea imediata asupra realitatii externe cit si in orice actiune care se va 
desfasura in viitor.

Sa trecem in revista tipurile de modele care au fost deja descrise.

M: modele asociate simturilor.

YM: modele, in general de tip concept, asociate tuturor elementelor realitatii 
externe care deja au fost descoperite de un creier dat. Ele sunt  folosite de 
toate modelele creierului pentru diverse scopuri. Modelele M, de exemplu, folosesc 
modelele YM pentru a face un model imagine preliminar asociat unei realitati 
externe date.

ZM: modele cu bataie lunga asociate activitatilor generale ale creierului. Ele 
genereaza, printre altele, cunoasterea si constiinta. De asemenea ele construiesc 
toate celelalte tipuri de modele (exceptind modelele M si unele modele AZM care 
sunt  asociate implementarii de hardware). Totusi, desi modelele M si AZM sunt  
gata construite la nastere, ele sunt  perfectionate si dezvoltate de modelele ZM.

ZAM: modele artificiale si invariante, construite de modelele ZM, folosite pentru 
a modifica realitatea externa. Un model "artificial" este un model care nu a 
aparut prin interactie directa cu realitatea externa. Un model "invariant" este un 
model care nu poate fi modificat prin interactie directa cu realitatea externa.

AZM: modele asociate organelor care pot actiona asupra realitatii externe. Ele 
sunt  gata construite la nastere dar sunt  perfectionate si dezvoltate de modelele 
ZM si ZAM. De asemenea, oricit de multe modele AZM pot fi create in orice moment 
de modelele ZM si ZAM.

Este important de specificat ca aceste modele sunt  asociate principalelor functii 
de hardware. Vom vedea la descrierea implementarii tehnologice a creierului si 
alte tipuri de modele care apar la implementarea software a diverselor tipuri 
tehnologice de creiere.


PROBLEME DE PRINCIPIU

Vom continua cu probleme de principiu asociate cu acest mod de functionare al 
creierului (animal sau uman).

La activare, un model M nu are de unde sa stie cite elemente se afla in realitatea 
externa. Chiar mai mult, modelele M nu au de unde sa stie care sunt elementele 
acelei realitati externe. Dispozitivul de modelare va incerca sa descopere cit mai 
multe dar nu exista nici o garantie si nici o referinta absoluta pentru a sti daca 
am descoperit toate elementele si toate relatiile si daca am atribuit bine 
elementelor descoperite, modelele YM adecvate.

Aceasta deficienta de principiu este speculata de oameni si animale prin camuflaj 
si disimulare. In acelasi timp, nu exista' nici o interdictie ca sa nu descoperim 
toate elementele si relatiile.

Sa vedem procesul ceva mai in detaliu. Orice model are tendinta de a fi armonic cu 
el insusi deci de a fi stabil. Asta inseamna ca, dupa orice modificare, modelul 
trebuie sa evolueze singur pentru ca orice simulare pe acel model sa reconfirme 
toate datele acelui model (asta inseamna ca modelul este stabil).

Daca, in urma unei simulari, modelul are o dizarmonie, modelul trebuie sa se 
corecteze singur, bazat sau nu pe IR, pentru a elimina acesta dizarmonie.

Asa cum am spus, un model are tendinta de a fi armonic cu el insusi. Faptul ca un 
model este armonic nu inseamna, numai datorita acestui lucru, ca modelul reflecta 
corect realitatea externa asociata.	Un model armonic inseamna doar ca, in baza 
tuturor informatiilor obtinute din realitatea externa, nu se detecteaza o 
dizarmonie in constructia acelui model, nimic mai mult. 

Un model armonic este un model stabil. Asta inseamna ca orice simulare pe un model 
dat va reconfirma modelul in aceasi forma.

Aceasta este una dintre multele deficiente de proiectare ale creierului. 
Realitatea a fost definita ca totalitatea informatiilor care sunt sau ar putea fi 
generate de un model dat. Garantia realitatii este armonia modelului iar armonia 
nu este o garantie ca realitatea externa este reflectata corect de model, oriunde 
si oricind. Armonia este doar o garantie ca toate informatiile disponibile au fost 
corelate astfel ca, orice informatie confirma orice alta informatie generata de 
model si asta e tot.

Proiectantul a atenuat aceasta deficienta de proiectare prin existenta multor 
modele integrate intr-o structura complexa, in mod armonic. Orice model nou va fi 
acceptat in structura de modele daca se poate integra in mod armonic. Intreaga 
structura de modele trebuie sa fie armonica pentru a fi stabila. Asta inseamna, de 
exemplu, ca orice adevar generat de un model trebuie sa fie acceptat in mod 
armonic de orice alt model al creierului. De fapt, asta este conditia de hardware 
ca un model nou sa fie integrat in structura de modele existente.

Exista insa si probleme date de aceasta structura. Astfel, daca un model nou are 
probleme de integrare, de obicei modelul cel nou ar trebui sa fie modificat pentru 
a fi compatibil cu structura de modele. Din  nefericire, atunci cind noul model 
este cel "corect" si structura de modele este "gresita", creierul are  mari 
dificultati de restabilire a armoniei.

Exemplu: problema pe care a avut-o Copernic in incercarea de a impune conceptia 
heliocentrica. Aproape toti contemporanii lui aveau o structura armonica de modele 
bazate pe ideea ca Pamintul este centrul Universului. Acea structura de modele 
desi era "gresita", facea predictii corecte asupra miscarilor majoritatii absolue 
a corpurilor ceresti (prevedea precis aparitia eclipselor, de exemplu). Imensa 
rezistenta la impunerea conceptiei heliocentrice este explicata deci foarte usor 
de MDT.

Aici vom face o observatie generala care va fi tratata ceva mai in detaliu intr-o 
aplicatie. Este vorba de faptul ca, datorita modului anormal de aparitie a limbii 
de comunicatie generala (GCL), definitiile celor mai multe cuvinte asociate 
functionarii creierului sunt  imprecise  sau ambigue. Una din deciziile 
fundamentale facute de mine in constructia acestei teorii este de a nu inventa, pe 
cit posibil, cuvinte noi. Din cauza asta, o serie de cuvinte existente au trebuit 
sa fie redefinite in conditiile in care cuvintele aveau deja una sau mai multe 
definitii descriptive, date de dezvoltarea spontana a limbii, in decursul 
timpului. Teoria are un capitol despre definitii, in sectiunea de aplicatii.
 
Orice modificare intr-un model inseamna', practic, refacerea de la zero a 
modelului. Un model "gresit" (adica neadecvat unei realitati externe date) se 
poate corecta doar prin reconstructie totala, de la zero.

Un model odata integrat in structura de modele, este imposibil de a fi sters si 
aproape imposibil de modificat. Din aceasta cauza, modelele ZM sunt in general 
modele concept (foarte generale) care sunt  particularizate, in mod dinamic, la 
realitatea  externa concreta, prin actiunea modelelor M.

Exemplu: un posibil model ZM este modelul propriei noastre case. De cite ori ne 
intoarcem acasa, este posibil sa vedem ceva mici schimbari in casa, facute de alti 
membrii ai familiei. Acest lucru nu schimba modelul ZM-general dar duce la 
constructia sau reconstructia de alte modele locale, asociate micilor schimbari.

In functionarea curenta a creierului, un model ZM are acces simultan la toate 
modelele M (asociate simturilor) astfel ca el poate sa genereze o realitate extrem 
de complexa prin corelarea diverselor informatii date de diverse modele M. In 
acelasi timp, pot exista mai multe modele ZM care au, fiecare in parte, acces la 
toate modelele M. Totusi, in interactia complexa cu realitatea externa, va exista 
un singur model ZM care are controlul intregii fiinte externe la un moment dat. 
Acest model este numit de obicei model ZM-local sau ZM-activ.

In functie de evolutia realitatii externe, modelele ZM se pot comuta, pentru a 
face, secvential, mai multe feluri de activitati in acelasi timp. Totusi, 
comutarea de la un model la altul se face in general cu greutate si cu riscuri de 
erori. Motivul principal este ca la dezactivarea unui model trebuie sa retinem 
informatia care ne va folosi la reactivarea lui. O parte a informatiei ar putea sa 
se piarda iar, pe de alta parte, intre timp, realitatea externa ar putea sa se 
modifice astfel ca modelul trebuie sa-si gaseasca singur noile conditii de 
reactivare. 

Modelul ZM-local va fi in orice situatie acel model care face cele mai bune 
predictii de evolutie a realitatii externe actuale. Dificultatile legate de 
comutarea de la un model la altul va face, totusi, relativ dificila desfasurarea 
de mai multe activitati simultan.

La aceasta sectiune despre probleme de principiu vom reveni la termenul 
"cunoastere". Nu exista garantie ca o structura de modele care este "corecta" 
(dupa definitia deja data), va continua sa fie corecta oricind si oriunde in acea 
realitate externa.

A cunoaste ceva inseamna ca, in baza predictiilor intregii structuri de modele, 
rezulta unul sau mai multe comportamente evolutive  probabile ale realitatii 
externe si asta e tot. Cunoasterea este asociata cu structura de modele 
disponibile si nu, in mod direct, cu realitatea externa, asa cum ne-ar place.
	
Este de asemenea fundamental de observat ca, fara a declara structura de modele, 
"cunoasterea" este un nonsens. In paranteza fie spus, aceasta este o conditie 
foarte rar indeplinita in viata de zi cu zi, inclusiv in domeniile stiintelor care 
nu sunt  stiinte exacte. In domeniul stiintelor exacte, bazate deci pe un singur 
model simbolic, conditia este indeplinita totdeauna.


EXEMPLIFICAREA DETALIATA A CONSTRUCTIEI DE MODELE M-YM-ZM
	
In fata unei realitati externe date, creierul construieste o structura de modele, 
unele asociate direct cu realitaea externa, altele luate din structura de modele 
existente.

Vom exemplifica aceasta functie pe o situatie concreta: cum se construieste un 
model imagine nou, asociat unei realitati externe de tip fotografic (asa cum este 
ea generata de ochi). Functia este exemplificata pentru un creier normal, matur.

Notiunea de "creier normal" va fi analizata mai tirziu. Aici prin creier normal se 
intelege un creier care executa corect functiile fundamentale, asa cum ele au fost 
deja descrise.

Un creier "matur" este un creier care are o colectie bogata de modele de tip YM si 
ZM, obtinute prin interactie cu realitatea externa un timp suficient de lung. Avem 
deci un creier la care fiecare model este armonic construit (este stabil) si 
structura de modele este  armonica (deci stabila).

O imagine este o informatie care este receptionata asa cum este, in acelasi mod in 
care ea este generata de o camera de televiziune, de exemplu. O astfel de 
informatie bruta si total lipsita de orice semnificatie, trebuie sa fie integrata 
de creier sub forma unui model imagine.

Procesul de prelucrare incepe cu incercarea de a gasi elementele acestei imagini.

Observatie: Se foloseste uneori in aceasta teorie termenul impropriu de element al 
realitatii externe. Ceva este element numai daca se afla inclus intr-un model. 
Pentru realitatea externa ar putea fi folosit termenul de entitate a realitatii 
externe care, odata decelata, ar deveni element al modelului asociat. Totusi, 
pentru a nu complica expunerea, se va folosi uneori si termenul de "element al 
realitatii externe" chiar daca el trebuie inteles asa cum este explicat aici.

In cazul unei imagini de tip fotografic, creierul are ca prim obiectiv constructia 
unui model imagine tridimensional, care sa reflecte realitatea externa. Se 
foloseste aici faptul ca are la dispozitie doua imagini plane, date de cei doi 
ochi, cu care se va construi un model de tip M, tridimensional (o imagine stereo). 
Acest model M preliminar va da un prim set de informatii in legatura cu posibilele 
elemente ale imaginii. Se mai folosesc orice alte informatii  suplimentare cum ar 
fi culoarea, contrastul de culoare, de luminozitate sau de forma precum si 
miscarea unor entitati.

In orice caz, primul scop este de a gasi posibilele entitati care vor deveni 
elemente ale modelului imagine M. Odata ce o entitate este decelata si evaluata 
(ca forma, dimensiune, pozitie in spatiu, etc.) creierul va cauta sa atribuie 
preliminar acestei entitati, un model imagine YM. In acel moment acea entitate va 
fi asociata cu un YM si va fi tratata ca element al modelului M. 

De exemplu, daca se descopera un element rotund, creierul va incerca sa vada daca 
este o minge (model YM-minge) sau un mar (model YM-mar), sau orice altceva, in 
conformitate cu setul sa'u de modele concept YM.

Odata ce un element a fost identificat preliminar, el este "scris" in modelul 
imagine M si se incearca identificarea altui element. Din motive de eficienta, 
este foarte probabil ca urmatorul element va fi unul care are deja o relatie cu 
primul element identificat. De indata ce avem doua elemente, se pot face predictii 
asupra relatiilor posibile intre ele. Astfel, elementul A trebuie sa se afle intr-
o relatie cu B care trebuie sa fie compatibila cu relatia lui B cu A.

De exemplu, marul sta' pe masa; masa va fi al doilea element identificat, in acest 
exemplu posibil. Daca marul sta' pe masa atunci din proprietatile mesei trebuie sa 
rezulte ca aceasta masa poate sa sustina un mar iar din proprietatile mediului a 
mesei si a marului trebuie sa rezulte ca marul nu se va rostogoli de pe masa. 
Daca, in alt exemplu, un mar-fruct se afla' pe o creanga foarte subtire, din 
proprietatile prezise ale crengii nu rezulta ca ea ar putea sustine marul si deci 
unul sau altul dintre elemente are proprietati neconforme cu modelele YM alese.

Odata ce avem doua elemente, se poate vedea relatia intre ele si asta poate da 
informatii suplimentare asupra identificarii corecte sau nu. 

Algoritmul poate fi foarte variabil deoarece teoria nu spune nimic despre 
implementarea functiei. Ca orice teorie fundamentala, MDT  nu este preocupata prea 
mult de implementarea tehnologica a functiilor descrise. Indiferent de algoritm, 
teoria ramine valabila.

Pina la urma, creierul trebuie sa identifice cit mai multe elemente si cit mai 
multe relatii intre aceste elemente, in cadrul unui model preliminar.

Asa cum am aratat la descrierea functiei de baza, procesul de constructie si 
verificare fac parte din acelasi proces. Chiar dupa ce,  aparent, modelul este 
stabilizat (toate simularile arata' ca modelul este armonic si de asemenea este 
sustinut de celelalte modele), procesul de reactualizare va continua la nesfirsit 
atit timp cit acel tip de realitate externa va continua sa existe in fata ochilor.

Ceea ce se obtine in urma interactiei creierului cu o imagine de tip fotografic 
este un model imagine preliminar M, unde fiecare element este asociat cu un model 
concept YM. Intrucit fiecare model YM asociat fiecarui element face o serie de 
predictii, aceste predictii trebuie sa fie compatibile cu absolut toate 
predictiile tuturor celorlalte modele YM. In acest fel, modelul imagine principal 
de tip M, asociat cu imaginea fotografica, trebuie sa fie armonic deci stabil. 
Ceea ce se vede este deci ceea ce contine acest model. Asta este realitatea 
preliminara asociata acelei imagini din realitatea externa.

In continuare, dar nu secvential ci practic simultan, un model de tip ZM preia 
informatiile generate de M si face predictii cu bataie lunga in timp ce modelul M 
continua sa fie cuplat la realitatea externa. Aceste procese, desi aici au fost 
prezentate secvential, se desfasoara quasi-simultan astfel ca modelul ZM poate 
corecta modelul M (un model YM atribuit de M poate fi schimbat cu altul prin 
actiunea lui ZM) asa cum M corecteaza modelul ZM. In plus, la acelasi model M i se 
pot asocia mai multe modele ZM, fiecare cu interesul sau.

De asemenea, in mod normal, exista' mai multe modele M active, asociate vazului, 
auzului, mirosului etc. Un model ZM dat poate corela informatiile care vin de la 
mai multe modele de tip M. Procesele acestea sunt  atit de strins legate intre ele 
incit pot fi numite procese M-(YM)-ZM in care toate modelele M sunt  in permanent 
schimb de informatii cu mai multe modele ZM.
 
In fata aceleasi realitati externe, fiecare creier construieste propriile lui 
modele imagine M-ZM, deci propria sa realitate. Pentru fiecare in parte, 
realitatea este construita in baza unor modele imagine care au trecut toate 
testele de armonie posibile. Asa cum am mai aratat, de aici nu rezulta obligatoriu 
ca realitatea reflecta in mod corect realitatea externa.

Exemplul 1: in fata aceleasi realitati externe, fiecare creier va construi propria 
lui realitate. Daca un pictor si un inginer silvic privesc un copac, fiecare va 
construi alte modele M-ZM (alta realitate) asociata aceleiasi sectiuni din 
realitatea externa. Pentru fiecare, realitatea este  "corecta" si fiecare va 
actiona in baza propriei lui realitati.

Exemplul 2: Atunci cind urmarim strada dintr-o masina in mers, modelul M asociat 
ochilor va construi modelul tridimensional al realitatii externe. Modelul ZM activ 
preia informatiile transmise de diversele modele M precum si informatii de la alte 
modele ZM si se auto-perfectioneaza in mod dinamic, pentru a face predictii tot 
mai bune asupra posibilei evolutii a realitatii externe. Aceste informatii pot fi 
preluate de alte modele ZM pentru a avea o si mai buna cunoastere a acelei 
realitati externe.

Daca, de exemplu, cautam o anumita casa despre care exista doar date incomplete, 
un model de tip ZM va avea aceste date despre casa cautata. Modelul ZM activ  va 
prelucra portiuni din modelul M pentru a  identifica acel element. In acest fel, 
din cind in cind si pe sectiuni ale realitatii externe reflectate de M-ZM-local, 
vom "vedea" mai mult decit ne transmit modelele M-ZM-local.

Oarecum corelat cu exemplul de mai sus, se poate spune ceva si despre 
suprasolicitarea creierului. De exemplu, conducem o masina cu viteza foarte mare. 
Desi modelele M-ochi transmit cam aceeasi informatie indiferent de viteza de 
deplasare, modelele ZM care contribuie la conducerea efectiva a masinii vor fi 
fortate sa prelucreze portiuni din ce in ce mai mici din modelele M, din cauza 
capacitatii limitate de prelucrare a informatiei. Acest fenomen este cunoscut sub 
numele de "ingustarea cimpului constiintei" si el apare ori de cite ori creierul 
este suprasolicitat.

Tot ce s-a prezentat pina acum este principial identic la oameni si la animale. 
Vom vedea mai jos diferenta fundamentala dintre creierul uman si cel animal.
	

CREIERUL UMAN (introducere)

Diferenta fundamentala dintre creierul animal si cel uman este capacitatea pe care 
o are numai creierul uman de a construi si opera modele simbolice, in cadrul 
general deja descris. Evident, aceasta facilitate noua este un adaos la 
capacitatea de a construi si opera  modele imagine. Acest adaos marcheaza granita 
dintre ce ne aseamana si ce ne deosebeste de animale. Animalele nu pot, nici macar 
in forme primitive, sa construiasca modele simbolice. Vom reveni la aceasta  
problema.

La modul de interactie dintre o imagine si creierul animal sau uman am vazut 
procedura prin care o imagine este reflectata de un model imagine. In cazul 
modelelor simbolice, procesul este total diferit. La nivelul modelelor M nu 
exista' totusi diferente de principiu. Evident ca va exista o colectie aditionala 
de modele YM, specifice formelor literelor si cifrelor, in cazul textelor scrise 
de exemplu. La nivelul integrarii elementelor in modele de tip ZM, diferentele 
sunt  fundamentale. Astfel, creierul omului are modele ZM asociate atit auzului 
cit si vazului, care pot sa identifice cuvinte rostite sau scrise, in baza unor 
modele YM si ZM specializate.

Acest modele simbolice fundamentale, care integreaza deja toate elementele 
simbolice, sunt  incluse in limba de comunicatie generala (GCL). Exista' o limba 
vorbita si o limba scrisa, in doua modele MZM asociate intre ele. Totusi, pentru a 
nu complica acest text, vom folosi termenul GCL (General Communication  Language) 
atit pentru limba vorbita cit si pentru limba scrisa. Aceasta afirmatie este 
corecta numai pentru zonele culturale care folosesc alfabete (vom reveni la 
aceasta problema in cadrul unei aplicatii specifice).

In fata unui text, de exemplu, noi avem deja toate elementele explicitate sub 
forma de cuvinte si avem GCL care le integreaza in mod logic. 

Un mesaj este deci integrat de creier sub forma unui model simbolic. De data asta 
stabilitatea se verifica prin logica. Un model trebuie sa fie logic pentru a fi 
stabil (inteles).

Exemplu: Propozitia "marul cade din pom". Avem elementul simbolic "mar" si 
elementul simbolic "pom". Relatia intre aceste elemente este data de  verbul 
"cade". Intrucit pe model imagine avem deja modelul unui mar care cade din pom, 
acest model simbolic ["mar", "cade", "pom"]  este dublat de un model imagine. In 
acest fel, logica a aparut in actiunea de translatare a modelelor imagine in 
modele simbolice. Odata ce un model imagine este stabil in baza legilor armoniei, 
modelul simbolic asociat va fi stabil in baza legilor logicii. Aici, asa cum se 
vede, avem o definitie implicita a logicii. Nu stiu daca se poate explica/defini 
logica si in alt fel. 

Se reaminteste ca stabilitatea unui model inseamna ca, oricare ar fi simularile 
facute pe model, absolut toate trebuie obligatoriu sa reconfirme absolut toate 
datele despre model.

In sectiunea care urmeaza voi prezenta in detaliu diferentele intre creierul 
animal si uman, in baza unei ipotetice evolutii de la creierul animal la cel uman.


CREIERUL UMAN FATA DE CREIERUL ANIMAL

Desi procesul de interactie intre un creier si realitatea externa are loc pe baza 
a doua functii independente (ale modelelor M si ale modelelor ZM), peste tot se va 
vorbi despre acest proces ca si cind ar fi un singur proces. Asta este asa si 
pentru a nu complica descrierea dar si pentru ca aceste doua procese (M-ZM) sunt  
strins corelate.

Pentru orice fel de realitate externa, creierul va face un model imagine. Aceasta 
functie este in principiu identica la oameni si la animale.

In realitatea externa se pot intilni foarte multe elemente asemanatoare.

De exemplu, un ciine ar trebui sa construiasca multe modele YM ale altor  ciini cu 
care trebuie sa interactioneze.

Aceste multe modele asemanatoare incarca creierul cu o cantitate imensa de 
informatie inutila (un model YM pentru fiecare ciine intilnit, in acest exemplu).

Primul nivel de evolutie al creierului este constructia de modele concept. Un 
model concept este un model simplificat. El se potriveste, in mod aproximativ, la 
foarte multe elemente asemanatoare. In loc sa se construiasca  un model imagine 
pentru fiecare element asemanator intilnit, se va construi un singur model 
concept, urmind ca fiecarui element particular sa-i fie atasate (in M-ZM) 
informatii  particulare de identificare/particularizare.

Observatie: aparitia modelelor concept nu inseamna' ca modelele imagine pure nu 
mai sunt  utilizate. Modelele imagine pure sunt  cele care sunt  asociate numai cu 
o singura entitate din realitatea externa si ele se construiesc pentru situatii 
speciale. De exemplu, un pui de ciine ar putea sa aiba un model pur imagine al 
mamei lui.

Modelele concept cresc viteza de operare a modelelor M (din cauza modelelor YM 
simplificate) si reduc foarte mult efortul unui creier de a intelege realitatea 
externa (scade drastic cantitatea de informatie care trebuie prelucrata). Acesta 
este nivelul 1 de evolutie, atins, probabil, de toate animalele.

Urmatorul nivel al evolutiei este constructia de "etichete" care sa activeze 
direct un model ZM, folosind informatii foarte simplificate date de modelele M. 
Acesta este nivelul 2. Pentru animale, aceste etichete sunt de obicei modele 
imagine de tip sonor sau olfactiv (termenul "imagine" este asociat peste tot in 
aceasta teorie, cu orice fel de informatie de tip analogic inclusiv sunete sau 
mirosuri).

Astfel, atunci cind un model M contine o informatie de tip eticheta, un model ZM 
se activeaza fara a astepta ca modelul M sa construiasca un model preliminar 
complet. Modelul ZM care se activeaza poate sau nu sa fie legat de modelul ZM-
local, asociat lui M.

Exemplu: multe animale lasa anumite substante cu mirosuri specifice in diverse 
locuri. Alt animal poate simti acest miros si va activa un model ZM asociat (daca 
acest model exista'). Acest model ZM nu este asociat direct cu modelele M-ZM 
active in acel moment.
 
Astfel, etichetele permit aparitia unei forme primitive de comunicatie, bazata pe 
modele imagine. Comunicatia bazata pe modele imagine se intilneste si la oameni. 
Ea are importanta practica doar in situatii foarte bine definite. De foarte multe 
ori acest fel de comunicatie primitiva, bazata pe modele imagine, este imprecisa 
sau ambigua.

Aici este de observat un detaliu foarte important. O eticheta, asa cum a fost deja 
descrisa, este de obicei, la rindul ei, un model. Perceperea unui miros sau a unui 
sunet se face prin constructia unui model imagine de tip M. Acest model M va cauta 
un model YM compatibil (asemanator) cu el, care va fi astfel activat. De cite ori 
o informatie venita din exterior va genera activarea unui model de tip eticheta, 
acesta, la rindul lui, va activa unul sau mai multe modele specifice de tip ZM, cu 
bataie lunga. Modelele ZM astfel activate ii vor permite acelui animal sa 
inteleaga realitatea externa inainte ca modelele normale M-ZM-local sa inteleaga 
ce se intimpla'.

Acesta este cel mai inalt nivel atins de animale.

Evolutia catre eficientizarea activitatii creierului continua cu urmatorul nivel 
atins numai de oameni.

Am aratat ca, in cazul animalelor, o anumita informatie (de tip eticheta) poate sa 
activeze un anumit model ZM, indiferent de modelul ZM local. Urmatorul pas catre 
eficientizare, atins numai de oameni, este ca o anumita eticheta nu va mai activa 
modelul ZM asociat ci numai un numar limitat de adevaruri ale lui.

Aici este un punct critic. El trebuie tratat cu grija deoarece aici ne aflam la 
bariera trecuta de oameni si pe care nici un animal nu a putut vreodata s-o 
treaca.

Deci, exista' un model ZM si o "eticheta" asociata lui. Problema este de a asocia 
eticheta la o cantitate minima de informatie din modelul imagine asociat. Aceasta 
cantitate minima de informatie poate fi obtinuta sub forma unor adevaruri generate 
de acel model imagine. Intrucit un model imagine genereaza adevaruri imagine, 
problema este de a avea o functie total noua', care sa utilizeze o informatie data 
de un model imagine sub un alt mod de inregistrare.

Teoria nu poate in nici un fel preciza cum este implementata aceasta functie care 
nici macar nu poate fi definita complet. Totusi, un model fundamental, cum este 
acesta, nu se preocupa prea mult de implementarea tehnologica a functiei.

Teoria spune ca "eticheta" va fi asociata numai cu o colectie de adevaruri si nu 
cu tot modelul. In acest fel, "etichetele" care sunt  asociate cu o colectie de 
adevaruri, vor deveni elementele unui nou tip de model si anume modelul simbolic. 
Etichetele vor deveni cuvinte si vor fi asociate cu o colectie de adevaruri ale 
modelului imagine asociat. Aceste adevaruri vor constitui definitia simbolica a 
cuvintului.

Asa cum am aratat, aici este un punct critic. Adevarurile generate de un model 
imagine sunt  adevaruri imagine. De exemplu, un animal simte un miros. Mirosul 
poate fi asociat de acel animal cu hrana sau cu pericolul. Mirosul va activa deci 
un model ZM asociat lui. Este usor, pentru noi oamenii sa intelegem asta dar 
pentru un animal acel miros specific (acel adevar imagine) va activa alt model 
imagine si asta e tot. 

Pe model simbolic,  adevarurile imagine ar trebui inregistrate si generate intr-un 
mod diferit. Aici se poate vedea deci o "distorsiune" a procesului evolutiv dar 
accentuez ca aici incerc doar sa vad daca exista' sau nu o cale de a trece de la 
modele imagine la modele simbolice. Teoria nu sustine si nu interzice trecerea de 
la modele imagine la modele simbolice. In definitiv, daca aparitia modelelor 
simbolice a rezultat sau nu prin evolutie este o problema exterioara teoriei. 
Teoria arata' precis nivelele indiferent daca se poate trece sau nu de la un nivel 
la altul prin evolutie sau prin alte procedee nespecificate. Problema este reluata 
la capitolul urmator.

Deci, pe nivelul 3, un element (cuvint) al unui model simbolic va avea atasat lui 
atit modelul imagine cit si o definitie (o colectie de adevaruri simbolice 
generate de model). Totusi, asa cum am mai accentuat, modul de inregistrare a 
acestor adevaruri pe model simbolic este diferit de modul de inregistrare a lor  
in cadrul modelului imagine.

Functia fundamentala de operare cu modele imagine nu este pierduta dar nu mai este 
absolut necesara (ea se poate activa doar daca este nevoie). Deci, la acest nivel 
3 de evolutie, elementele simbolice (cuvintele) nu vor mai activa modele ci numai 
anumite adevaruri ale modelului imagine cu care sunt  de asemenea atasate. Acest 
nivel este nivelul minim pentru ca un creier sa fie considerat ca fiind creier de 
om. Nici un animal nu a reusit sa atinga inca acest nivel.

De exemplu, cind folosim cuvintul "ciine" este foarte probabil sa activam unul sau 
chiar mai multe modele imagine. Totusi, nu mai este necesar ca aceste modele sa 
fie activate asa cum se intimpla', de exemplu, in propozitia: "Merg la padure cu 
pusca si cu ciinele". Desi am folosit 3 elemente care, fiecare in parte, are in 
spate un model, noi nu am activat nici unul dintre ele. Fiecare element este 
definit numai ca o colectie de proprietati ale modelului atasat, fara activarea 
modelului.  
Propozitia in asamblu are o semnificatie suficient de clara, bazata pe logica, 
pentru ca, la acest nivel, sa nu fie nevoie sa activam nici un model imagine. 
Modelele imagine asociate cuvintelor se vor activa numai atunci cind trebuie sa 
facem un model de actiune exact, atit pe model imagine cit si pe model simbolic.

Pe nivelul 3 de evolutie a aparut deci limba de comunicatie generala (GCL). 
Prezenta acestui model simbolic intr-un creier va califica acel creier ca un 
creier de om, conform cu MDT.

Evolutia creierului uman a continuat cu nivelul 4 de evolutie si anume folosirea 
unor cuvinte care nu mai au asociate nici un model imagine.

Exemplu: se dau cuvintele: "acest mar", "mar", "fruct", "hrana". "Acest mar" este 
asociat cu un model pur imagine, "mar" este asociat cu un model imagine de tip  
concept, "fruct" si "hrana" sunt  elemente de tip simbolic. Ele nu mai sunt 
asociate cu nici un fel de model imagine. Ele sunt  asociate doar cu un set de 
definitii simbolice, folosind alte elemente simbolice (cuvinte).
	
Prin conceptualizare avansata, adevarurile asociate unei familii de modele imagine 
pot sa piarda legatura cu modelele imagine particulare al acelei familii. Probabil 
ca acesta a fost metoda de trecere de la nivelul 3 la nivelul 4 pe scara evolutiei 
creierului.

Nivelul 4 de evolutie a facut posibila constructia de modele simbolice complexe, 
de tip concept, cunoscute si sub numele de limbaje  logico-matematice. Elementele 
acestor modele simbolice nu mai pot fi puse in nici un fel in corespondenta cu 
nici un fel de modele imagine. 

Exemple: cuvintul "mar" are in general atasat lui un model imagine de tip concept. 
Dar, nu putem in nici un fel sa ne imaginam ce este un "fruct" sau ce este 
"hrana". Daca in cazul acestor doua cuvinte, unii mai pot forta imaginatia intr-un 
mod mai degraba confuz pentru a-si "imagina" ce este un "fruct" sau ce este 
"hrana", imaginatia este total blocata atunci cind trebuie sa gasim, de exemplu, 
solutia unei ecuatii matematice. Imaginatia nu mai poate fi folosita in nici un 
fel in cadrul modelelor simbolice. 

Aparitia limbajelor logico-matematice a facut posibila translatarea modelelor 
imagine din realitatea externa in modele simbolice. Au aparut, in acest fel, 
printre altele si stiintele exacte.

Se da ca exemplu Mecanica lui Newton. Elementele acestui model simbolic sunt  
masa, spatiul si timpul. Nici unul din acesti termeni nu se poate asocia cu nici 
un fel de model imagine (totusi, unii oameni inca incearca sa-si "reprezinte" 
cumva acesti termeni sub forma de modele imagine). Folosind si o colectie de 
relatii fundamentale, modelul lui Newton poate prezice corect evolutia unei 
sectiuni a realitatii  externe.

Evolutia creierului uman a continuat cu nivelul 4+ care va fi denumit, totusi, 
nivelul 5 de evolutie al creierului uman. Acest nivel,  atins cu numai 100 de ani 
in urma, inseamna constructia de modele pur simbolice, asociate realitatii 
externe. Pentru prima data in istoria cunoasterii, realitatea externa nu mai este 
asociabila cu modele imagine.

Exemplu: Mecanica lui Newton (model simbolic) prezice traiectoria unei pietre 
aruncata sub un anumit unghi. Totusi, si fara a sti fizica, putem sa ne imaginam 
acea traiectorie. Aici, modelul simbolic al Mecanicii poate fi pus in 
corespondenta cu modele imagine.

Modelele pur simbolice nu mai pot in nici un fel sa fie asociate nici direct nici 
indirect cu modelele imagine. Singurul model de acest tip cunoscut pina acum este 
Mecanica Cuantica.

Exemplu: in legatura cu Mecanica Cuantica, exista' o problema "clasica" Aceasta 
problema este numita "natura duala a luminii". Este vorba de faptul ca exista' 
experimente care arata ca lumina este o unda. Alte experimente demonstreaza ca 
lumina este formata din particole. Evident ca logica pare sa esueze in aceasta 
problema.

Aberatia cu "natura duala a luminii" este sustinuta chiar de cei mai mari 
fizicieni (R. Feynman de exemplu).

Problema naturii luminii a fost de mult timp rezolvata de fizicieni, in cadrul 
Mecanicii Cuantice. Problema "naturii duale a luminii" nu este o problema de 
fizica ci o problema a modului de a gindi.

Problema apare atunci cind fizicienii incearca sa ne explice/descrie ce se 
intimpla. In acel moment se folosesc modele imagine. Astfel, termeni ca "unda" si 
"particola" au trimitere directa la modele imagine. In Mecanica Cuantica, aceiasi 
termeni sunt  asociati cu niste formule matematice. Nu exista' nici un fel de 
corespondenta intre Mecanica Cuantica si lumea modelelor imagine. Daca cineva 
forteaza stabilirea acestei legaturi, atunci se produc aparente aberatii logice 
cum e si aceasta asa zisa "natura duala a luminii".  In Mecanica Cuantica si 
deocamdata numai aici, realitatea externa este inteleasa fara a mai fi asociata 
sau asociabila cu modelele imagine.

Asa cum s-a aratat de multe ori in aceasta teorie, orice informatie este nonsens 
din principiu daca nu este declarat de la inceput modelul. In exemplul de mai sus, 
natura luminii este perfect inteleasa in Mecanica Cuantica. Daca nu stim Mecanica 
Cuantica atunci si intrebarea despre natura luminii si raspunsurile sunt  non-
sensuri. In consecinta, nu avem voie sa intrebam care este natura luminii daca nu 
cunoastem Mecanica Cuantica. 

Pentru oamenii obisnuiti poate parea ciudat ca realitatea externa nu mai poate fi 
inteleasa prin imaginatie dar succesele Mecanicii Cuantice arata ca se poate. 
Acest nivel 5 de dezvoltare al creierului  nu va fi atins prea curind de omul 
mediu.

Sa evaluam acum lumea in care traim pe baza acestor nivele. Exista' o fractie a 
populatiei care sta pe nivelul 2 si ocazional trece pe nivelul 3. Majoritatea 
absoluta a populatiei se afla pe nivelul 3 si ocazional trece pe nivelul 4. Cei 
care stau pe nivelul 4 si 5 sunt de asemenea o minoritate dar in crestere. Acestia 
sunt cei care propulseaza societatea inainte. 

Pentru a intelege aceasta carte este necesar cel putin nivelul 4. 


CREIERUL UMAN: EVOLUTIE SAU INTERVENTIE EXTERNA ?

Exista' asemanari clare intre anumite comportamente ale animalelor si anumite 
comportamente ale oamenilor. De aici ideea ca ar fi putut sa existe o evolutie de 
la creierul animal catre cel uman. Asa cum va mai fi accentuat si in alte locuri, 
teoria MDT este doar o unealta cu care incercam sa vedem daca exista vreo 
posibilitate de trecere prin evolutie de la creierul animal la creierul uman. 
Teoria nu sustine si nu respinge aceasta posibilitate. Ea poate doar sa ne descrie 
doua situatii care ar putea sa fie legate intre ele sau nu si sa ne arate, 
eventual, legatura.

Conform teoriei MDT, diferenta fundamentala intre creierul animal si creierul uman 
este facilitatea pe care o are numai creierul uman de a construi si opera modele 
simbolice, lucru imposibil de realizat de creierul animal. Asemanarea este ca atit 
creierul uman cit si creierul animal pot construi si opera modele imagine.

Problema evolutiei inseamna, in baza teoriei, de a vedea daca prin schimbarea unor 
parametrii in structura hardware de modelare-simulare imagine, s-ar putea obtine 
functii noi, specifice constructiei si operarii de modele simbolice. Totodata, 
aparitia unui hardware nou, prin adaos, nu este considerata ca fiind asociabila cu 
un proces evolutiv.

Asa cum am aratat, constructia si operarea modelelor pur  simbolice este cel mai 
inalt nivel atins de creierul omenesc (acesta este cel putin nivelul 4 de 
evolutie). In comparatie cu nivelul cel mai inalt atins de animale, superioritatea 
creierului omenesc este absolut imensa.

Sa vedem argumente, in baza teoriei, care ar putea sustine o trecere evolutiva de 
la modele imagine la modele simbolice.

Sa analizam daca prin cresterea nivelului de conceptualizare al modelelor s-ar 
putea ajunge la constructia de modele simbolice. Astfel, o conceptualizare 
avansata a modelelor ar fi putut, la limita, sa duca la aparitia de modele imagine 
extrem de simplificate care sa se apropie de cerintele modelelor simbolice.

Sa facem totusi o mica analiza bazata pe un exemplu. Astfel avem: "acest mar", 
"mar", "fruct", "hrana". Animalele pot scurt-circuita aceste 4 nivele, construind 
un model care sa le spuna daca ce intilnesc este sau nu hrana. In acest fel, la 
animale, apare tendinta de blocare a evolutiei spre conceptualizarea avansata a 
modelelor din  moment ce au o rezolvare foarte eficienta "pe scurtatura".

Asa cum apare in acest exemplu, animalele nu ar avea nici un avantaj de pe urma 
cresterii nivelului de conceptualizare.  Astfel, desi anumite mutatii genetice 
intimplatoare ar putea face un animal sa-si creasca nivelul de conceptualizare al 
modelelor, ar mai trebui facuti citiva pasi pentru ca sa apara avantaje de pe urma 
acestui lucru.

Conceptualizarea avansata ar fi putut fi stimulata de viata in grupuri mari de 
animale, a caror supravietuire sa depinda de capacitatea de comunicatie precisa si 
rapida. Astfel, comunicatia bazata pe modele imagine tot mai simplificate ar fi 
putut stimula cresterea nivelului de conceptualizare a modelelor pina la limita la 
care sa apara modelele simbolice. Acest mod de evolutie ar putea deci fi luat in 
consideratie in sustinerea teoriei evolutive in aparitia omului. Aceste modele 
concept foarte simplificate ar trebui, totusi, sa fie tratate altfel decit 
modelele imagine si astfel sa apara structuri noi de hardware ale creierului care 
sa construiasca si sa opereze modele simbolice, lucru care pare incompatibil cu un 
proces evolutiv. 

Faptul ca ar fi necesar un nou hardware este sustinut de urmatorul rationament: 
avem un model imagine si o eticheta (cuvint) asociat lui. Cuvintul are o definitie 
care este generata de modelul imagine prin conceptualizare (simplificare). Este 
clar ca trebuie sa avem un hardware care sa memoreze modelul imagine si alt 
hardware care sa memoreze modelul concept care constituie definitia. Aceste doua 
inregistrari sunt foarte strins legate intre ele dar sunt diferite. Mai mult, 
modelul imagine poate sa nu existe (nivelul 4 de evolutie). Suntem fortati sa 
acceptam existenta unui hardware specializat pe memorarea de modele foarte 
conceptualizate care sa genereze definitiile cuvintelor. 

Unele animalele care traiesc in grupuri pot avea tendinta de a face  modele foarte 
conceptualizate (simplificate) de comunicatie, de exemplu pentru atac sau pentru 
aparare. Totusi comunicatia de pe nivelul 2 de evolutie este, de cele mai multe 
ori, suficienta. Se reaminteste ca acest tip de comunicatie inseamna ca o eticheta 
(un model foarte conceptualizat) sa activeze un model si asta e tot.

Vedem deci ca nu prea reusim sa gasim argumente pentru o trecere prin evolutie de 
la modele imagine la modele simbolice in conditiile in care sunt intrunite multe 
conditii pentru acest tip de evolutie.

Sa vedem inca un exemplu: un om se duce undeva in desert. Acolo, cu toate ca are 
un creier extrem de evoluat in comparatie cu al animalelor, va avea mari 
dificultati de supravietuire daca nu ar avea echipamente adecvate. In acelasi 
timp, in jur pot exista multe animale mult mai putin evoluate decit omul, care 
supravietuiesc fara probleme. Evolutia spre modele simbolice nu aduce direct si 
imediat nici un avantaj acelei fiinte. In schimb, "investitia" in "echipamente" 
aduce mult mai multe beneficii acelor animale.

Sa mai vedem un aspect. Astfel, folosirea etichetelor atasate modelelor imagine 
(de pe nivelul 2) fara modelul imagine atasat (adica nivelul 3) ar fi putut fi un 
proces natural sau unul artificial.	Nivelul 3 pare atit de aproape de nivelul 2 
incit saltul ar fi trebuit sa fie la indemina oricarui creier care se afla' deja 
pe nivelul 2. Intr-adevar, pe nivelul 2, o eticheta activeaza un model. Daca apar 
mai multe etichete intr-o succesiune rapida, creierul va fi fortat sa activeze 
modele din ce in ce mai simplificate. Asta ar fi putut favoriza aparitia nivelului 
3, deci a facilitatii de a construi si opera modele simbolice.

Totusi, asa cum constatam experimental, nici un animal nu a reusit vreodata sa 
ajunga pe nivelul 3 de evolutie. Maximul realizat prin evolutie de catre animale a 
fost ca unele au acceptat sa fie domesticite, si asta extrem de tirziu. Asta este 
extrem de putin din punctul de vedere al evolutiei creierului lor. Chiar in 
interactie cu oamenii, cele mai avansate animale au continuat sa ramina pe nivelul 
2 de evolutie.

Primele modele imagine cu bataie lunga, care au fost translatate in desene pe 
peretii unor pesteri, au aparut cam in urma cu 150000 de ani. In aceasta etapa, in 
mod clar, capacitatea de a construi modele cu bataie lunga a fost relativ mare. 
Acele desenele nu ar fi avut sens fara existenta modelelor simbolice. Motivul este 
ca un desen nu are nici o semnificatie pentru ceilalti daca lui nu i se ataseaza 
ceva informatie simbolica (explicatii).  De exemplu, un desen poate fi folosit 
pentru a ilustra o strategie sau pentru a indica o situatie. Desenul poate fi 
acelasi in ambele variante. Aparitia acelor desene (modele imagine) nu inseamna 
neaparat ca datorita lor au aparut modelele simbolice.

Aparitia modelelor imagine cu bataie lunga din modele imagine cu bataie scurta 
este usor de inteles pe baza unui proces evolutiv. Capacitatea de a construi si 
opera modele cu bataie lunga nu pare sa explice aparitia modelelor simbolice. 
Totusi, aparitia modelelor cu bataie lunga este absolut necesara evolutiei. Ele 
cereau deci modele simbolice de comunicatie pentru eficientizarea folosirii lor. 

Exemplu: copiii de 5-10 ani fac desene destul de primitive (modele concept 
asociate clar de modelele imagine din mintea lor) desi ei pot sa stapineasca nu 
numai limba de comunicatie generala dar si anumite limbaje logico-matematice. Din 
acest exemplu ar rezulta ca modelele imagine cu bataie lunga nu sunt absolut 
necesare pentru trecerea la modele simbolice. Tot de aici s-ar sugera existenta 
unui hardware specializat in constructia si operarea de modele simbolice. Acest 
posibil hardware specializat in constructia si operarea modelelor simbolice ar 
incepe sa functioneze la copii incepind cu virsta de aproximativ 2 ani.

Exista' unele experimente facute pe maimute dresate care pot fi interpretate ca 
fiind manifestari asociabile cu forme primitive de modele simbolice. Totusi, ele 
pot fi interpretate si ca fiind bazate pe modele imagine cu nivel ceva mai mare de 
conceptualizare. Ar rezulta ca, desi facilitatea de a construi modele simbolice ar 
putea sa fie rezultatul cresterii accentuate a nivelului de conceptualizare a 
modelelor imagine, animalele nu au tendinta de a face asta.

Cu toate eforturile oamenilor, care eforturi s-au intins pe sute de mii de ani, 
animalele par a fi blocate pe nivelul 2 de evolutie. 	Teoretic ar fi posibil ca 
in decursul multor generatii de maimute  dresate sa se ajunga la folosirea de 
catre ele a elementelor simbolice,  dar, asa cum am aratat, creierul animalelor nu 
are nici o tendinta naturala sa evolueze in aceasta directie. Cel mult se poate 
considera ca animalele ar putea sa implementeze prin software anumite facilitati 
asociabile cu modelele simbolice dar, evident, o implementare software nu are cum 
sa fie prea eficienta si in plus, nu va fi transmisa generatiilor urmatoare decit 
daca va aparea si o implementare hardware.

Contra-argumentele variantei evolutive ar putea fi urmatoarele: in sute de mii de 
ani, maimutele nu au evoluat, cu exceptia unor presupuse maimute "speciale" din 
care s-ar trage omul. Alt contra-argument al variantei evolutive este legat de 
faptul ca functia de constructie de modele simbolice pare a fi realizata cu un 
hardware specializat. Oricum, fara un hardware specializat, functia de constructie 
si operare de modele simbolice nu ar fi eficienta. Acest hardware specializat este 
sprijinit indirect de viteza foarte mare cu care omul a evoluat odata cu aparitia 
limbii de comunicatie. 

Daca acest hardware specializat ar fi fost realizat prin evolutie, atunci este 
extrem de greu de inteles de ce nu avem stadii intermediare. Deci daca acest 
hardware nou ar fi realizat prin evolutie ar fi trebuit sa avem semi-animale sau 
semi-oameni lucru total inexistent. Nici cele mai evoluate animale, incluzind 
delfinii, nu prezinta caracteristici asociabile cu un hardware de constructie de 
modele simbolice, desi evolutia lor a fost mai lunga decit a oamenilor. 

Aceste contra-argumente ar putea sugera existenta unui proces evolutiv dirijat si 
ajutat din exterior.

Avem deci urmatoarele argumente:
1. modelele imagine cu bataie lunga nu sunt esentiale pentru constructia si 
operarea de modele simbolice.
2. modelele simbolice ar fi putut aparea prin conceptualizare foarte avansata a 
modelelor imagine, din necesitati de comunicatie.
3. modelele simbolice sunt construite si operate de un hardware specializat

Ar rezulta ca un proces evolutiv ar fi posibil doar daca s-ar putea explica de ce 
maimutele actuale nu au evoluat si ele si daca s-ar explica aparitia, prin 
evolutie, a unui hardware specializat. Pentru a fi mai precis, un hardware 
specializat nu este compatibil cu un proces evolutiv in conditiile in care nu avem 
elemente intermediare intre animale si om. Alternativa ar fi un proces evolutiv 
dirijat din exterior.


DEFICIENTELE DE PROIECTARE ALE CREIERULUI

Teoria considera' creierul ca un produs tehnologic. Astfel, teoria considera' ca a 
existat un proiectant abstract, care a avut cerinte de proiectare.

In legatura cu acest mod de abordare, ar putea sa existe intrebarea: cine este 
acel "proiectant"? Din punctul de vedere al teoriei, acest proiectant abstract 
este in exteriorul teoriei si deci nu ne intereseaza. El ar putea fi Dumnezeu sau 
Mama Natura sau o civilizatie extraterestra sau oricine/orice altceva. Indiferent 
cine este acest "proiectant", teoria va fi aceeasi. 

La acest capitol o sa tratam niste posibile deficiente de proiectare, asa cum 
rezulta din MDT. Unele deficiente sunt deficiente  de principiu altele sunt date 
de implementarea tehnologica.

Deficientele de proiectare, asa cum apar in teoria MDT sunt :

XD1: Tendinta de a asocia modele imagine la orice fel de realitate externa 
intilnita. Aceasta deficienta este explicabila, data fiind natura "imagine" a 
creierului. PSM-ul si toate modelele asociate direct cu partea "mecanica" a 
omului, vor continua pentru totdeauna sa fie bazate pe modele imagine. Totusi, 
modelele construite de fiecare om in parte sunt  suficient de puternice pentru a 
contracara aceasta tendinta, considerata ca o frina pentru dezvoltarea omului 
modern (vezi cazul Mecanicii Cuantice). Aceasta deficienta este deci corectabila 
prin software (educatie).

XD2. Nu exista o protectie de hardware pentru a preveni saltul necontrolat dintr-
un model in altul. Stabilitatea intr-un model este un parametru de calitate al 
unui creier. 

Aici este de precizat un lucru: o persoana care are modele cu bataie lunga, va 
putea sa se stabilizeze singura in  aceste modele. Totusi, chiar daca aceste 
modele cu bataie lunga pot crea o baza de stabilitate, asta nu inseamna ca acea 
persoana va fi efectiv stabilizata de aceste modele. Deficienta nu se refera la 
existenta sau nu a unor modele cu bataie lunga, ci la capacitatea, data de 
implementarea hardware, de a nu sari necontrolat dintr-un model in altul in fata 
unei realitati externe complexe. Lipsa de stabilitate intr-un model poate duce la 
schizofrenie deoarece ea favorizeaza constructia de modele cu bataie prea scurta. 

Urmarirea comportamentului animalelor arata ca stabilizarea intr-un model se 
intimpla extrem de rar. De exemplu, un ciine de paza ar trebui sa pazeasca 
perimetrul care trebuie aparat, indiferent de actiunile strainilor. Totusi, cei 
mai multi ciini sar din modelul de paza in modelul prioritar de hrana daca va 
primi hrana de la posibilii intrusi. Delfinii, in schimb, au o foarte buna 
stabilitate in model si de acea noi ii percepem ca fiind cele mai inteligente 
animale.

La oameni, lipsa de stabilitate in model este un defect major pentru integrarea in 
societate. Un om fara stabilitate in model este un om pe care nu te poti baza.

XD3: Aceasta deficienta este o deficienta de principiu. Ea va fi introdusa la 
inceput prin descriere. Astfel, creierul interactioneaza cu realitatea externa si 
descopera, de exemplu, 3 elemente. Se va construi un model armonic cu aceste trei 
elemente. Daca realitatea externa contine de fapt 4 elemente, elementul lipsa nu 
poate fi detectat direct. Dupa citeva predictii gresite ale modelului cu 3 
elemente, creierul va incerca sa corecteze modelul. Asta se poate face prin 
atribuirea altor importantze elementelor sau relatiilor. Daca acest tip de 
corectie reuseste, modelul "gresit" va continua sa aiba 3 elemente. Daca prin nici 
o modificare a importantzei elementelor/relatiilor nu se obtin predictii corecte 
atunci sa va pune problema constructiei unui nou model. Totusi, chiar daca un 
model face predictii gresite, din analiza greselilor nu rezulta' direct care este 
de fapt problema. Un model imagine se corecteaza in general prin multe metode, asa 
cum am aratat, in fiecare caz modelul continuind sa fie armonic.

Putem sa definim deficienta de proiectare XD3A ca fiind incapacitatea de a 
anticipa posibila omitere a unor elemente sau relatii, dintr-un model. Asta 
trebuie inteles astfel: nu avem nici o garantie ca am descoperit toate elementele 
si relatiile asociate unei sectiuni a realitatii externe dar suntem constienti ca 
s-ar putea sa nu fi descoperit tot. In consecinta, o persoana care contracareaza 
aceasta deficienta de proiectare va trata orice model cu precautie.

Daca realitatea externa are, in alt exemplu, 100 de elemente, modelul ar putea 
face foarte des predictii foarte bune asociate realitatii externe. Dar daca 
realitatea externa se schimba de la 100 la 101 elemente, corectarea modelului ar 
putea fi o imposibilitate tehnica pentru creier. Corectarea modelului inseamna 
abandonarea totala a modelului cu 100 elemente si constructia de la zero a noului 
model cu 101 elemente. Aceasta sarcina poate fi atit de dificila incit sa 
depaseasca capacitatea tehnica de reactualizare a creierului. In aceasta situatie 
oamenii care nu pot corecta modelul, vor continua sa-l foloseasca pe cel vechi 
prin distorsionarea perceptiei realitatii externe si/sau prin reflectarea 
fragmentata a acelei realitati externe. Vom nota aceasa deficienta cu XD3B si o 
vom defini ca fiind incapacitatea de a corecta deficienta XD3A dupa ce am 
descoperit un element sau relatie neinclusa intr-un model stabilizat.

Deficientele de tip XD3 se manifesta permanent in toate actiunile noastre. Nu 
exista nici o referinta de a sti daca fiecare entitate a realitatii externe este 
asociata cu un element al modelului. Pentru noi realitatea externa exista numai in 
masura in care este reflectata de un model. Daca un model face predictii uneori 
gresite, din analiza erorilor nu rezulta direct care este problema. A spune despre 
un model ca reflecta corect realitatea externa asociata inseamna sa ne referim 
numai la  verificarile deja facute. Garantie de corectitudine nu exista'. In 
aceasta situatie, efectele negative ale lui XD3 se manifesta extrem de frecvent la 
orice persoana perfect normala. Din aceasta cauza XD3, desi este o deficienta 
majora, nu este tratata in MDT ca o boala psihica.

XD3 se manifesta foarte puternic la schizofrenici, inclusiv la cei nepatologici 
(vezi aplicatiile). XD3 se mai manifesta in orice situatie in care persoana nu 
este intr-o stare fizica si psihica buna, de exemplu atunci cind apare oboseala 
sau suprasolicitarea creierului, desi, evident, acestea sunt doar stari temporare. 
Multe accidente, inclusiv cele catastrofale si inclusiv cele facute de oameni 
extrem de bine pregatiti, se pot explica prin XD3. Deficienta poate fi tinuta sub 
control de persoanele care reusesc sa-si dea seama de posibilitatea aparitiei 
acestei deficiente.

De exemplu, daca suntem obositi atunci trebuie sa ne oprim de la a face operatii 
riscante deoarece riscul de aparitie a XD3 este foarte mare.

XD4: Aceasta deficienta este o deficienta de principiu a modelelor imagine. Ea nu 
exista la modelele simbolice.

Modelele imagine nu au nici o posibilitate de a gasi importantza corecta a 
fiecarui element sau relatie. Modelul poate fi armonic pentru o infinitate de 
importantze atribuite elementelor si relatiilor. Chiar mai mult, pentru o mare 
varietate in importantza atribuita elementelor sau relatiilor, modelul poate sa 
faca predictii acceptabile.

Una din consecintele  negative "usoare" ale acestei deficiente este ca, in fata 
aceleiasi realitati externe, fiecare persoana construieste propriul sau model 
imagine, care sa descrie aceeasi realitate externa. Vom vedea in alta parte ca 
aceasta deficienta, dusa la extrem, este implicata in boala psihica numita 
"paranoie".
	
Modelele simbolice nu au aceasta deficienta. Odata ce un model simbolic este 
matematizat, legea de propagare a erorilor va atribui importantza corecta fiecarui 
element sau relatie.

Am folosit mai sus termenul "corect" asociat modelelor imagine. In acest context, 
importantza atribuita elementelor si relatiilor unui model imagine este "corecta" 
daca predictiile sunt  identice cu cele ale unui model simbolic care descrie 
aceasi realitate externa.

XD5: Incapacitatea tehnica a creierului de a face restructurari masive in 
structura de modele, atunci cind un model important normal nu mai are asociata lui 
nici o realitate externa (exemplu, o persoana importanta dispare din viata 
subiectului). Aceasta deficienta este strins legata de implementarea hardware. 
Aceasta implementare nu permite stergerea unui model prin nici o actiune (de hard 
sau de soft) a structurii de modele, cu toate implicatiile majore ale acestui 
fapt.


STRUCTURA CREIERULUI: Modelul PSM

Desi modelul imagine numit PSM (Protection and Surviving Model) se intilneste si 
la oameni si la animale, descrierea se va axa in principal pe PSM-ul oamenilor. Cu 
adaptari minime, tot ce este scris aici se aplica si la animale.

Nucleul in jurul caruia se construieste intreaga structura de modele a unei fiinte 
(om sau animal) este un model imagine numit Modelul de Protectie si Supravietuire 
(PSM). Acesta este un model complex, care, in buna parte, este gata construit in 
momentul in care o fiinta se naste.

PSM-ul are o structura complexa care va fi descrisa in continuare. O sectiune 
contine modele cu bataie scurta, cu actiune imediata, pentru protectia minimala a 
unei fiinte, inclusiv a nou nascutilor. In general aici se afla modelele de tip 
actiuni-reflex (actiuni rapide de salvare in situatii speciale). Tot aici se afla' 
modelele imagine fundamentale cum ar fi modelele de urmarire cu ochii a unui 
obiect in miscare, modelele de atingere cu mina a unui obiect dat, modelele de 
echilibru si de folosire generala a  miinilor si picioarelor in situatii normale, 
etc. Tot aici trebuie sa fie incluse o serie de modele date de structura de modele 
ale parintilor acelei fiinte precum si de cerintele societatii in care acea fiinta 
urmeaza sa fie integrata. Intr-o masura mai mica sau mai mare, acestea se transmit 
genetic.

Sectiunea de modele cu bataie lunga (cele care ordoneaza activitatea modelelor cu 
bataie scurta) contine instinctele de supravietuire generala si de reproducere. 
Tot aici se afla, bineinteles, si un model special care contine intreaga structura 
mecanica "externa" a acelei fiinte (oasele, articulatiile, toate fibrele 
musculare, organele de simt etc.).

Proiectantul a avut ca obiectiv sa creeze o fiinta care sa supravietuiasca vesnic, 
neconditionat, in orice mediu concret probabil. 

In timpul perioadei de crestere, in PSM pot/trebuie sa intre si alte modele 
considerate foarte importante, impuse in general prin educatie, pentru a face acea 
fiinta compatibila cu mediul in care trebuie sa traiasca. Vom reveni la aceasta 
problema la alt capitol.

O caracteristica fundamentala a unui model din PSM este ca, odata intrat in PSM, 
modelul devine invariant (imposibil de modificat, oricare ar fi informatia adusa 
din realitatea externa).

Principala functie a PSM-ului este asigurarea supravietuirii vesnice, 
neconditionate a acelei fiinte. Pentru a-si indeplini in mod corespunzator 
sarcina, PSM-ul initiaza constructia de noi modele, care sa imbunatateasca mereu 
si mereu aceasta activitate. Asta inseamna ca PSM-ul poate construi elemente noi, 
pe care sa le activeze pentru a se autodezvolta ca modele. Astfel, daca o situatie 
este detectata de PSM ca o situatie de pericol sau o situatie pentru care nu 
exista' model specializat, el va prelua controlul asupra acelei fiinte si va 
incerca sa rezolve situatia cu mijloacele care-i stau la dispozitie (gesturi 
reflex de exemplu). In acelasi timp, va activa constructia unui model nou, adecvat 
noii realitati externe. Atunci cind situatia care a activat PSM-ul va aparea din 
nou, PSM-ul nu se va activa iar situatia va fi rezolvata de acel model normal 
adecvat.

Acest mecanism face ca, pe masura ce o fiinta nou nascuta cistiga experienta 
(adica are modele adecvate la tot mai multe situatii intilnite in realitatea 
externa), PSM-ul se activeaza din ce in ce mai rar. In acest fel, PSM-ul isi 
indeplineste tot mai bine sarcina pentru care a fost proiectat.

Oricite modele ar exista intr-un creier matur (de om sau de animal), PSM-ul va fi 
oricind pregatit sa preia controlul, daca nu exista' model adecvat unei realitati 
externe date.

PSM-ul va controla interactia unei fiinte cu realitatea externa numai atunci cind 
nu exista' nici un model ZM care sa faca predictii acceptabile ale evolutiei unei 
realitati externe date.

Atunci cind PSM-ul controleaza fiinta, acest lucru se recunoaste prin  disparitia 
constiintei, pe toata durata cit PSM-ul are fiinta sub control. Acest lucru se 
intimpla, de exemplu, in stari emotive sau in stari de soc. Constiinta reapare 
atunci cind un model ZM a preluat controlul.



STRUCTURA CREIERULUI : Facilitati functionale si tipuri de modele

O facilitate functionala fundamentala a creierului este ca orice model poate sa-si 
dezvolte oricare element ca model. De asemenea, orice model poate avea acces sau 
chiar poate sa integreze orice element al oricarui alt model, pentru a-si atinge 
obiectivele. Este absolut socant sa vezi ca, in materie de facilitati functionale, 
in cadrul unei structuri date de modele, creierul nu pare a avea aproape nici o 
restrictie de acces si asociatie.

Tot observatiile directe ne arata' ca exista' modele la care accesul se face mai 
usor decit la alte modele. De aici, concluzia ca, in implementarea tehnologica, 
unele modele sunt  grupate si de aici si o comunicatie mai usoara intre unele 
dintre ele.

Sa mai vedem un detaliu general. Am aratat ca orice model, nu numai PSM-ul, poate 
sa-si dezvolte orice element al sau sub forma de model. Totusi, chiar daca un 
element al unui model este deja dezvoltat ca model, el continua sa fie tratat ca 
element. Intrucit aceasta este o facilitate generala foarte importanta, ea va fi 
descrisa aici in detaliu.

Astfel, daca un model contine un element, acest element este caracterizat de niste 
proprietati. Aceste proprietati intervin in integrarea elementului in model. 
Problemele care apar pot fi de tipul: "de ce acel element are acele proprietati?" 
sau "cum ar putea sa fie schimbate acele proprietati?". Pentru a sti asta, este 
nevoie ca acel element sa fie studiat in amanuntime. Pentru aceasta, modelul poate 
sa-si dezvolte acel element ca model.

Cind o entitate este tratata ca element, atunci acel element are niste 
proprietati. Cind aceasi entitate este tratata ca model, atunci ceea ce aparea ca 
fiind proprietati sunt acum adevaruri generate de acel model. Deci, in functie de 
locul de unde privim, referindu-ne la aceasi entitate, vom vorbi de elemente cu 
anumite proprietati sau de modele cu o colectie de adevaruri.

Am vorbit deja de modele cu bataie scurta si modele cu bataie lunga. Vom vedea 
definitiile lor.

Modelele cu bataie lunga sunt  modelele la care elementele sunt  deja dezvoltate 
ca modele. Un astfel de model poate sa activeze si sa dezactiveze oricare model al 
sa'u (continut sub forma de element). In acest fel avem, in prima aproximatie, 
urmatoarele definitii:
1. un model cu bataie lunga isi atinge obiectivele prin activarea si dezactivarea 
unora din modelele pe care le contine.
2. Un model cu bataie scurta isi atinge obiectivele prin activare directa.

Exemplu: Pentru a aprinde lumina intr-o camera, un model general de tip ZM va 
construi un model ZAM (de actiune). Acest ZAM va simula un numar de moduri de 
rezolvare a problemei, folosind sau construind  modelele AZM. Prin simularea 
actiunii, ZAM-ul va gasi solutia optima. Atunci va activa/controla unul sau mai 
multe AZM-uri, care vor actiona efectiv intrerupatorul. Actiunea se termina cind 
ZM-ul activ ii transmite informatia ca obiectivul a fost atins. In acel moment o 
sectiune din ZM va fi aproximativ identica cu ZAM-ul. Aceasta s-a realizat printr-
un model cu bataie scurta.
	
Exemplu: Pentru a calatori dintr-un loc in altul trebuie construit un model cu 
bataie lunga ZAM. Acesta va construi, secvential, o colectie de alte modele ZAM 
care, la rindul lor, pot construi alte modele ZAM si asa mai departe. Fiecare ZAM 
va activa o colectie de AZM-uri, cu bataie scurta (chiar de ordinul milioanelor 
sau mai mult) pentru a-si atinge obiectivele. Fiecare nou ZAM va fi dezactivat de 
ZAM-ul superior pe masura ce si-a atins obiectivul. Asa actioneaza modelele cu 
bataie lunga.

Exemplu: intram intr-o camera si actionam intrerupatorul de lumina. Lumina se 
aprinde. Un model local de tip ZM obtine aceasta informatie. Totusi, pe un model 
ZM cu bataie lunga (care contine ZM-ul local ca element) am putea sa intelegem, de 
exemplu, ca cineva a reparat lumina care a fost stricata. Modelul ZM-local 
transmite doar informatii actuale. Semnificatia lor poate fi data doar de modele 
ZM care includ ZM-ul local ca element. Si aici se poate vedea actiunea unui model 
cu bataie lunga.

Vom mai aduce o precizare importanta, legata de modelele cu bataie lunga. Am spus 
ca elementele acestor modele sunt  deja dezvoltate ca modele. Aceste modele isi 
pot de asemenea dezvolta elementele ca modele. Aceasta "adincime" nu are decit 
limite tehnologice. In acest fel, majoritatea absoluta a modelelor sunt  de fapt 
modele cu bataie lunga. Din aceasta cauza termenii de "model cu bataie  scurta" si 
"lunga" trebuie intelesi doar in mod relativ, in functie de modelele ZM si ZAM 
principale. Definitiile date mai sus respecta aceaste conditii.

Vom da in continuare o lista cu principalele tipuri de modele ale unui creier dat. 
	
Modelele de tip ZAM sunt  modele care se construiesc atit pentru nevoi imediate 
cit si pentru ordonarea cu bataie lunga a activitatii unei persoane. Ele incep, de 
exemplu, cu modele simple (a bea apa dintr-o cana) si se termina cu urmarirea unui 
singur obiectiv timp de o viata. Ele sunt,  in general, invariante sau cu 
schimbari lente, conjuncturale sau de alta natura. Ele pot fi modele extrem de 
conceptualizate, pina la a fi doar o colectie de principii generale de viata sau 
modele complexe, specifice unui sigur tip de activitate sau orientate spre un 
singur obiectiv concret.

Un model de tip ZAM poate construi, la rindul lui, un numar oricit de mare de 
modele de tip ZAM, sub forma de elemente, pe care sa le activeze in functie de 
evolutia realitatii si in functie de alti factori. Modelele secundare de tip ZAM 
pot sa construiasca, la rindul lor, oricite alte modele de tip ZAM, sub forma de 
elemente ale lor. Aceasta facilitate, asa cum am aratat deja, este o facilitate 
generala a oricarui creier. Modelele de tip ZAM pot fi modificate, in principiu, 
de modele de tip ZM, in functie de informatiile primite de la alte modele M si ZM.

Modelele de tip AZM sunt  modele de actiune directa. Desi creierul are o colectie 
de modele AZM de tip concept, fiecare activare a unui astfel de model se face dupa 
ce a fost particularizat prin simulare, functie de informatiile date de intrega 
structura de modele ale creierului. Astfel, atunci cind mergem, fiecare pas este 
facut numai dupa ce un model concept de tip ZAM a facut mai multe simulari ale 
acelui pas, folosind modele AZM si a ales varianta optima. Dupa ce varianta optima 
a fost aleasa, modelul ZAM particularizat va deveni activ in controlarea acelui 
pas. Acest principiu general este folosit de creier la absolut orice activitate 
care presupune actiunea asupra realitatii externe. Fara a simula pe model o 
actiune, actiunea nu se poate face din principiu.

Singurele exceptii sunt legate de activarea PSM-ului. Gesturile "reflex", de 
exemplu, sunt  efectuate de modele specializate care se activeaza direct, fara 
initializare si fara simulare prealabila a actiunii. Motivul este dat de cerinta 
ca actiunea lor sa fie foarte rapida, cu riscul de a nu fi actiunea optima.


Modelele de tip activ (modele ZM normale)
Aceste modele sunt  cele care s-au construit prin interactie directa cu realitatea 
externa (complexul M-YM-ZM). Ele vor fi folosite ori de cite ori apare o situatie 
similara cu cea care le-a generat. Ele genereaza cunoasterea si constiinta.

Vom reaminti aici ca, in fata unei realitati externe noi, se va activa acel model 
care face cele mai bune predictii asupra evolutiei acelei realitati externe. In 
orice moment al vietii unei fiinte, va exista un ZM local si cel putin un ZM care 
include modelul ZM local, ca element. Un model ZM-local da informatii asupra 
realitatii externe "care se vede". In spatele lui se afla unul sau mai multe 
modele ZM care pot sa "vada" mai departe, prin interpretarea datelor furnizate de 
modelul ZM, in functie de datele oricarui alt model al creierului.

Modelele principale cu bataie lunga ale unui animal sau a unei persoane se numesc 
MZM-uri (Main ZM). Un MZM contine un mare numar de modele, de tip ZM, YM, AZM si 
ZAM, care controleaza o sectiune importanta din interactia unei fiinte cu 
realitatea externa. 

Exemplu: MZM-viata de famile, MZM-profesie, MZM-hobby.

Aceste MZM-uri nu sunt  modele propriuzise. Ele trebuie intelese ca niste 
structuri conventionale, aparute ca urmare a optimizarii activitatii intr-un 
anumit domeniu dat, la implementarea tehnologica a creierului. Astfel, la un tip 
de activitate specifica vor exista un numar de modele care vor fi folosite foarte 
frecvent. Accesul la ele va fi mai usor decit la un model care este folosit rar. 
Structura de modele va avea astfel anumite optimizari tehnologice, pentru 
activitati frecvente. Toate modelele care se folosesc frecvent pe un tip de 
activitate se afla inglobate intr-o structura mai mult sau mai putin conventionala 
numita MZM. Accentuam ca aceste MZM-uri sunt  structuri conventionale, date de 
anumite particularitati tehnologice si nu sunt  modele propriuzise.


Modelele Poveste (Story-type models)
Acestea sunt  modele de tip ZM de tranzitie, create atunci cind modelele de tip M 
furnizeaza informatii prea disparate pentru a putea fi incluse intr-un model 
normal (modelele ZM-locale ar trebui schimbate extrem de des, de exemplu). Ele 
contin lanturi lungi de elemente legate intre ele in ordinea in care au fost 
inregistrate. Acesta este totusi un mod de stocare  neeconomic.

Se precizeaza, pentru comparatie, ca un model normal poate sa genereze o imensa 
cantitate de informatie, prin simulare pe model. Toate aceaste informatii, 
generate de un model normal, nu se afla memorate intr-un mod explicit in model. 
Modelele poveste sunt cele care memoreaza informatia in mod explicit deci 
neeconomic.

Observatie: unele persoane care au citit aceasta carte au fost deranjate de 
frecventele repetari ale unor afirmatii. Aceste persoane sunt deranjate deoarece 
construiesc modele poveste. La repetarea unei informatii, aceste persoane "sar" 
inapoi la locul unde informatia a mai fost intilnita si acest lucru ii face sa 
piarda sirul expunerii (modelul poveste se fragmenteaza). Din contra, daca 
persoana a construit un model normal, la repetare se reconfirma si se 
imbunatateste modelul aflat in constructie si deci repetarile sunt binevenite.

Modelele Poveste pot fi folosite pentru a alimenta cu informatie modelele normale, 
pentru imbunatatirea lor ulterioara.

Oricare din elementele acestui tip de model poate fi dezvoltat  ulterior ca model 
cu bataie lunga sau informatia din ele poate fi folosita pentru perfectionarea 
altor modele.

Desi reflectarea realitatii externe prin modele poveste este extrem de raspindita, 
la toate nivelele de evolutie a creierelor, teoria considera ca acesta este un mod 
ineficient si in general primitiv de folosire a creierului. Motivul principal este 
ca modelele poveste introduc restrictii din cauza legaturilor dintre modele si 
care legaturi nu au fost determinate pe cai normale. Caile normale sunt  cele in 
care un model nou este integrat in mod armonic/logic in structura de modele 
existente. 

Din nefericire, in zilele noastre, aceste modele sunt  folosite pe o scara 
inadmisibil de mare ca efect al incapacitatii creierului de a face fata avalansei 
de informatii asociate cu dezvoltarea sociala actuala dar si din cauza 
deficientelor grave din sistemul de invatamint. Astfel, daca invatamintul s-ar axa 
pe modele normale ar scadea foarte mult informatia explicita care ar trebui 
memorata. Fiind orientat   spre modele poveste, cantitatea de informatie creste 
exagerat de mult si astfel se depasesc unele limite tehnologice ale functionarii 
creierului.

Exemplu: un sofer de taxi trebuie sa cunoasca toate strazile unui oras.  Modul 
eficient de rezolvare a problemei navigatiei intr-un oras este de a avea in cap 
intreaga harta a orasului (model imagine normal). Pe aceasta harta se pot simula 
diverse cai de atingere a unui obiectiv dat, chiar daca apar probleme sau 
modificari. Totusi, navigatia dupa harta (model imagine normal) presupune 
existenta si operarea unui model imens. Invatarea traseelor (modele poveste) da 
rezultate imediate dar poate produce mari dificultati daca apar modificari si alte 
pertubatii in realitatea externa. In plus, a invata trasee este usor la inceput 
dar pe masura ce creste numarul de trasee, cantitatea de informatie care trebuie 
memorata creste extrem de mult. Prin invatarea modelului normal este rezolvata 
orice problema de navigatie si deci, indiferent de cite noi trasee se cer, 
cantitatea de informatie aditionala este neglijabila.

In practica se folosesc ambele metode. Acest tip de abordare, desi a fost 
exemplificat pe o situatie particulara, se poate intilni in absolut toate 
domeniile de activitate umana.

Modelele poveste dezvoltate ca modele cu bataie lunga pot favoriza paranoia indusa 
din cauza favorizarii pe criterii arbitrare a anumitor relatii intre elemente si 
din cauza dificultatilor de control. De acest pericol nu sunt  ferite nici 
cursurile universitare, atunci cind ele nu sunt  generate de un model simbolic 
declarat de la inceput.

Modelele poveste sunt  integrate in structura normala de modele si deci pot fi 
controlate de ea.


Modelele de ecranare
Asa cum am mai aratat, orice model poate sa evolueze singur, folosind informatiile 
din realitatea externa sau de la alte modele, pentru a-si cistiga stabilitatea 
(armonia sau logica). Odata ce un model are o problema, el va continua sa fie 
activ pina la rezolvarea problemei (adica pina isi va regasi stabilitatea).

Exista' insa probleme fara solutie. Modelul va continua sa caute o solutie, la 
nesfirsit, punind astfel in pericol stabilitatea sistemului de modele.

Principala problema fara solutie este problema mortii. Aceste tipuri de modele 
sunt  specifice numai oamenilor, care au modele suficient de puternice care sa 
prezica moartea, mai repede sau mai tirziu, a oricarei persoane.

Aici insa apare o problema. PSM-ul are, prin proiectare, sarcina de a asigura 
supravietuirea vesnica, neconditionata a acelei persoane. Predictia unor modele 
este ca moartea este inevitabila. Aceasta problema este extrem de periculoasa 
pentru stabilitatea creierului din cauza ca, activind permanent PSM-ul, pot sa 
apara bucle infinite de cautare a unei solutii care nu exista.

"Solutia" gasita de oameni, inca din cele mai vechi timpuri, este constructia unor 
modele de ecranare. Un model de ecranare intercepteaza adevarurile care pot activa 
PSM-ul si transmite catre PSM un mesaj mai putin catastrofal (PSM-ul nu se mai 
activeaza). De asemenea, modelul de ecranare transmite catre modelul cu probleme, 
informatii care il stabilizeaza.

Cel mai cunoscut model de ecranare este religia.

Observatie: pe masura ce oamenii imbatrinesc, predictia mortii este tot mai 
precisa  si oamenii au tendinta de a fi tot mai religiosi. De asemenea, atunci 
cind stresurile de toate felurile se abat asupra indivizilor sau grupurilor 
sociale, este posibla crestrea nivelului de religiozitate pentru pastrarea 
stabilitatii functiilor creierului.

Un model de ecranare nu se bazeaza pe realitatea externa. Daca s-ar baza pe 
realitatea externa, ar fi inclus in modelul care face predictia "negativa".

Modelele de ecranare se pot face in orice situatie in care creierul se poate 
destabiliza din cauza unor situatii fara iesire. Aceste modele stabilizeaza (cel 
putin temporar) activitatea creierului care, in acest fel, are mai multa energie 
pentru rezolvarea problemelor. Totusi, aceste modele sunt  extrem de periculoase 
pentru integritatea fiintei, daca in timpul unei actiuni asociate lor, nu sunt  
dezactivate. Activarea unui model de ecranare, dezactiveaza, cel putin pe 
sectiuni, structura normala de protectie a acelei fiinte.

Mentinerea activa a unui model de ecranare un timp prea indelungat poate fi 
asociata cu cuvintul "iluzie".

Modelele de ecranare sunt  principalele modele care pot sa treaca din zona de 
tranzitie normal-PSM in PSM. Daca se intimpla asta, atunci ele devin invariante 
(nu mai pot fi modificate oricare ar fi informatia obtinuta din realitatea 
externa). Modelul "religie" trece foarte usor din zona normal-PSM in PSM, cu 
efecte, uneori, dezastruoase.

Modelele de ecranare sunt  partial incluse in structura normala de modele si deci 
pot fi, partial, controlate de ea.


Modelele Activabile
Un ZM poate sa prezica intilnirea in viitor a unei situatii pentru care nu exista' 
model adecvat. ZM-ul va dori sa controleze situatia pentru care nu are model 
adecvat si asta se realizeaza prin constructia unui model activabil (would be 
active model WBAM). Acest model se comporta' ca un model de ecranare pina in 
ultimul moment dinaintea activarii. Dupa activare, el devine un model normal (de 
tip ZM) si poate sa evolueze singur.

Exemplu: teoria defineste "emotia" ca o stare tranzitorie, asociata sau nu  cu un  
pericol iminent, in fata unei realitati externe noi, pentru care nu exista model 
adecvat. Asa cum stim, in fata unei situatii pentru care nu exista model, se 
activeaza PSM-ul. Chiar daca situatia pentru care nu exista model nu este asociata 
cu un pericol iminent direct la adresa persoanei, PSM-ul preia controlul. In acel 
moment dispare sau se atenueaza constiinta. PSM-ul creaza apoi un model adecvat 
acelei situatii. Starea tranzitorie cit PSM-ul controleaza o situatie considerata 
nepericuloasa dar fara model adecvat, se numeste "emotie". Un WBAM bine construit 
poate bloca, uneori, aparitia emotiilor. Evident, asta se poate intimpla numai 
daca situatia aceea a fost prezisa de un model cu bataie lunga. 

Modelele activabile se afla integrate in structura normala de modele si sunt  
controlate de ea.


Modele ilegale  XZM 
Toate tipurile de modelele care au fost descrise pina acum se afla integrate in 
structura normala de modele sau in PSM. Ele sunt  conectate la structura in mod 
armonic sau logic astfel ca intreaga structura este armonica si logica.

Exista modele de tip ZM care au pierdut legatura cu aceasta structura normala sau 
nu au avut-o niciodata. Ele pot sa apara in multe moduri. Un mod este atunci cind 
un model este incomplet si nefolosit de foarte multa vreme.

De exemplu, cineva are un accident de masina. PSM-ul incepe constructia unui model 
adecvat acelei situatii. Acea situatie s-ar putea sa nu se mai intilneasca 
niciodata.

In legatura cu acest exemplu, este o practica empirica a psihiatrilor sa 
stimuleze/forteze o persoana (de obicei copii) care au suferit un traumatism 
psihic, sa descrie tot ce s-a intimplat in acea situatie nefericita. Teoria 
explica asta prin faptul ca, stimulind/fortind activarea acelui model, modelul va 
avea tendinta de a se atasa armonic si/sau logic cu structura normala de modele si 
astfel este prevenita aparitia unui model ilegal XZM necontrolabil deci periculos.
Se poate vedea cit de logic si usor poate explica MDT aceasta practica empirica a 
psihiatrilor pe baza unei teorii generale (care nu a fost facuta in mod special 
nici macar pentru domeniul psihiatriei).

Alta situatie este atunci cind un model este prea mare. Unele componente pot sa 
piarda legatura cu restul modelului din motive tehnologice. Problemele tehnologice 
generale pot oricind sa rupa orice model in orice mod.

Viata stresanta, traumatizanta si plina de frustrari, mai ales in copilarie, poate 
genera de asemenea modele XZM.

Unele modele poveste, din cauza ca integrarea lor in structura de modele nu se 
poate face pe cai normale (modelele sunt  lanturi lungi de elemente), pot de 
asemenea sa devina, pe fragmente, modele XZM.

Aceste modele sunt  considerate "ilegale"  deoarece structura normala de modele nu 
stie de existenta lor. Daca, de exemplu, un astfel de model, transmite o 
informatie la ZM-ul activ din acel moment, sursa si justificarea informatiei nu 
poate fi stabilita de nici un model al creierului.

Aceste modele actioneaza la fel ca modelele normale. Ele obtin informatie din 
realitatea externa dar evolueaza in general haotic, in afara oricarui control.

Unele modele XZM pot fi puse in evidenta, de exemplu, in timpul unor sedinte de 
hipnoza.

Modelele XZM sunt  localizate atit in zona neocupata de modelele normale cit si in 
PSM. Evident ca modelele ilegale din PSM trebuie sa aiba o influenta foarte mare 
daca sunt  activate accidental.

Fiind scapate controlului ansamblului de modele, ele pot sa contina orice. Nu 
exista' nici o garantie ca ceea ce contin ele are vreo legatura cu realitatea 
externa.

Pot exista si modele semi-XZM. Asta inseamna ca, din motive tehnologice, accesul 
la anumite modele normale se face greu. Mai avem si situatia cind accesul la 
anumite modele se poate face numai din cind in cind, in functie de factori 
necontrolabili sau numai in combinatie cu anumite modele asociate numai anumitor 
realitati externe.

Modelele XZM pot sa explice somnambulismul, dublarea de personalitate (atunci cind 
modelele XZM ocupa o portiune foarte importanta din creier), multe actiuni/porniri 
ilogice sau bizare ale unor persoane (inclusiv crimele aparent nemotivate), etc. 
Ele pot avea o imensa contributie la formarea personalitatii. Modelele XZM pot de 
asemenea sa explice multe din fenomenele paranormale.


FENOMENE PARANORMALE

Telepatia pare a fi transmisia directa de informatii de la un creier la un altul. 
Mai mult, aceasta transmitere de informatii are loc pe orice distanta si 
propagindu-se prin orice mediu.

Din nefericire, acest fel de transmitere de informatie este imposibila, in baza 
legilor naturii, asa cum sunt  ele intelese astazi. Informatia se poate transmite 
numai daca exista' transmisie de energie la distanta. Cimpurile de forte cunoscute 
astazi (electric, magnetic, electromagnetic si gravitational) nu indeplinesc 
aceasta conditie. Chiar daca ar exista un astfel de cimp de forte care se propaga' 
la distanta, transmisia de informatie inseamna' modularea (codificarea) intr-un 
fel a acestor forte iar la receptor trebuie sa existe un decodificator adecvat.

Cineva ar putea spune ca ar putea exista transmisie directa de informatie "pe 
scurtatura", fara a transmite energie modulata la distanta. Asta pune in discutie 
chiar bazele stiintelor naturii.

In orice caz, intrucit eu am incredere in stiintele naturii, singura concluzie 
rezonabila este ca, pentru acum si pentru totdeauna, telepatia, ca transmisie 
directa de informatii la distanta de la un creier la altul, nu exista'.

Teoria explica fenomenele telepatice in baza legilor naturii, fara a exista 
transmisie de informatie. Fenomenul se bazeaza pe imensa  capacitate de prelucrare 
a informatiilor de catre creier si in baza modelelor XZM.

Se stie ca una din functiile fundamentale ale creierului este predictia evolutiei 
realitatii externe, in urma simularii pe modele asociate realitatii externe. 
Aceasta facilitate ne permite in fiecare zi sa facem foarte multe  predictii 
dintre care, majoritatea absoluta se adeveresc.

Sa presupunem acum ca o persoana are un interes special pentru alta persoana (cum 
ar fi o mama pentru copilul ei). Este posibil ca acea mama sa faca un model ilegal 
XZM asociat copilului sau. Acest model poate fi activ zeci de ani, fara ca acea 
mama sa stie. Modelul XZM va face mereu predictii asupra evolutiei subiectului in 
interactie cu mediul prezis, astfel ca, daca in urma predictiei, rezulta o stare 
de pericol, acest model XZM poate transmite un mesaj catre ZM-ul local. Acea mama 
primeste o informatie care este caracterizata ca fiind o presimtire sau un vis. Ea 
nu poate preciza sursa acestei informatii. Unele presimtiri sau vise se  
adevereasc (cele care nu se adeveresc sunt uitate !!!). Este usor de confundat 
acest fel de mesaj cu un mesaj de tip telepatic.

Teoria spune ca aceste mesaje provin dintr-o simulare pe un model XZM si chiar 
daca in unele situatii se pot adeveri, acest lucru nu prezinta interes practic. 
Din modul in care acest fel de informatie este obtinut, nu exista' nici o garantie 
ca acea informatie sa aiba legatura cu realitatea externa.

Acelasi mecanism functioneaza la radiestezistii care gasesc obiecte ascunse sau 
care gasesc o boala la un pacient. Predictiile lor pot fi in unele situatii foarte 
precise dar nu exista' nici o garantie ca ar fi corecte. Ele pot avea valoare 
practica numai in situatiile in care riscul erorii nu este exagerat de mare.

Exemplu: in fata unui radiestezist a fost adus un pacient. Radiestezistul a fost 
intrebat de starea inimii. Raspunsul lui a fost ca inima merge foarte bine. 
Raspunsul a fost absolut corect. Exista insa o "mica" problema: pacientul avea un 
pace-maker, pe care radiestezistul nu l-a "vazut" si nu avea cum sa-l "vada", in 
conformitate cu teoria.

Teoria poate prezice metodele de dezvoltare ale acestor calitati. In primul rind, 
modelele XZM fiind modele imagine, educatia acelei persoane trebuie sa fie bazata 
pe modele imagine si, evident, persoana trebuie sa aiba calitati naturale de lucru 
cu modele imagine. Persoanele trebuie sa fie echilibrate, pentru a putea 
intercepta mai usor mesajele transmise de modelele XZM. Sa existe o tendinta 
scazuta de a controla sau impulsiona procesul de cautare a raspunsurilor (sa le 
lase sa vina intr-o stare de dezinteres adica de a nu incarca zona normala a 
creierului cu activitati perturbatoare care consuma energie).	Sa fie mereu 
informate prin contact direct cu realitatea externa. Informatiile de tip imagine 
trebuie sa fie preponderente chiar daca sunt obtinute si prin texte asociate 
modelelor imagine.

Teoria nu interzice fenomenele paranormale asociate cu modelele simbolice. De 
exemplu, faptul ca unele persoane pot face "in memorie" calcule matematice extrem 
de complicate, ar putea fi explicat printr-un model XZM de tip simbolic.


CREIERUL UMAN NORMAL

Aceasta sectiune ar fi trebuit sa fie un model local asociat acestui subiect. 
Totusi, din cauza lipsei de informatii despre modelele XZM, aici va fi prezentata 
numai o evaluare preliminara a problemei.

Din teoria principala extragem trei conditii fundamentale pentru aceasta teorie 
locala. Acestea sunt :

C1: PSM-ul trebuie sa-si indeplineasca sarcina de protectie si supravietuire 
vesnica, neconditionata a persoanei. PSM-ul trebuie sa aiba modele care sa includa 
conditiile generale cerute de societatea unde acea persoana trebuie sa se 
integreze. PSM-ul nu trebuie sa includa modele obisnuite.

C2: Orice model trebuie sa fie armonic sau logic (stabil)
C3: Intreaga structura de modele trebuie sa fie armonica sau logica (stabila).

Sa dezvoltam acum acest model local.
Caracteristica principala de normalitate este ca persoana sa fie in stare sa se 
integreze in societate. Daca societatea este de canibali, acea persoana trebuie sa 
se integreze in acest tip de societate pentru a nu fi exclusa din societate. Se 
vede ca normalitatea este relativa si are limite foarte largi.

Intr-o societate de tip democratic din zilele noastre, printre conditiile care 
trebuie sa fie continute in PSM se afla "sa nu ucizi" , "sa nu furi" si altele de 
acest fel, impuse prin educatie.

Sa presupunem ca o persoana face un model de ucidere a unei alte persoane. Daca 
acest model este blocat de PSM , persoana poate fi considerata normala.

Totusi, daca o persoana are un model de ucidere a altei persoane si daca, in 
anumite situatii speciale, PSM-ul nu-si indeplineste functia, atunci persoana ar 
putea activa acel model. In baza teoriei asta este o problema de hardware deci o 
boala psihica. In psihologia "clasica" se face un test care poate sa spuna daca 
persoana a avut discernamint in momentul crimei (deci este vinovata) sau nu.

Teoria spune ca aceasta este o problema de hardware, deci nevindecabila si deci 
pedeapsa corectionala nu are efect. Este total nerelevant daca persoana a avut 
discernamint sau nu in momentul crimei. In orice situatie se impune izolarea 
definitiva  a pacientului deoarece, avind o problema de hardware, va putea sa mai 
ucida si alta data (un model odata construit nu va disparea niciodata din 
structura de modele ale creierului).

In legatura cu aceasta problema, teoria poate fi folosita pentru a evalua care 
sunt situatiile/faptele penale care trebuie pedepsite si care, fiind determinate 
de probleme de hardware, trebuie sa duca la  izolarea definitiva a faptasului.

Teoria nu vede, din principiu, prea multe metode de corectie a unei probleme de 
hardware. Motivul principal este legat de existenta modelelor XZM si de 
interdependenta atit de profunda intre modelele normale. Astfel, eliminarea 
selectiva a modelelor ilegale (XZM) ar presupune cunoasterea in detaliu a 
implementarii tehnologice a creierului. Asta nu se va intimpla in viitorii 50 de 
ani. Modificarea structurii de modele este chiar mai dificila.

La C1 mai exista' si conditia ca PSM-ul sa nu contina modele obisnuite (OMPSM, 
Ordinary Model in PSM). Aceasta conditie este necesara deoarece, daca un O.M. se 
afla in PSM, el devine  invariant (imposibil de modificat oricare ar fi realitatea 
externa). In plus, cum in PSM se afla numai modele imagine, orice argument logic 
este total ignorat.

Un OMPSM indica' o persoana paranoica. Acea persoana trebuie sa distorsioneze 
informatiile obtinute din realitatea externa pentru ca acele informatii sa se 
integreze armonic in structura generata de modelul invariant OMPSM. Mai exista' si 
posibilitatea de a construi modele de ecranare pentru a izola realitatea externa 
de structura normala de modele.

Exemple:
Comunistii autentici au inclus in PSM-ul lor modelul: "clasa muncitoare este 
purtatoarea progresului in societate" (acesta este deci un model obisnuit OMPSM). 
Indiferent de realitatea externa, ei vor continua sa interpreteze lumea bazat pe 
acest model invariant. Asta este o forma clara de paranoie desi, daca acest model 
nu ar fi in PSM (deci n-ar fi invariant), nu ar exista nici o problema cu acesti 
oameni.

Din punct de vedere formal, dependenta de droguri este tot o forma de paranoie. 
Dorinta este de nestapinit deoarece este generata de sistemul de protectie insusi. 
PSM-ul fiind model imagine, el este imun la mesajele simbolice (logice). Modelul 
"foloseste drogurile", odata intrat in PSM, nu mai poate fi modificat. Daca acest 
model nu este in PSM, mai exista' o sansa de modificare a lui (in nici un caz 
modelul nu poate fi distrus). Teoria spune deci ca sansele de vindecare ale unui 
dependent de droguri depind de locul unde se afla modelul "foloseste drogurile".

Si in cazul fumatului avem exact acelasi tip de situatie. Dupa foarte multi ani de 
fumat, unii fumatori pot sa renunte la fumat. Asta se poate intimpla, cel mai 
probabil, deoarece a aparut o situatie foarte traumatizanta (o boala de exemplu) 
care a creat un model anti-fumat care de asemenea a intrat in PSM.

Criteriul C3 spune ca structura de modele trebuie sa fie armonica si logica in 
ansamblul ei. Aceasta conditie nu este usor de indeplinit. 	In primul rind, 
exista' o capacitate limitata de reactualizare a modelelor in fata unei realitati 
externe in schimbare. Pentru unele persoane capacitatea de reactualizare a 
modelelor ar putea sa fie sub limita minima necesara. Structura poate sa evolueze 
spre a fi tot mai neactualizata. La limita, persoana care ramine in urma cu 
reactualizarea va ajunge la deficiente permanente (boli psihice din clasa 
schizofreniei). 

Normalitatea este deci legata si de capacitatea de reactualizare continua a 
structurii de modele.

Exista' si situatia cind un model foarte important al creierului devine depasit de 
realitate. De exemplu, o persoana foarte apropiata dispare din viata persoanei 
testate. Acel model important poate fi legat de mii de alte modele care acum au 
devenit inutile. Asa cum am aratat, un model nu poate fi distrus prin nici o 
functie a creierului. De asemenea, un model integrat in structura normala de 
modele nu poate fi modificat (ar trebui modificate toate modelele asociate cu 
modelul neadecvat).

O posibilitate este de a reconstrui totul de la zero. Evident ca o persoana aflata 
in aceasta situatie va suferi un traumatism generat de imensul efort de re-
indeplinire a criteriului C3. La persoane in virsta, aceasta conditie nu va mai fi 
indeplinita niciodata.

Solutia care mai ramine este constructia de modele de ecranare. O persoana cu prea 
multe modele de ecranare nu poate fi considerata normala. Aceste persoane se pot 
identifica si prin faptul ca au subiecte despre care nu pot/vor sa discute.

Asa cum am spus, modelele ilegale (XZM) nu au fost luate in considerare 
deocamdata, datorita lipsei de date despre ele. Ele pot explica fenomenul de 
somnambulism, personalitatea multipla, sau chiar unele crime. Sunt ucigasi care 
par normali si care nu-si pot explica de ce au facut o crima. Explicatia ar fi 
activarea unor modele ilegale XZM  de ucidere de care ucigasul nu este 
constient/nu stie. S-ar putea ca fenomenul "ucigasilor in serie" sa aiba la 
origine modelele ilegale XZM. Asta este sustinut de faptul ca, inainte de a fi 
descoperiti, unii ucigasi in serie pot fi considerati normali de toti prietenii 
apropiati si de asemenea se pot afla bine integrati in societate. Alt argument 
este ca ucigasii in serie care fac crimele datorita activarii unui model ilegal 
XZM, nu pot fi detectati cu detectorul de minciuni, din motive evidente (creierul 
lor nu stie de existenta modelelor XZM care au facut crimele si deci acest tip de 
ucigasi in serie nu au nici un motiv de a simula vre-un raspuns). Activarea unor 
XZM-uri poate explica si unele cazuri de sinucidere.


REZUMATUL FACILITATILOR FUNCTIONALE ALE UNUI CREIER

Vom face acum un rezumat al tuturor facilitatilor functionale ale creierului. Ne 
vom referi numai la creierul uman desi, cu exceptia  facilitatii de a construi 
modele simbolice, aceste facilitati sunt  identice cu cele de la animale.

BF1: Crearea de modele imagine asociate sau nu cu o realitate externa data. 

BF2: Actualizarea/reactualizarea modelelor M prin continua comparatie intre IR si 
propriile predictii.

BF3: Actualizarea/reactualizarea modelelor de tip ZM in baza informatiilor culese 
de la modelele de tip M si de la alte modele ZM.

BF4: Simularea continua a posibilei evolutii a unui model. Un model evolueaza prin 
forte proprii, indiferent daca modelul este sau nu conectat la realitatea externa. 
De fapt, BF4 spune ca orice model are tendinta de a deveni stabil dupa orice 
interactie cu realitatea externa. Functionarea independenta si continua a unui 
model este sustinuta si de faptul ca noi putem sa avem idei asociate cu modele 
care aparent au fost uitate. Totusi, din cauza capacitatii limitate de actiune a 
oricarui creier, nu se poate preciza cite alte modele pot sa evolueze in 
background intr-un creier dat.

BF5. Un ZM poate sa activeze in mod repetat si succesiv mai multe modele ZAM, 
continute in el sub forma de elemente, corespunzind la mai multe activitati 
simultan. Teoria spune ca poate exista un singur model de tip ZAM care controleaza  
direct actiunea asupra realitatii externe. Facilitatea de a face mai multe 
activitati in acelasi timp este posibila dar foarte dificila si cu riscuri mari de 
gresala. Motivul principal este ca inainte de activarea efectiva, un model ZAM 
trebuie initializat cu datele specifice noii realitati externe. Un ZM  poate sa 
furnizeze aceasta informatie bazata pe predictie. Alta posibilitate este ca un 
model ZAM sa fie activat fara initializare. In aceasta situatie modelul, in 
legatura cu modele ZM, urmeaza sa-si gaseasca singur conditiile de start. Creierul 
foloseste ambele facilitati.

Procesul de activare a unui model este complicat si asta creste riscul de erori la 
comutarea repetata intre mai multe modele. Asta se constata experimental. Riscul 
de erori este foarte mare daca cel putin unul dintre modele este model simbolic. 
Modelele simbolice se re-initializeaza foarte greu.

BF6: Tendinta oricarui model de a redeveni armonic sau logic dupa orice interactie 
cu IR. Asta inseamna ca orice rezultat obtinut prin simulare pe model trebuie sa 
reconfirme modelul. Daca apare o dizarmonie sau contradictie logica, modelul se 
modifica singur si procesul continua. Aceasta este o facilitate automata si 
permanenta de hardware.

Tot aici trebuie precizat ca un model stabil este deja integrat in structura de 
modele. Asta inseamna pe de o parte ca modelul este sustinut de intreaga structura 
de modele dar, pe de alta parte, sansa de a mai modifica modelul este tot mai 
redusa. Asta poate fi considerata ca o deficienta de proiectare a creierului.

BF7: la BL6 am vazut ca un model stabil se afla' deja integrat in structura de 
modele. Totusi, procesul acesta de integrare nu este simplu. Creierul este o 
structura de prelucrare a informatiei neinchipuit de complexa. A armoniza un model 
cu o intreaga structura de modele nu se poate face rapid.  Acest proces inseamna 
de a verifica, prin simulare, ca modelul nou inclus (sau pe cale sa fie inclus) 
este armonic in raport cu foarte multe modele ale creierului. Supozitia teoriei 
este ca aceasta integrare se face in principal in timpul somnului. Teoria prezice 
deci (si se confirma si experimental) ca in fata unei probleme fara solutie, o 
noapte de somn va ajuta la rezolvarea ei deoarece in procesul automat de 
armonizare se pot obtine informatii si idei noi.


BF8: Facilitatea oricarui model de a avea acces la orice model al creierului. 
Aceasta este o facilitate care este impusa de observatia directa. Totusi, termenul 
de MZM a fost introdus ca fiind o structura de modele care se folosesc de obicei 
impreuna si care controleaza o sectiune importanta a activitatii unui creier. De 
exemplu, MZM-serviciu, MZM-viata de familie dar si orice alte domenii mai putin 
complexe cum ar deprinderile si abilitatile profesionale de orice fel. De aici 
supozitia ca unele modele pot avea acces mai usor la modelele care se afla in 
acelasi MZM si mai greu daca se afla in locuri neprecizate dinainte. Faptul ca, 
uneori, avem nevoie de "timp de gindire" poate sustine aceasta supozitie. O 
structura informationala in care un model ar avea acces egal la oricare alt model, 
nu ar fi o structura optimizata.

BF9: Orice model al creierului poate sa creeze si sa dezvolte orice element ca un 
model. Noul model poate la rindul lui sa-si dezvolte oricare element ca un model.  
Aceasta structura poate avea orice "adincime". Aici pot fi doar limitari 
tehnologice.



FACILITATI FUNCTIONALE DE ORDINUL DOI

La capitolul despre facilitatile functionale ale creierului am vazut care sunt  
posibilitatile tehnice ale creierului. Aici se vor folosi unele dintre aceste 
posibilitati dar cu specificarea faptului ca, desi in fata unei situatii date 
exista mai multe moduri de actiune ale creierului, un creier dat va folosi mai des 
unele posibilitati si mai rar sau de loc altele. Pe baza acestor date s-ar putea 
defini unii  parametrii numerici pentru caracterizarea personalitatii.

SF1. Daca exista o diferenta intre realitate (predictie) si IR (obtinuta din 
realitatea externa sau de la alte modele) atunci modelul are citeva  posibilitati:
	SF11: sa corecteze modelul (cunoastere)
	SF12: sa modifice realitatea externa (creativitate)
	SF13: sa inregistreze IR sub forma de model-poveste
	SF14: sa uite informatia

SF2: Cind un model este corect dar nu poate fi integrat in structura de modele, 
exista citeva posibilitati:
	SF21: sa se construiasca un model de ecranare. Aici realitatea externa este 
considerata "gresita".
	SF22: sa reconstruiasca toate modelele structurii care blocheaza integrarea 
armonica/logica (cunoastere cu orice pret dar uneori asta depaseste capacitatile 
tehnice ale creierului).
	SF23: sa se modifice modelul (se atribuie importante distorsionate 
elementelor si relatiilor dintre elemente - metoda paranoica).
	SF24: se ignora modelul, eventual se inregistreaza ca model poveste.

SF3: Cind nu exista model care sa integreze o realitate externa data, exista 
citeva posibilitati:
	SL31: sa se faca un nou model initializat de PSM (solutia normala).
	SL32: sa ignore acea realitate externa
	SL33: sa fie inregistrata ca un model poveste.






PERSONALITATEA (la oameni)

Personalitatea va fi tratata in principal in cazul oamenilor desi unele 
caracteristici, care nu sunt  legate direct sau indirect de modelele simbolice, 
sunt  la fel si la animale.

Personalitatea este data de totalitatea modelelor care exista' intr-un creier. Vom 
incerca sa detaliem acest concept, mult prea general. Pentru asta vom incepe cu o 
evaluare a unor fapte si observatii intr-un mod mai degraba aleator.

Din teoria generala stim ca orice creier construieste modele si simuleaza pe ele 
diverse posibilitati de evolutie. Teoria nu introduce nici o restrictie de 
principiu in legatura cu scopurile sau directiile acestor simulari. Pe un model, 
chiar simplu, se pot face un numar practic nelimitat de simulari. Evident, modelul 
nu le va face pe toate.

Exemplu: daca vrem sa actionam intrerupatorul de lumina intr-o camera, asta se 
poate face cu oricare din cele 10 degete, cu diverse alte parti ale corpului 
(inclusiv cu picioarele) sau cu o mare varietate de obiecte. Mai ales persoanele 
aflate catre sfirsitul perioadei de copilarie se pot "deda" la fel de fel de 
teribilisme de acest fel.

Un factor care determina pesonalitatea este aceasta imensa diversitate de 
posibilitati de evolutie al fiecarui model in parte. Pricipial vorbind, structura 
de modele ar putea sa se dezvolte atit de mult incit sa devina necontrolabila. Un 
factor care determina personalitatea este deci, capacitatea de a controla aceasta 
diversitate.

Una din deficientele de proiectare ale creierului este si posibila instabilitate 
in asocierea unui model la o realitate externa data. In fata unei realitati 
externe date, ar trebui sa se activeze modelul care da cele mai bune predictii 
asupra realitatii externe concrete. Totusi, o realitate externa data poate fi atit 
de complexa incit sa poata exista mai multe modele mai mult sau mai putin adecvate 
acelei realitati externe complexe. In urmarirea evolutiei realitatii externe, se 
va activa deci un model ZM care, la rindul lui, va activa si alte modele. Totusi, 
ZM-ul dat nu trebuie in nici un moment sa piarda controlul asupra activitatii 
principale, oricite alte modele ar fi activate temporar de el. Stabilitatea intr-
un model este un alt factor asociat personalitatii.

Exemplu: exista oameni care pornesc de la un subiect si evolueaza, aproape haotic, 
catre subiecte care nu mai au nici o legatura cu subiectul initial, care uneori 
este uitat cu totul. Asta este o deficienta de proiectare (XD2) si este 
corectabila prin software.

Alt factor asociat personalitatii este dat de faptul ca, desi structura de modele 
are tendinta de a fi armonica sau logica, ansamblul mai trebuie sa fie compatibil 
si cu o structura de modele date (impuse) din exterior. Fara o colectie de modele 
impuse din exterior (educatia), structura armonica si logica nu va fi compatibila 
cu mediul in care acea persoana trebuie sa traiasca.

A impune din exterior o colectie de modele concept cu bataie lunga se numeste 
educatie. Acest proces are ca scop aducerea unei persoane aflate in perioada de 
formare, in situatia de a fi compatibila cu mediul in care trebuie sa traiasca.

Prin educatie, individului i se impune o colectie de modele concept. Unele trebuie 
sa intre in PSM, altele sunt  modele normale. Dintre modelele care trebuie sa 
intre in PSM se afla, pentru o societate normala, modelele "sa nu ucizi", "sa nu 
furi" si multe altele considerate necesare pentru integrare in societate.

Una din primele probleme ale educatiei este legata de faptul ca, independent de 
sistemul de educatie, copiii isi pot crea propriile modele concept cu bataie 
lunga, incepind cu virsta de 5...7 ani. Aceste modele pot sa fie sau nu 
compatibile cu modelele impuse prin sistemul de educatie.

Daca aceste modele create de copii nu sunt  compatibile (cel putin partial) cu 
sistemul educational, copiii vor avea tendinta de a-si construi modele de ecranare 
specifice. Parintii si educatorii vor auzi ce asteapta ei sa auda dar 
personalitatea va fi modelata de propriile modele concept ale copiilor. Unele 
componente ale acestor modele pot intra in PSM-ul lor.
	
Exemplu: copiii pot ajunge sa fumeze sau sa se drogheze, contrar directiilor 
sistemului educational. Modelele care determina aceste activitati pot intra in 
PSM. Oricum, fiind modele imagine, ele nu pot fi influentate de educatia bazata pe 
logica (modele simbolice). In jargonul copiilor exista' cuvintul "texte" asociat 
cu metodele  educatorilor/profesorilor de a-i determina sa se corecteze in anumite 
domenii.

Unii copii vor fugi de la scoala pentru a sta la Internet-cafe. In acest caz, 
modelul care a determinat aceasta actiune este un model de tip simbolic. Prin 
analiza logica, un copil stabileste singur ca orice activitate legata de 
calculatoare si de comunicatie este de preferat unui sistem de invatamint demodat.

Vom face aici o observatie asociata cu formarea personalitatii.  Evolutia 
societatii este mult prea rapida pentru ca sistemul de educatie standardizata de 
astazi sa-i mai faca fata. Este inadmisibil ca in scoala romaneasca de astazi sa 
se mai studieze pe scara larga modele imagine create de scriitori (de mare 
prestigiu de altfel) care au trait in urma cu peste 100 de ani. Acum 100 de ani 
modelele simbolice erau o raritate in activitatea de zi cu zi a oamenilor. In 
zilele noastre, viata se desfasoara pe o scara foarte larga, bazata pe modele 
simbolice. Modelele imagine sunt in cadere libera (nu mai exista energie 
disponibila pentru ele). Literatura beletristica de orice fel apartine unei etape 
de mult depasite a evolutiei creierului uman. Educatia ar trebui sa renunte la 
ceea ce nu mai poate fi sustinut.

Un alt parametru asociat personalitatii este dat de tendinta de a actiona sau nu 
in baza unor modele concept generale (principii), impuse sau nu prin educatie.

Personalitatea este data si de structura de modele cu bataie lunga si scurta, a 
unui creier dat. Exista personalitati orientate spre modelele cu bataie scurta si 
personalitati orientate spre modelele cu bataie lunga. Din nefericire, majoritatea 
oamenilor sunt  orientati spre o structura de modele-poveste asociate cu un mare 
numar de modele cu bataie scurta.

Din teoria generala se stie ca avem modele asociate realitatii externe, care au ca 
scop cunoasterea si modele de actiune care au ca scop modificarea realitatii 
externe. Proportia de modele de un fel sau de altul va fi unul din principalii 
factori care defineste personalitatea.

Exista persoane care asimileaza usor modele externe dar si persoane inclinate sa 
construiasca modele proprii.

Modelele pot sa fie modele imagine sau modele simbolice.

S-ar putea acum construi o matrice partiala asociata personalitatii, in functie de 
acesti factori. Problema este reluata intr-o aplicatie. Evident, nu exista 
personalitati "pure". Pentru fiecare din aceste orientari va exista un coeficient 
numeric. Formula unei personalitati va contine si acesti parametrii.

Observatie: sistemul de invatamint de toate gradele selecteaza si ierarhizeaza 
oamenii dupa capacitatea de asimilare de modele externe. Capacitatea de creare de 
modele noi si capacitatea de actiune asupra realitatii externe nu se bucura de 
nici o consideratie speciala in sistemul de invatamint, cu exceptia unor scoli 
asociate artelor si meseriilor. Viata totusi va face "dreptate" si va ierarhiza 
oamenii si dupa celelalte criterii. De aici se vede de ce evolutia in scoala nu 
este de cele mai multe ori compatibila cu evolutia in viata.

In formarea personalitatii, un factor important este, asa cum am aratat, 
continutul exact al PSM-ului. Din nefericire, in PSM intra modele noi aproape 
exclusiv in primii ani de viata (aproximativ sub 7 ani). Continutul este extrem de 
greu de stabilit deoarece PSM-ul actioneaza numai in situatii speciale.

Din teoria generala se stie ca paranoia inseamna includerea unui model oarecare in 
PSM. Totusi, notiunea de "model oarecare" este destul de vaga. In principal, in 
PSM trebuie sa intre doar modele asociate cu corpul cu care este asociat creierul 
precum si modele foarte generale impuse de societate. Mai pot intra accidental 
modele asociate mediului concret de viata. Oricum, personalitatea este determinata 
si de modelele non-standard din PSM.

Exemplu: un copil se naste intr-un mediu in care nu se respecta o serie de 
principii cerute de societate, in general. PSM-ul sau va putea include o serie de 
concepte antisociale impuse de acel mediu. Posibilitatea de corectie a acestei 
deficiente este practic zero. Asa cum stim, PSM-ul contine o structura de modele 
invariante, neinfluentate de informatiile din realitatea externa. Un astfel de 
copil se va putea integra in societate daca o sa-si construiasca modele de 
ecranare adecvate. Totusi, un model de ecranare nu este prea sigur si deci, in 
anumite situatii, acea persoana ar putea sa actioneze in baza modelelor 
antisociale din PSM nu pe baza modelelor de ecranare cu care a reusit sa fie 
acceptat de societate.

Chiar daca in PSM-ul unui copil vor intra numai modele "corecte", calitatea 
implementarii lor va influenta de asemenea personalitatea.

Aici fiind prezentata o teorie generala, analiza nu poate merge dincolo de o 
anumita limita. In baza acestei teorii se vor putea crea metode si criterii 
concrete de rezolvare a problemei personalitatii. La capitolul de aplicatii, 
aceasta problema va fi reluata.

Vom face aici un rezumat al parametrilor care ar putea caracteriza o 
personalitate. Se reaminteste ca aici este prezentata o teorie generala si deci, 
acesti parametrii sunt  parametrii teoretici. Pentru a fi implementati intr-o 
structura practica de evaluare, ei trebuie asociati cu un model local adecvat.

Astfel am putea avea parametrii numerici asociati cu:
- orientarea spre modele imagine
- orientarea spre modele simbolice
- orientarea spre cunoastere
- orientarea spre actiune
- orientarea spre constructia de modele noi
- orientarea spre asimilarea de modele
- orientarea spre modele cu bataie scurta 
- orientarea spre modele cu bataie lunga
- coeficientul de diversitate de actiune
- coeficientul de stabilitate in model
- coeficientii de conformism la cerintele societatii
- coeficientii asociati modelelor non-standard din PSM.
	
Acest capitol despre personalitatea oamenilor este asociat cu oamenii maturi, 
normali. Cazurile patologie nu sunt  luate aici in consideratie in mod direct. 
Totusi, exista oameni normali care au in structura lor de modele unele modele de 
tip XZM (modele ilegale). Acestea pot explica manifestari ciudate sau ilogice, la 
unele persoane care in general sunt  "normale". Desi teoria prevede existenta 
modelelor ilegale, datele despre ele sunt inca prea putine pentru a putea fi 
incluse in acest capitol.

Creierul fiind extrem de complex, se mai pot defini si alti parametrii asociati 
personalitatii. Un astfel de parametru, foarte important de altfel, este nivelul 
de constiinta, descris in mod separat, in continuare. 


CONSTIINTA (LA OAMENI)

Se presupune existenta unor modele ZM cu bataie lunga (imagine sau simbolice) in 
care propria persoana apare ca element.

In baza teoriei generale, la activare, orice model trebuie sa gaseasca parametrii 
de initializare, inainte de a putea fi efectiv activat. In cazul particular de mai 
sus, modelul trebuie sa gaseasca pozitia propriei persoane in model, in interactie 
cu realitatea externa.

Constiinta este capacitatea de a construi si opera un model propriu cu bataie 
lunga, in care propria persoana apare ca element al modelului.
	
Observatie: scoala selecteaza si apreciaza oamenii dupa capacitatea de a asimila 
modele noi si nu dupa capacitatea de a construi modele noi. Din ce s-a spus 
rezulta ca scoala selecteaza si apreciaza persoane cu nivel mai coborit de 
constiinta.

Nivelul de constiinta este legat de capacitatea de a gasi si  actualiza permanent 
pozitia persoanei in astfel de modele cu bataie lunga.

Aceste modele cu bataie lunga contin elemente care sunt  deja dezvoltate ca 
modele. La rindul lor, aceste modele  pot contine elemente care la rindul lor sa 
fie dezvoltate ca modele. In consecinta, nu numai modelul principal contine 
propria persoana ca element dar si alte modele incluse in modelul principal. 
Numarul planelor de constiinta poate fi oricit de mare.

Exemplu: Eu am constiinta faptului ca sunt  cetatean roman. Tara mea este o tara 
europeana deci sunt  european, etc. In acelasi timp sunt  salariat, am o pozitie 
la locul de munca, etc. In acelasi timp locuiesc intr-un bloc deci sunt  vecin cu 
alte persoane care locuiesc la mine in bloc, etc. Numarul planelor de constiinta, 
asa cum am spus, poate fi oricit de mare. 

Exista expresia "a fi constient". Asta se refera la capacitatea unei persoane de a 
activa si ulterior de a initializa un model cu bataie lunga adecvat unei 
realitatii externe date, in care propria persoana apare in mod implicit.

Aceasta este o forma primara a constiintei si este notata ca fiind constiinta de 
nivel 1. Aici persoana nu este un element explicit al modelului. Constiinta de 
nivel 2 apare atunci cind  propria persoana apare explicit ca element al 
modelului, in general in relatie cu alte persoane sau grupuri.

Explicatie: o persoana activeaza un model adecvat unei realitati externe date, de 
exemplu un model de a bea apa dintr-o cana. In acest model, propria persoana nu 
apare in mod explicit; pur si simplu sunt  luate in consideratie elemente ale 
propriei persoane. Daca persoana stie ce face si care sunt implicatiile acestei 
actiuni, atunci ea se afla pe nivelul 1 de constiinta.

Nivelul 2 de constiinta este atunci cind modelul contine persoana-subiect ca 
membru intr-un grup (in sensul foarte general al cuvintului "grup"). In aceasta 
situatie, persoana apare in mod explicit ca un element ca oricare altul al acelui 
model.

Daca persoana construieste si opereaza corect modelul (cunoaste/respecta 
obiectivele si metodele grupului, comunica permanent cu membrii grupului, etc.), 
atunci ea se afla pe nivelul 2 de constiinta.

Nivelului 2 de constiinta implica si existenta nivelului 1. Din acest motiv, nu se 
poate face o separatie clara intre manifestarile de constiinta de nivel 1 si de 
nivel 2 la o persoana care se afla deja pe nivelul 2.

Aplicatie: o posibila problema asociata nivelului 2 de constiinta
Atunci cind suntem pe nivelul 2 de constiinta, una din posibilele probleme 
asociate acestei stari este tendinta de a considera actiunile noastre ca fiind 
optime (ceilalti ar putea fi lenesi sau incompetenti). Persoana poate considera ca 
ceea ce face este perfect si corect din punctul de vedere al obiectivelor si 
metodelor grupului iar ceilalti nu sunt la fel. Modelul fiind un model 
armonic/logic, acele persoane au tendinta de a considera actiunile proprii ca 
fiind corecte in baza armoniei si logicii (vezi teoria generala la deficiente de 
proiectare ale creierului). Aceasta este o tendinta foarte intilnita si poate fi  
justificata atit de existenta unui grup de proasta calitate cit si de un nivel 
redus de constiinta de nivel 2 la acea persoana.

Un mod de a controla acesta posibila tendinta negativa este trecerea (la cei care 
pot) pe nivelul 3 de constiinta.

Observatie:	Exista situatii cind la o persoana s-a activat PSM-ul in urma unui 
pericol iminent/efectiv. Acea persoana este controlata deci de PSM si nu de 
structura normala de modele. In aceasta situatie, constiinta dispare. Persoana nu-
si aminteste nimic din ce s-a intimplat pe toata durata cind PSM-ul este activ. 
Starea aceasta mai este cunoscuta ca fiind stare de soc. Constiinta nu poate 
reapare decit dupa ce PSM-ul lasa structura normala de modele sa preia controlul. 
Evident ca exista si situatii tranzitorii in care poate exista dublu control. Asta 
e o situatie in care constiinta nu se manifesta sau se manifesta foarte slab.
 
Nivelul cel mai inalt al constiintei este atunci cind persoana poate privi din 
exterior un model in care ea se afla ca element. Aceasta este constiinta de nivel 
3. Nu orice persoana poate atinge nivelul 3 de constiinta.

Aici putem sa dam si definitia unui nou termen: elita. Elita unui grup este 
formata din acele persoane care se afla, in general, pe nivelul 3 de constiinta.

Ne aflam pe nivelul 3 de constiinta atunci cind reusim sa gindim si cu capul altor 
membrii al echipei (pe nivelul 2 suntem preocupati doar de propria persoana si de 
obiectivele, metodele si regulile grupului). 

Asa cum am spus, primul pas catre nivelul 3 este cind incercam sa gindim si cu 
capul celorlalti (cum vad si altii din punctul lor de vedere aceeasi realitate 
externa). Asta insa presupune un imens efort pentru creier. De multe ori creierul 
nu poate, tehnic vorbind, sa faca acest efort, in special pe model imagine. Din 
aceasta cauza, nivelul 3 de constiinta se intilneste, atunci cind se intilneste, 
mai ales pe model simbolic. Totusi, exista multe situatii in care se poate intilni 
o forma primara de constiinta imagine de nivel 3. Una dintre situatiile de acest 
tip pot fi asociate cu cuvintul "empatie".

Nu orice persoana poate sa ajunga pe nivelul 2 de constiinta (sau nu poate sa 
ajunga decit intr-un numar foarte limitat de planuri si pe timp limitat) iar cei 
care ajung si pe nivelul 3 sunt si mai putini.

Observatie : nivelul 3 de constiinta nu aduce prea mari avantaje personale 
personale persoanelor implicate. Efortul de a sta pe nivelul 3 de constiinta este 
imens dar intr-o structura in care majoritatea se afla pe nivelul 1 si 2 de 
constiinta, cei aflati pe nivelul 3 sunt  defavorizati din cauza incetinirii 
activitatilor asociate cu propria persoana.

Se mai poate da un exemplu in legatura cu condusul automobilului prin trafic 
intens. Soferii cei mai slabi sunt  cei care se afla pe nivelul 1 de constiinta. 
Ei reactioneaza, daca reactioneaza, numai atunci cind ceva se intimpla efectiv sau 
este pe cale sa se intimple.  Soferii buni anticipeaza ce vor face ceilalti pe 
baza analizei comportamentului lor. Acestia sunt  pe nivelul 2 de constiinta. Cei 
mai buni soferi sunt  cei care ghicesc ce vor face ceilalti inainte ca acestia sa 
se manifeste efectiv, in baza analizei complexe a mediului si comportamentului 
celorlalti. Acestia sunt  pe nivelul 3 de constiinta. Cei aflati pe nivelul 3 de 
constiinta sunt cu adevarat cei mai buni soferi dar efortul facut de creier pentru 
a sta pe acest nivel este foarte mare. In aceasta situatie este foarte posibil ca, 
uneori, acesti soferi sa nu mai faca fata efortului de a sta pe nivelul 3 de 
constiinta si sa "cada" pe nivelul 1 de constiinta unde pot face accidente. Asta 
poate explica accidente aparent inexplicabile facute de persoane recunoscute ca 
fiind extrem de bine pregatite.

Nivelul 2 de constiinta poate sa apara la copii incepind cel putin cu virsta de 5 
ani. Un indicator al nivelului 2 este atunci cind copilul exprima explicit ideea, 
bazat in mod clar pe un model propriu, ca exista copii si oameni mari. Un nivel 
premergator nivelului 2 de constiinta la copii (apare intre 2 si 3 ani) este 
momentul cind un copil raspunde corect la intrebarea "cum te cheama?".

Nivelul 3 poate sa apara peste virsta de 12 ani, cind unii copii isi pot pune 
probleme existentiale. 

Nivelul 3 de constiinta presupune un imens efort al creierului, cu consum mare de 
energie. Chiar daca multi copii pot ajunge pe nivelul 3 de constiinta imagine, 
dupa un timp ei pot sa piarda aceasta capacitate. In general, a sta pe nivelul 3 
de constiinta nu are importanta practica pentru majoritatea oamenilor, in cele mai 
multe situatii din realitatea externa. Exceptiile sunt insa legate de acele 
persoane care contribuie in mod decisiv la stabilitatea si progresul civilizatiei 
(elitele).

Exista un domeniu unde nivelul 3 de constiinta ar trebui sa fie obligatoriu: acolo 
unde o oficialitate trebuie sa aiba grija de o comunitate. De exemplu, o comisie 
are ca scop apararea unei comunitati de pericole diverse. Membrii acestei comisii 
lucreaza de obicei in birouri unde nu exista nici o problema explicita. Totusi, 
acesti oameni trebuie sa-si dea seama ca cineva va avea nevoie de ajutor, inca 
inainte ca membrii comunitatii sa sesizeze pericolul. Asta ar fi situatia ideala. 
In orice caz, fara o constiinta de nivel 3, munca lor nu poate fi eficienta. Aici 
constiinta bazata pe modele simbolice este esentiala. Numarul de exemple de acest 
fel este imens in absolut toate domeniile de activitate al oamenilor.

In aceasta ordine de idei, selectia personalului, in baza actualelor metode de 
selectie, pare absolut ridicola, in baza prezentei teorii. Astfel, la scoala, in 
general, criteriile de promovabilitate se bazeaza pe asimilarea de modele cu 
bataie lunga specifice. Nu am auzit ca sa existe teste de nivel/capacitate de 
constiinta. Chiar mai mult, teoria spune ca oamenii care pot asimila usor modele 
externe au un nivel redus de constiinta. Asta se bazeaza pe supozitia ca acei 
oameni care au tendinta de a asimila modele din exterior vor avea o capacitate mai 
redusa de a construi modele proprii.

La oamenii obisnuiti, constiinta este generata de obicei de modele imagine. 
Actualul stadiu de dezvoltare al creierului omului obisnuit este inca prea coborit 
pentru a avea constiinta bazata pe modele simbolice. Asa cum am spus mai sus, 
exceptiile formeaza elita unui grup. Elitele, oricare ar fi pozitia lor in cadrul 
societatii,  sunt  cele care contribuie in mod decisiv la stabilitatea si avansul 
civilizatiei.

Constiinta bazata pe modele simbolice inseamna ca persoanele sunt descrise de o 
colectie de valori ale unor parametrii. Partea "umana" a elementelor umane  va 
disparea, in mod esential (oricum, creierul nu mai are resurse si pentru ele).

Acest lucru se intimpla' deja in echipele care lucreaza in domenii foarte 
speciale. Acolo, echipa trebuie sa lucreze cu precizie si cu garantie de succes. 
Constiinta imagine (sentimente, emotii, etc.) este eliminata pentru ca da 
rezultate modeste cu consum nejustificat de mare de energie. In razboaie, 
generalii trebuie sa aiba de asemenea constiinta simbolica de nivel 3 pentru a fi 
eficienti.

Cu toate ca, la oamenii obisnuiti, modelele simbolice presupun un efort relativ  
mai mare pentru creier decit modelele imagine, in situatii deosebit de complexe, 
singura posibilitate de a controla o situatie este folosirea de modele simbolice. 
Asta inseamna ca oamenii trebuie educati/selectati dupa capacitatea de a opera 
usor cu modele simbolice. In plus, ca urmare a evolutiei permanente a creierului, 
din ce in ce mai multi oameni construiesc si opereaza mai usor modele simbolice 
decit modele imagine. Asta are implicatii majore asupra stabilitatii societatii in 
general din cauza ca "imagistii" ajung sa nu-i mai inteleaga pe "simbolisti".

Vom expune acum citeva consideratii in legatura cu clonarea fiintelor umane. Prin 
clonare se poate obtine un duplicat, in plan fizic, a unei persoane. Sa presupunem 
ca si din punct de vedere al continutului PSM-ului, clona este identica cu 
persoana de referinta.  Chiar in aceasta situatie, personalitatea se construieste 
in mare masura in functie de mediul concret de viata al acelei clone. Daca in PSM-
ul clonei, de exemplu, intra un model oarecare, acea clona poate sa se dezvolte 
foarte diferit de persoana de referinta. Rezulta de aici ca o personalitate este 
practic imposibil de clonat. In baza teoriei nu rezulta in nici un fel ca o 
personalitate ar putea fi clonata. Cel mult se poate obtine o clona care are o 
serie de tendinte si abilitati asemanatoare cu o referinta data dar de aici la a 
clona o personalitate este o cale mult prea lunga. In consecinta, in baza teoriei, 
nu rezulta ca ar exista un pericol real pentru civilizatie daca ar aparea pe scara 
larga clonele umane. Oricum, acest proces este imposibil de oprit. 

Vom spune ceva si despre animale. Unele animalele superioare,  care traiesc in 
grupuri organizate (haite, de exemplu) isi cunosc pozitia in cadrul grupului. Aici 
ar exista toate elementele pentru nivelul 2 de constiinta, desi ea apare intr-un 
singur model cu bataie lunga, foarte rudimentar.

In cadrul unui musuroi de furnici exista, aparent, o structura organizata. Ar 
trebui sa existe un nivel 2 de constiinta pentru furnici. Am spus ca nivelul 2 de 
constiinta la oameni apare atunci cind propria persoana apare ca element explicit 
al modelului care este activat. Acest model, care contine propria persoana ca 
element, trebuie sa fie un model oarecare, construit de acea persoana. 

In cazul animalelor, avem de-a face, de obicei, cu un model care se afla in PSM. 
Este foarte rezonabil sa consideram ca, de exemplu, furnicile nu sunt  in stare sa 
construiasca modele proprii prin interactie cu realitatea externa deci nu au 
constiinta de nici un nivel. Activitatea lor este controlata exclusiv de modelele 
cu care se nasc (deci cu modelele din PSM). Asa cum am aratat, atit timp cit o 
fiinta este controlata de PSM, constiinta dispare. Furnicile sunt  doar 
"teleghidate" de PSM. 

In cazul animalelor superioare (mamifere de exemplu), in interactia dintre animale 
si oameni este posibila aparitia de modele care nu sunt in PSM si care sa spuna 
animalului care este pozitia lui in model. In aceste cazuri se poate deci vorbi de 
constiinta de nivel 2 pentru unele animale, desi este vorba numai de modelele 
rudimentare, in care apare ca element explicit si omul.

Vom incheia acest capitol cu un nou termen: constiinta de nivel zero. Am aratat la 
structura PSM-ului ca in PSM se afla un model al corpului mecanic extern (oasele 
si articulatiile, fibrele musculare, etc.). S-ar putea defini termenul  
"constiinta de nivel zero" ca fiind  capacitatea de a construi/reconstrui acest 
model fundamental. Evident ca orice fiinta are acest nivel de constiinta. Fara 
constiinta de nivel zero, nici o fiinta nu ar putea sa actioneze asupra realitatii 
externe.


REZUMAT: DICTIONAR DE MODELE

M: modele asociate organelor de simt (M-ochi, M-urechi, etc. )

YM: modele concept folosite de alte modele (M, ZM, ZAM) pentru identificarea 
preliminara a elementelor realitatii externe. Exemplu "masa", "ciine" dar nu si 
"excursie" sau "experiment". Aceste ultime doua modele pot fi modele ZM sau ZAM.

ZM: modele cu bataie lunga generale. Ele sunt  asociate cunoasterii si 
constiintei. In fiecare moment al vietii noastre, noi percepem realitatea externa 
prin realitatea generata de acel model ZM care este activ in acel moment de timp. 
In general, este activ acel ZM care da cele mai bune predictii asupra evolutiei 
realitatii externe locale.

Modelele ZM pot fi activate si fara o realitate externa adecvata lor. De exemplu, 
ne reamintim ceva sau "visam cu ochii deschisi".

Modelele ZM pot sa nu fie asociate sau asociabile nici unei realitatii externe asa 
cum se intimpla atunci cind, de exemplu, rezolvam probleme de matematica.

Odata cu ZM-ul local (asociat cu unul sau mai multe M-uri) mai exista si alte 
modele ZM care pot sa includa modelul ZM-local, ca element. Ele creaza noi 
facilitati pentru adincirea procesului de cunoastere si pentru cresterea 
planurilor de constiinta.
	
MZM: acest termen nu este exact asociat cu un model. El cuprinde un mare numar de 
modele de tip ZM, YM, ZAM, AZM, care, in mod obisnuit, sunt  folosite impreuna. 
Termenul este impus de faptul ca noi avem acces mai usor la unele modele decit la 
altele in situatii intilnite frecvent. MZM-urile sunt  un fel de structuri care au 
aparut in urma implementarii tehnologice a creierului. Exemple de MZM-uri: "viata 
de familie", "hobby", "profesie" dar si MZM-uri mai mici cum ar fi "conducerea 
unei masini" sau "interactia cu anumiti oameni".

ZAM: modele cu bataie lunga, create de ZM-uri. Aceste modele sunt  relativ 
invariante si scopul lor este de a fi referinte in modificarea realitatii externe. 

De exemplu, visam sa ne facem o casa. Aceasta casa va fi construita la inceput sub 
forma de model ZAM in mintea noastra. 
ZAM-urile pot fi foarte scurte (vrem sa bem apa dintr-o cana) sau sa dea 
orientarea intregii vieti a unei persoane.

AZM: modele cu bataie scurta asociate direct cu organele de executie (miini, 
picioare, gura, corzi vocale, etc.).

XZM: acestea sunt  modele de tip ZM dar care au pierdut legatura cu structura 
normala de modele si deci, evolueaza independent, haotic. Ele se mai pot numi si 
modele "ilegale". Unele pot fi puse in evidenta in timpul unor sedinte de hipnoza. 
Ele pot fi asociate cu anumite comportamente absurde sau ilogice, inclusiv din 
punctul de vedere al persoanei care are astfel de comportamente. Mai pot explica 
si fenomenele paranormale.

WBAM: modele artificiale, create in avans pentru  eventuala intilnire cu o 
realitate externa noua (care deci nu are model ZM adecvat). Constructia unui WBAM 
poate preveni activarea PSM-ului.

Modele de ecranare: modele create pentru a stabiliza artificial un model care nu-
si poate gasi stabilitatea din cauza unor probleme fara solutie. Unul dintre cele 
mai cunoscute modele de ecranare este religia. Religia este creata pentru a 
preveni activarea PSM-ului in fata problemei fara solutie a mortii (numai la 
oameni).

Modele Poveste (Story-type models S-M): Modele formate din elemente legate intre 
ele in ordinea in care pot fi create de perechea M-ZM. Ele sunt  create in fata 
unei avalanse de date care nu pot fi tratate pe cai normale (prin integrarea lor 
intr-un ZM existent sau nou creat). Aceste modele poveste pot fi ulterior folosite 
la perfectionarea modelelor ZM dar de asemenea pot fi dezvoltate asa cum sunt.

Modelul de Protectie si Supravietuire PSM.
Acesta este modelul imagine  fundamental in jurul caruia se construiesc absolut 
toate celelalte modele. El este in buna masura gata construit la nastere.

PSM-ul contine si un model al fiintei exterioare (asociat cu constiinta de nivel 
zero). In cazul oamenilor, fiinta exterioara este formata din oase, articulatii, 
fibre musculare de orice fel, organele de simt, etc. Ceva similar exista' si 
pentru animale. Fara acest model, o fiinta nu ar putea sa actioneze asupra 
realitatii externe pe care nici nu ar putea sa o perceapa.

El mai contine modele cu bataie scurta (actiune imediata) de protectie minimala a 
acelei fiinte. Aceste modele sunt  in general asociate cu reactiile de tip reflex.
PSM-ul mai contine si modele cu bataie lunga care au ca scop supravietuirea 
vesnica, neconditionata a acelei fiinte. Aceste modele se pot asocia cu 
instinctele.

In PSM mai pot intra si alte modele asociate cu mediul cultural in care acea 
persoana urmeaza sa traiasca.

PSM-ul poate sa initializeze constructia de modele exterioare  lui, asociate sau 
nu unei realitati externe noi. Aceste modele vor evolua apoi independent.

Diferenta intre un model din PSM si un model oarecare este faptul ca, odata intrat 
in PSM, un model nu mai poate fi schimbat oricare ar fi informatia obtinuta din 
realitatea externa asociata lui (model invariant). Un model normal (care nu este 
in PSM), poate fi oricind modificat prin interactie cu realitatea externa.

In legatura cu pozitia modelelor simbolice, ele nu sunt  asociate in mod direct cu 
PSM-ul. Ele se construiesc in cadrul unor modele imagine complexe, de care 
sunt/pot fi legate. Totusi, evolutia creierului, mai ales in ultima suta de ani 
(de la aparitia Mecanicii Cuantice) a facut ca modelele simbolice sa se detaseze, 
intr-o masura tot mai mare atit de PSM cit si de modelele imagine normale. Teoria 
MDT poate fi folosita la intelegerea atit a procesului cit si a modificarilor in 
structura creierului in urma acestei evolutii.


EXEMPLE, TESTE SI APLICATII
asociate cu teoria MDT

Aceste E.T.A  sunt parte integranta din teoria generala si arata cum functioneaza 
ea in citeva situatii concrete. Ordinea in care apar subiectele este aleatoare. 
Teoria generala incearca, pe cit posibil, sa-si pastreze generalitatea, indiferent 
de implementarea tehnologica a diverselor creiere.


E.T.A. 1:  Model.

Modelul este o colectie de elemente si de relatii intre elemente. Modelele sunt de 
doua tipuri: modelele imagine (sau modele analogice) si modele simbolice. 
Elementele si relatiile se dau in mod explicit (modele simbolice) sau implicit 
(modele imagine).
	
Modelele imagine (analogice) nu pot fi explicitate. Ele pur si simplu "se dau" asa 
cum sunt. Atunci cind avem un model imagine (analogic), acest model nu poate fi 
explicitat din principiu. A explicita un model inseamna a descrie elementele si 
relatiile dintre elemente. Dar acest lucru ne scoate in afara  modelului analogic 
deoarece asta inseamna translatarea modelului imagine in model simbolic (descriem, 
folosind cuvintele, modelul imagine). Chiar daca  modelul translatat este asociat 
cu modelul imagine, acest model translatat este alt model. 

Exemplu: se da un model imagine (macheta) de avion. Elementele ar fi fuselajul, 
aripile etc. Totusi, o aripa ar putea sa se rupa deci aripa nu este un element din 
moment ce este facuta din doua componente. Ea contine in fapt o infinitate de 
elemente pentru ca ar putea sa se rupa in orice mod. In orice situatie reala este 
infinit mai usor sa facem un model imagine decit sa spunem ce am facut in mod 
exact. Din cauza asta am spus ca un model imagine doar "se da" nu se expliciteaza.
De cite ori ne referim la un model imagine, trebuie luata  consideratie aceasta 
problema fundamentala.

Aplicatia 1: Modele imagine in poezie si pictura
Un poet isi imagineaza ceva. Acest model imagine se afla  mintea sa. Poetul va 
translata cumva acest model imagine in modele simbolice (afirmatii de exemplu), 
incercind de fapt sa asocieze modelul imagine din mintea sa cu o colectie de 
modele simbolice, materializate in textul poeziei. Se presupune ca textul poeziei, 
impreuna cu alte elemente de "natura imagine" (rima, intonatie, ritm etc.) vor 
putea face pe cititor sa reconstituie, cumva, modelul imagine initial din mintea 
poetului. 

In cazul picturii, pictorul are in fata un subiect (o persoana, de exemplu). Acest 
subiect este perceput prin toate simturile pe care le are pictorul. Ceea ce 
rezulta' este un model imagine al acelui subiect, bazat pe aceasta interactie 
complexa. Acest model imagine din mintea pictorului va fi translatat cumva intr-un 
alt model imagine, care va apare pe pinza. Translatarea inseamna doar punerea in 
corespondenta a doua modele; modelul translatat poate fi construit oricum, in 
limite foarte largi, avind ca informatie primara,  modelul imagine complex din 
capul pictorului. Si aici se presupune ca privitorul va reconstitui cumva, sub 
forma de model imagine, modelul imagine din mintea pictorului, folosind pictura ca 
"transportor".

Aplicatia 2:(modele imagine din realitatea externa)
Atunci cind, in timpuri indepartate, oamenii trebuiau sa construiasca ceva complex 
(o fortificatie, o cetate etc), in prima etapa trebuia sa fie facut un plan a ceea 
ce trebuia construit. In situatii mai simple se puteau folosi desene. Pentru 
configuratii mai complicate, metoda cea mai utilizata era sa se construiasca o 
macheta. Macheta putea fi usor analizata si modificata. Creierul este in stare sa 
simuleze mental, avind macheta in fata, modul ei de comportament in situatii reale 
si sa corecteze deficientele descoperite in acest fel. Pe aceasta baza se facea 
constructia din realitatea externa.

O macheta este o forma simpla de model imagine. In picturile cu domnitori din 
Tarile Romane, se pot vedea machete de biserici tinute in mina de acei domnitori. 
Acele machete a fost cele care a fost aprobate de domnitori, eventual  in urma 
unor negocieri cu constructorul, pentru a fi transpuse in realitatea externa.

In zilele noastre, machetele au evoluat extrem de mult. De exemplu, o macheta 
construita pe baza unor specificatii tehnice complexe, se poate folosi pentru a 
simula comportamentul ei in caz de cutremur. Aceste date se pot folosi pentru a 
prezice comportamentul constructiei care urmeaza sa fie ridicata.

Aceste tipuri de  modele imagine evoluate sunt folosite pe scara foarte larga in 
tehnologie (cladiri inalte, poduri suspendate, avioane si in fapt, orice produs 
tehnologic pentru care se cere garantie de functionare si de fiabilitate). Pe 
aceste modele imagine se simuleaza  situatii care ar putea fi intilnite in 
realitatea externa, inclusiv situatii de extrem, inainte ca produsul tehnologic sa 
fie construit.

Modelele simbolice se construiesc folosind GCL (General Communication Language 
adica Limba de Comunicatie Generala). Ele au elemente si relatii explicite. Pot fi 
construite si operate doar de oameni, inclusiv prin folosirea calculatoarelor.

Cel mai important model simbolic este chiar GCL. Elementele lui sunt, in primul 
rind, substantivele iar relatiile intre elemente sunt, in general, verbele. Spre 
deosebire de modelele imagine care evolueaza in baza legilor armoniei, modelele 
simbolice evolueaza in baza legilor logicii (vezi teoria generala). Prezentza GCL 
intr-un creier va defini acel creier ca un creier de om.

Observatie importanta: GCL nu este, propriuzis, model simbolic. GCL contine doar 
componentele (elemente si relatii). Atunci cind se construieste un model simbolic 
pentru comunicatie (o propozitie, de exemplu), se aleg elemente si relatii din 
GCL. Totusi, intrucit orice utilizare a GCL se materializeaza intr-un model 
simbolic si pentru a nu complica expunerea inventind cuvinte noi, prin extensie, 
GCL este considerat model simbolic. 

Tehnologia foloseste pe scara foarte larga modelele. La inceput au fost folosite 
modelele imagine. In zilele noastre, din cauza costurilor foarte ridicate ale  
modelelor imagine si din alte cauze, s-a trecut la modele simbolice, folosind  
calculatoarele. Se fac modele simbolice de cladiri, poduri suspendate, avioane si 
chiar nave cosmice, sub forma de programe de calculator, de exemplu. Se modeleaza 
si se simuleaza centrale nucleare pentru antrenarea echipelor de operatori, 
avioane pentru prezicerea comportamentului in zbor sau pentru antrenarea 
echipajelor etc., etc. In fapt, tehnologia actuala este bazata aproape exclusiv pe 
modele simbolice.

Aplicatia 3: de la fierul de calcat la naveta spatiala.
Aparent, un fier de calcat este prea simplu  pentru a necesita proiectarea bazata 
pe modele simbolice. Nu este nici pe departe asa. Sa luam un simplu detaliu 
tehnologic si anume gaurile din talpa sa pentru umezirea tesaturilor. 	Problema 
este: cite gauri si in care loc sa fie facute si ce forme si dimensiuni sa aiba 
pentru umezirea uniforma a tesaturii, cu consum minim de apa si costuri minime de 
fabricatie?

Evident, se pot face modele analogice care se verifica experimental. Pe baza 
modelelor analogice (imagine) se pot obtine ceva rezultate dar nu exista nici o 
garantie ca am gasit solutia optima. In plus, modelul analogic (imagine) odata 
construit, nu mai poate fi modificat. Asa cum stim, daca vrem sa schimbam ceva 
trebuie sa refacem totul de la zero, ceea ce pe model imagine inseamna mult  timp 
si multi bani.

Procesul de vaporizare si dispersie a aburului intr-o structura complexa (talpa 
fierului de calcat, tesatura si suprafata de sprijin) este neinchipuit de 
complexa. Este o problema care se poate rezolva de fizicieni pe baza unor modele  
simbolice si prin implementarea acestor modele pe calculatoare. Refacerea 
modelului, pentru a gasi eventual o solutie mai buna,  este mult mai simpla pe 
model simbolic decit pe model imagine (analogic).

Daca in cazul talpii unui fier de calcat riscul cel mai mare este ca oamenii sa nu 
cumpere produsul finit, in alte cazuri, riscurile unor greseli sunt pur si simplu 
inacceptabile. De exemplu, naveta spatiala americana a fost "verificata" la 
reintrarea  in atmosfera pe model simbolic. Aceasta faza a zborului, de departe 
cea mai periculoasa, ar fi fost imposibil de verificat altfel, inainte de zborul 
propriuzis. Echipajul a fost antrenat pe modele simbolice pentru pilotarea 
navetei, in toate fazele zborului si in toate situatiile normale si exceptionale. 
Astronautii au invatat pilotarea navetei la  reintrarea  in atmosfera exclusiv 
prin antrenamente simulate pe modelele simbolice asociate acestei operatii.

Odata ce un model (imagine sau simbolic) este dat, el poate fi folosit pentru a 
prezice evolutia sa ulterioara. Asta se realizeaza prin 
schimbarea/adaugarea/eliminarea unui parametru/element/relatie si a vedea ce se 
intimpla. Procesul acesta se numeste simulare pe model. Asa cum stim, rezultatele  
simularii pe model se numesc adevaruri asociate acelui model.

Atunci cind un model este asociat realitatii externe, prin simulare pe model, se 
poate prezice evolutia realitatii externe. Aceste operatii sunt facute  si de 
creierul oamenilor (modele imagine si modele simbolice) si de programele de 
modelare/simulare ale calculatoarelor (modele simbolice) dar si de creierul 
animalelor (numai modele imagine).

Aici este de observat un lucru extrem de important. Este atit de important incit 
pare banal. Noi prelungim in realitatea externa, structura de modele imagine si 
simbolice din mintea noastra. Aceasta prelungire se face nu numai  domeniul 
stiintei si tehnologiilor dar in toate domeniile vietii. Pentru fiecare dintre noi 
lumea in ansamblul ei este data de totalitatea proiectiilor catre realitatea 
externa a tuturor predictiilor tuturor modelelor active din creier. Aceasta 
afirmatie este corecta si in cazul animalelor.

De exemplu, legile votate in parlament sunt modele simbolice cu bataie lunga. Ele, 
asa cum am spus, sunt o extensie a structurii de modele din mintea autorilor 
legilor.

Prezicerea evolutiei realitatii externe (vezi teoria generala), este principala 
cerinta de proiectare pentru un creier asociat unei fiinte (om sau animal). 
Aceasta cerinta este indeplinita deci de facilitatea creierelor de a construi si 
opera modele. 


E.T.A. 2: adevar, realitate, comunicatie

Orice rezultat al simularii pe un model este un adevar asociat acelui model. Asa 
cum este precizat si in teoria generala, un adevar este asociat de noi cu un mesaj 
simbolic (deci generat de un model simbolic). Totusi, pentru a nu complica 
terminologia, si in cazul modelelor imagine, un rezultat obtinut prin simulare pe 
model este numit tot "adevar", desi el este folosit asa cum este, fara a putea fi 
explicitat.

Exemplu: daca un animal construieste un model imagine a realitatii externe si daca 
acest model prezice o situatie de pericol, prin simulare pe model se poate gasi 
solutia problemei (adevarul generat de model pentru rezolvarea situatiei) si care 
poate fi, de exemplu, fuga. Acest adevar va activa direct modelul de actiune 
preexistent (fuga in acest exemplu), pentru rezolvarea problemei.

Ne referim acum numai la modele simbolice. Daca nu se specifica modelul, orice 
"adevar" este un nonsens.

Exemplu: adevarul este: "o masina s-a ciocnit de un zid". 
Acest adevar poate fi generat de oricare din urmatoarele modele:
- accident
- test
- film artistic
- joc pe calculator
- desen animat

In fiecare dintre aceste modele, adevarul exemplificat este interpretat altfel 
(are alt sens).

Teoria deci accentueaza faptul ca modelul care a generat un adevar trebuie  
specificat si acceptat inainte de a expune adevarul. Aceasta cerinta fundamentala 
este intotdeauna indeplinita in stiintele exacte.

In viata de zi cu zi, specificarea modelului nu se face totdeauna si de multe ori 
modelul nici nu exista', intr-o forma coerenta si elaborata. De aici un lung sir 
de conflicte intre  oameni si popoare care, fiecare in parte, are  "dreptatea 
lui", adica modelul lui, asociat aceleasi realitatii externe. Aceasta situatie 
poate fi interpretata ca o deficienta de proiectare a creierului. Unii oameni pot 
compensa prin software aceasta deficientza' de hardware (de exemplu, cei aflati pe 
nivelul 3 de constiinta).

Avem si situatii, extrem de des intilnite in realitatea externa, cind o persoana 
expune un adevar si apoi construieste un model care sa-l sustina. De obicei asta 
se intimpla la oamenii care au o structura de modele imagine si care, ori de cite 
ori interactioneaza cu realitatea externa, translateaza pe loc adevaruri imagine 
in adevaruri simbolice. Acesti oameni se recunosc dupa tendinta de a fragmenta 
orice discutie la elemente particulare (instabilitate in model) si deci la 
imposibilitatea de a intretine un dialog despre un singur subiect).

Exercitiu: verificati-va singuri si verificati si pe altii cu privire la 
existentza si/sau starea modelului care a generat orice adevar enuntat.

Din teoria generala se stie ca o problema de principiu la constructia unui model 
asociat realitatii externe este ca nu stim de la inceput, care sunt elementele 
acelei realitati externe. Aceste elemente trebuie sa fie descoperite iar 
elementele descoperite sunt singurele cu care se poate opera.

Observatie importanta: realitatea externa, asa cum este definita in MDT, nu poate 
sa aiba "elemente" sau "relatii". Elementele si relatiile apar numai in modelul 
asociat unei realitati externe. Dupa cum considera' MDT, realitatea externa este o 
inventie a creierului pentru a-si justifica structura de modele. Totusi, in multe 
exprimari suntem fortati sa folosim notiuni ca "elemente" sau "relatii"  ale 
realitatii externe desi asta trebuie inteles ca elemente sau relatii din modelul 
asociat acelei realitati externe. Pe masura ce limba se va perfectiona, astfel de 
exprimari se vor corecta.

O cerinta fundamentala pentru a exista comunicatie, este existentza unui singur 
model, acceptat de ambele parti care vor sa comunice. Fara un model simbolic 
comun, comunicatia nu exista pentru ca' fiecare va avea propria lista de  
definitii asociate cuvintelor.

De obicei, comunicatia se face numai pe modele simbolice. Totusi, forme mai 
primitive de comunicatie exista si folosind modele imagine (intre oameni, intre 
animale sau intre oameni si animale).

Realitatea este definita in teoria generala ca fiind totalitatea adevarurilor care 
sunt sau ar putea fi generate de un model. Intrucit fiecare om are propria lui 
colectie de modele, realitatea, asa cum este inteleasa de fiecare in parte, este 
diferita de la om la om. 

Este important de specificat ca, in domeniul stiintelor exacte, exista modele 
fundamentale unanim acceptate. Unul dintre aceste modele este, de exemplu, 
Mecanica lui Newton. Intrucit acest model genereaza o realitate, toti fizicienii 
considera' ca' "realitatea" este cea generata de Mecanica lui Newton, pe domeniul 
ei de aplicabilitate.

Din motive asociate cu ratacirile stiintei cunoasterii, realitatea generata de 
modelul lui Newton este considerata "obiectiva". Din ceea ce s-a spus rezulta' ca' 
"realitatea obiectiva" este un termen generat de un model unanim acceptat, in 
conditii specificate. Din acest punct de vedere, faptul ca Soarele se invirteste 
in jurul Pamintului este un adevar obiectiv, cel putin la nivelul anului 1500.

Un lucru mai trebuie specificat: fara model, realitatea externa nu poate fi 
perceputa. Ceea ce percepem este ceea ce spune modelul ca percepem. Daca, de 
exemplu, spunem ca "zapada este alba" asta este pur si simplu un rezultat al 
simularii pe un model asociat realitatii externe si care model contine si 
elementul "zapada". Una din proprietatile elementului "zapada" este ca este 
"alba". La microscop (alt model), aceeasi zapada apare ca fiind transparenta. Asa 
cum am spus, realitatea este cea generata de modelul asociat unei realitati 
externe date. De fiecare data cind expunem un adevar trebuie sa specificam 
modelul, inainte de a expune adevarul. 

Exemplu: exista persoana A si persoana B. A este mai inalta decit B asa cum 
rezulta din masuratori. Termenul "lungime" este generat de modelul "Spatiu" asa 
cum este el inteles de Geometria lui Euclid si de Mecanica lui Newton. Aceste 
modele fundamentale caracterizeaza acel adevar  ca "obiectiv".

Daca spunem: Persoana A este mai atragatoare decit persoana B, acesta ar fi un 
adevar "subiectiv". Totusi, si acest adevar a fost generat de un model, mai mult 
sau mai putin elaborat/specificat si mai mult sau mai putin acceptat de alte 
persoane.

De aici rezulta' ca', in fapt, termenul "subiectiv" inseamna ca un adevar a fost 
generat de un model care nu este unanim acceptat sau nu este suficient elaborat. 
In aceste conditii, este clar ca oamenii ar trebui sa se fereasca de acest fel de 
adevaruri sau sa declare modelul. Solutia corecta ar fi, deci, sa se specifice 
modelul care a generat astfel de adevaruri, cu scopul perfectionarii lui.

Odata cu evolutia gindirii omenesti, bazata tot mai mult pe modele simbolice, 
termenul "adevar subiectiv" va fi eliminat din sistemul de gindire. 


E.T.A. 3: Probleme fundamentale asociate cunoasterii stiintifice

Calculatoarele sunt cunoscute de foarte multi oameni ca fiind niste aparate cu 
care poti sa te joci un joc complex, bazat pe inteligenta, poti sa scrii texte de 
orice fel, poti sa faci calcule aritmetice oricit de complexe, poti sa ai evidenta 
unor date, poti sa trimiti sau sa primesti informatii din surse foarte diverse, 
poti sa construiesti si sa operezi modele simbolice etc.

Exista' insa o intrebare, care poate parea stupida: care este principiul de 
functionare al calculatorului?

Daca nu interactionam cu calculatorul prin intermediul unui limbaj primar de 
programare (limbajul de asamblare sau limbajul masina, de exemplu), cred ca ar fi 
imposibil, din exterior si chiar din interior, sa aflam principiul de functionare 
al unui calculator.

Functia fundamentala, realizata de orice calculator actual, este de a face 
operatii logice si aritmetice cu numere binare, cu ajutorul unui dispozitiv 
electronic (registru) numit "acumulator".

Daca suntem intr-un program editor de text, de exemplu, si apasam pe clapa unei 
litere, pe ecran va aparea acea litera. Este greu de imaginat pentru necunoscatori 
ca, la apasarea unei clape atasate unei litere, un registru-acumulator va face 
sute sau mii de operatii aritmetice si logice cu numere binare, doar pentru ca pe 
ecran sa apara acea litera.

Acest exemplu vrea sa ilustreze faptul ca, bazat pe analiza din exterior a ceea ce 
se intimpla, ar fi imposibil de a sti macar principiul de functionare al unui 
dispozitiv ridicol de simplu, cum este un calculator actual (este ridicol de 
simplu in comparatie, de exemplu, cu un creier de ciine).

Metoda folosita in stiintele exacte nu este analiza datelor primare. Metoda 
analizei merge pe sisteme extrem de simple, care eventual pot fi percepute si pe 
modele imagine. Metoda folosita in stiintele exacte este de a construi/ghici un 
model simbolic, bazat intr-o masura mai mare sau mai mica pe interactia cu 
realitatea externa, si de a verifica acel model.

Apare deci ca metoda de intelegere a creierul, analizind faptele primare (metoda 
analitica) este cel putin ineficienta.

O problema fundamentala a cunoasterii este ca faptele primare se pot intelege 
numai daca exista deja un model care sa le integreze. Fara model, suntem fortati 
sa facem unul pe loc. In acest fel, fiecare fapt din realitatea externa ar putea 
sa fie inteles in baza unui model local. Corelatia intre fapte, intelese fiecare 
in parte in baza unui model local, este imposibila. Din cauza asta s-a impus 
metoda de a ghici un model fundamental (metoda sintetica) si de a interpreta si 
reinterpreta toate faptele in baza acelui model unic. Daca modelul nu face 
predictii bune, el urmeaza sa fie modificat si procesul se reia de la zero, pina 
gasim un model unic in baza caruia sa fie intelese toate faptele primare. Procesul 
se opreste atunci cind predictiile se adeveresc cu o rata considerata acceptabila. 
In acea faza putem vorbi de "cunoastere".

In paranteza fie spus, metoda analitica se bazeaza pe modele cu bataie scurta 
(deci poate fi afectata de schizofrenie si de XSPC) in timp ce metoda sintetica se 
bazeaza pe modele cu bataie lunga (deci modele care permit nu numai corelarea 
intre fapte dar si verificarea reciproca intre modele). Totusi, metoda sintetica 
nu se poate folosi fara un mare numar de date primare obtinute prin metodele 
analitice.

Necesitatea unui model unic vine in mod direct din faptul ca orice cuvint folosit 
trebuie sa aiba o singura definitie. Numai un model unic poate asigura asta. Ce s-
ar intimpla daca, in limba comuna folosita in fiecare zi, fiecare ar avea alta 
definitie pentru cuvintele folosite? Comunicatia ar dispare; fiecare ar intelege 
numai ce spune el insusi.

Concluzia este ca orice stiinta exacta se bazeaza pe un singur model simbolic 
fundamental, explicitat de la inceput. Acest model simbolic se poate baza pe fapte 
primare rezultate din interactia cu realitatea externa sau pe supozitii teoretice 
(vezi principiul inertiei in Mecanica lui Newton). Totusi, intrucit in realitatea 
externa exista un numar extrem de mare de fapte, greu de corelat, metoda de gasire 
a modelului simbolic este ghicirea unui model. Odata ce construim un model bun, 
acesta va ordona in mod univoc toate faptele primare. In plus, el face predictii 
care pot duce la noi descoperiri sau confirmari ale modelului.

Asa cum am aratat in teoria generala, noi reflectam sectiuni din realitatea 
externa prin modele. Modelele fac predictii. Daca predictiile sunt bune, atunci o 
sa mai folosim modelul si alta data deoarece este util.

Aici apare si raspunsul normal la o problema fundamentala pe care si-au pus-o 
oamenii de foarte multa vreme si anume: "de ce exista' legi ale naturii?", "de ce 
lumea are o ordine?", etc.

Asa cum rezulta' din MDT, noi reflectam realitatea externa prin modele simbolice. 
Aceste modele simbolice trebuie sa fie logice pentru a fi stabile. Daca un model 
simbolic asociat realitatii externe nu mai reflecta corect realitatea externa, 
atunci vom face alt model.

De exemplu, realitatea externa se poate schimba datorita miscarii unor obiecte. 
Atunci se construieste un model simbolic in care apare termenul "viteza". Acest 
model simbolic va fi stabil in conditiile in care obiectele se misca cu viteza 
constanta. Totusi, daca viteza nu este constanta, modelul nu va mai reflecta 
corect realitatea externa. Atunci vom face un nou model simbolic unde introducem 
un nou element numit "acceleratie". Acest model va fi stabil si in cazul 
obiectelor care se misca cu viteza variabila. In acest fel, prin constructia de 
modele adecvate, realitatea externa este reflectata de modele stabile.

Este extrem de usor sa confundam realitatea externa cu "imaginea" ei reflectata de 
un model simbolic stabil. In concluzie, impresia ca lumea este o structura bazata 
pe legi stabile si pe ordine este bazata in mod direct pe faptul ca noi reflectam 
realitatea externa sub forma de modele simbolice logice deci stabile.

Indiferent daca teoria mea este sau nu acceptata, ea are meritul ca este un model 
simbolic unic. In baza lui se pot interpreta/reinterpreta, in mod uniform, toate 
datele si faptele primare, asociate functionarii oricarui creier (animal sau 
uman), cu scopul de a fi corelate deci analizate logic.



E.T.A. 4: Limba de comunicatie generala (GCL, General Communication Language); 
Dictionar.

GCL este primul model simbolic generat de creierul omului. La inceput GCL se gasea 
doar in forma vorbita; mai tirziu a fost si scrisa.

Intrucit scopul pentru care se construiesc modelele simbolice este de a prezice 
evolutia realitatii externe, GCL a fost intotdeauna asociat, direct sau indirect, 
cu realitatea externa.

GCL este un model simbolic cu totul special. GCL se foloseste atit pentru 
comunicatie generala cit si pentru a construi alte modele simbolice de comunicatie 
de precizie mai mare.
	
Sa dam citeva exemple de limbaje mai evoluate, incluse in GCL. Intr-o posibila 
ordine de aparitie avem: limba folosita in diplomatie, in stiintele juridice, 
limbajele logico-matematice, limbaje bazate pe semne si gesturi si limbajele de 
comunicatie cu calculatoarele. 

Aici prin "limba" se intelege un model simbolic orientat spre comunicatie 
generala. Un limbaj este un model simbolic de comunicatie care se afla deja inclus 
intr-o limba de comunicatie generala declarata.

Cu GCL se construiesc si modele simbolice, asociate sau nu realitatii externe, 
inclusiv stiintele exacte.

In legatura cu GCL (limba de comunicatie generala), este socant modul total 
anormal de aparitie. Desigur, GCL se crede ca a aparut prin interactia spontana 
intre oamenii primitivi, deci ar fi aparut "natural". Nu este total clar daca si 
in ce conditii, o limba de comunicatie se poate amorsa de la zero in acest fel. 
Totusi, sa acceptam ca GCL ar fi aparut "natural".

Pentru orice dispozitiv de prelucrare a informatiei, asa cum este creierul, 
limbajul este construit ca o colectie de termeni fundamentali si  relatii 
fundamentale ai modelului. Fiecare element/relatie trebuie asociat cu o 
componenta/functie a structurii de hardware. Asta spune ca structura de hardware 
ar trebui cunoscuta inainte de aparitia limbajului. Daca structura de hardware 
este cunoscuta, atunci este posibila aparitia unui limbaj elementar de comunicatie 
cu acel dispozitiv. Aceasta este calea normala atunci cind, de exemplu, un 
calculator, care nu are nici un fel de program asociat lui, urmeaza sa fie 
folosit.

Totusi, asa cum se crede, GCL a aparut intr-un mod total anormal: a aparut fara sa 
se cunoasca structura de hardware pe care GCL trebuie sa se bazeze. Consecinta 
acestui mod anormal de aparitie a GCL este faptul ca toate  cuvintele fundamentale 
asociate direct cu functionarea creierului sunt fara definitie precisa.

Exemplu: realitate, adevar, constiinta, si altele. Aceste cuvinte ar trebui sa fie 
asociate cu diverse facilitati de hardware, cunoscute dinainte.

Teoria aceasta, fiind o teorie fundamentala despre functiile de hardware,  
genereaza astfel de definitii interne normale. Va fi data mai jos o colectie de 
astfel de cuvinte cu definitiile lor interne (normale).

1. a crede: exista' un model incomplet. Modelul ar putea sa devina armonic/logic 
daca s-ar introduce, in mod artificial, un alt element sau relatie. Dupa o astfel 
de modificare, modelul va deveni armonic/logic.

Acest model va genera noi adevaruri. Aceste adevaruri se bazeaza pe modelul 
modificat artificial. Din cauza asta, se foloseste cuvintul "cred" in fata 
oricarui adevar generat de modelul modificat artificial. Totodata, modificarea pe 
care se bazeaza noul model trebuie sa fie specificata.

2. a sti: exista un model bun (adica armonic si/sau logic) care este sustinut 
direct sau indirect de totalitatea modelelor unui creier. Termenul "a sti" se 
foloseste atunci cind intreaga structura de modele ale unui creier dat sustine un 
anumit adevar, nimic mai mult.

Se accentueaza ca de aici nu rezulta' ca acel adevar s-ar confirma in interactia 
cu realitatea externa. Acest cuvint inseamna doar ca intreaga structura de modele 
sustine un anumit adevar si nimic mai mult.

Asa cum se vede, verbul "a sti" nu este asociat direct cu realitatea externa (asa 
cum ne-ar place) ci cu propria structura de modele.

3. dupa cite stiu: exista un numar de modele care sustin un adevar dat, dar exista 
modele insuficient de bune care, deci, nu pot spune prea multe despre  acel 
adevar.

4. corect, a fi corect:  Acest termen are mai multe acceptiuni:

4a: exista' un model care face o predictie asociata realitatii externe. Aceasta 
predictie se compara cu IR (realitatea de intrare). Termenul se foloseste atunci 
cind diferenta dintre predictie si IR este considerata acceptabil de mica.

4b: exista o structura de modele armonice/logice care a facut deja un mare numar 
de predictii "corecte" conform definitiei 4a. Orice adevar generat in aceste 
conditii este "corect".

Este foarte important de observat ca termenul "corect" este asociat in mod direct 
numai cu modelul nu cu realitatea externa asa cum ne-ar place. Fara specificarea 
modelului, termenul este un nonsens.

Avem deci doua acceptiuni ale termenului "corect". Cele doua definitii ar putea fi 
unificate astfel: o structura de modele face o predictie care nu se confirma prin 
IR. Compararea intre predictie si IR se numeste "experienta". Daca experienta nu 
confirma predictia, creierul va face imediat un alt model. Acest model 
perfectionat prin experienta va face din nou predictii "corecte". Astfel ca, cu 
exceptia unei foarte scurte perioade tranzitorii necesare modificarii modelului, 
cele doua definitii ar spune cam acelasi lucru.

Aici vom spune ceva si despre cuvintul "gresit". Un model care face predictii 
gresite asupra evolutiei unei realitati externe date nu este, in mod normal, un 
model gresit construit (instabil). Evident ca pot sa existe si modele gresit 
construite dar asta se detecteaza si se corecteaza in mod dinamic la integrarea 
modelului in structura de modele.

Cuvintul "gresit" este asociat in general cu un model bine construit dar care nu 
este adecvat acelei realitati externe.

Exemplu: Mecanica lui Newton este "gresita" atunci cind se aplica la obiecte care 
se misca cu viteze apropiate de viteza luminii dar este corecta la viteze foarte 
mici.

5. a intelege: exista' un model incomplet si exista' o informatie venita din 
exteriorul acelui model (din realitatea externa sau de la alte modele). Noua 
informatie va face modelul mai bun. Atunci cind un model este perfectionat in 
acest fel, se foloseste cuvintul "a intelege".

6. a imagina: acesta este principalul cuvint asociat cu operatii cu modele 
imagine.

7. a gindi: acesta este principalul cuvint asociat cu operatii cu modele 
simbolice.

Totusi, intrucit in viata de zi cu zi, modelele imagine si modelele simbolice sunt 
folosite intretesut, acest cuvint este folosit si in combinatie cu operatii pe 
modele imagine. Cadrul general continua sa fie dat de modelele simbolice.

Observatie: in GCL nu se foloseste niciodata cuvintul "a gindi" in legatura cu 
comportamentul animalelor. In limba romana, pentru manifestari de inteligenta a 
animalelor, exista cuvintele  "a fi siret", "a fi  viclean" sau chiar "a fi 
istet". Aceste cuvinte se folosesc si in legatura cu anumite comportamente ale 
oamenilor. Ele pot fi deci asociate si cu o forma de "gindire" care se bazeaza pe 
modele imagine.
	
8. inteligenta: capacitatea de a construi si opera modele cu bataie lunga.  Poate 
exista inteligenta bazata pe modele imagine si inteligenta bazata pe modele 
simbolice. 

9. a reprezenta: exista un model complex asociat unei realitati externe complexe. 
Deoarece acel model complex este greu de operat, se construieste un model 
simplificat cu care se opereaza. Totusi, chiar daca folosim modelul de 
reprezentare, niciodata nu trebuie sa uitam ca el se bazeaza pe modelul complex 
care l-a generat.

10. emotia: este inteleasa ca o stare temporara in care, in fata unei realitati 
externe noi, nu exista' model cu bataie scurta adecvat. Se accentueaza ca emotia 
este asociata numai cu modelele cu bataie scurta! Intr-o astfel de situatie se 
activeaza automat PSM-ul. Activarea PSM-ului face sa dispara sau sa se atenueze 
constiinta. Totusi, ceea ce este caracteristic emotiei este ca PSM-ul nu considera 
acea situatie ca o situatie de pericol direct si iminent la adresa propriei 
persoane (nu activeaza nici un model de protectie). Starea dispare atunci cind 
PSM-ul a activat constructia unui model normal, care sa rezolve problema.

Emotiile pot sa nu apara, in fata unei realitati externe noi, daca s-a construit 
in avans un model activabil (WBAM). Evident ca un WBAM se poate construi numai 
daca situatia a fost prevazuta in avans.

Am aratat ca emotiile sunt asociate cu lipsa de modele cu bataie scurta, in fata 
unei situatii noi si nepericuloase. Cuvintul "angoasa" ar putea fi oarecum asociat 
cu lipsa unui model cu bataie lunga care sa fie asociat cu o sectiune neprecizata 
din realitatea externa. Lipsa modelului cu bataie lunga inseamna, in mod esential, 
ca un mare numar de modele cu bataie scurta nu pot fi corelate. Aceste multe 
modele cu bataie scurta neintegrate intr-un model cu bataie lunga ar putea explica 
o stare de instabilitate a unei parti neprecizate a structurii de modele a unui 
creier dat si aceasta stare ar putea fi asociata cu cuvintul "angoasa". Cam tot ce 
a fost spus mai sus ar putea fi asociat si cu cuvintul "anxietate". Aici se poate 
vedea clar efectul definirii, in dictionare, de cuvinte fara a cunoaste structura 
de hardware a creierului. MDT defineste precis o stare a creierului si apoi se 
cauta un cuvint, dintre cele existente, care s-ar putea asocia cu definitia 
generata prin analiza de hardware. In mod normal ar fi trebuit sa inventam cuvinte 
noi dar aceasta varianta am exclus-o, pe cit posibil, de la inceput.

Daca MDT va fi acceptata, toate cuvintele asociate direct sau indirect cu 
facilitatile de hardware ale creierului, vor trebui redefinite in baza teoriei.

11. a se enerva, a fi stresat: acestea sunt cuvinte care se folosesc in multe 
situatii in care exista o stare temporara (mai lunga sau mai scurta) de 
dezechilibru a structurii de modele ale unui creier dat. Aceste dezechilibre pot 
sa afecteze modelele cu bataie scurta (enervare) sau modelele cu bataie lunga 
(stres).

Vom descrie mai jos un numar de situatii concrete.

a. Poate fi starea in care se afla un model care este asociat unei realitati 
externe care evolueaza in secvente identice repetate la infinit. In aceasta 
situatie, predictia corespunde absolut exact cu realitatea de intrare (IR), un 
timp foarte lung.

In domeniul sonor, daca secventele sunt suficient de scurte si se repeta identic 
cu o viteza prea mare, nu va mai exista timp pentru deservirea altor modele. Se 
poate da ca exemplu  "arma" folosita de sarpele cu clopotei. Si "picatura 
chinezeasca" se incadreaza tot aici.

Aici este important de observat cei doi parametrii: lungimea secventei si viteza 
de repetitie. Piesa muzicala numita Bolero a compozitorului M. Ravel este o 
secventa suficient de lunga pentru a nu produce enervare iar secventa, desi se 
repeta' identic din punctul de vedere al liniei melodice, are diferente in 
orchestratie. Totusi, si aici se poate observa placerea (oarecum inversul 
enervarii) pe care ne-o produce o rupere, catre final, a secventei care se repeta. 
Aceasta piesa poate fi folosita ca exercitiu pentru a vedea limita dintre enervare 
si placere la repetarea unei secvente sonore.

Sa vedem aceasta deficienta in domeniul artelor vizuale. Astfel, o suprafata 
plana, fara detalii, poate produce enervare din motivul aratat (predictia este 
permanent identica cu IR in orice punct al suprafetei). Asta poate sa explice 
dorinta de a avea detalii cit mai multe pe o suprafata plana, dar nu intr-o 
secventa aleatorie. O suprafata plana, cu detalii simple care se repeta, poate 
produce de asemenea enervare (ceva mai slaba) daca algoritmul este usor de ghicit. 
O solutie este de a avea mai multe grupe de detalii care se repeta si care sunt, 
fiecare in parte,  suficient de complicate pentru ca ghicirea secventei sa fie 
dificila. Majoritatea absoluta a constructiilor si a decoratiunilor  tuturor 
civilizatiilor de pina acum au tinut cont de aceste principii. Asta este asa 
deoarece civilizatia umana continua sa se bazeze pe modele imagine. Pe modele 
simbolice enervarea nu se mai produce in conditiile aratate. Civilizatia tarilor 
foarte avansate nu se mai bazeaza pe modele imagine si de aceea o suprafata plana, 
de exemplu, fara detalii, nu mai produce enervare.

Pe modele imagine putem sa intelegem particularitatile crucii crestine. In 
general, crucea ortodoxa este mai incarcata cu detalii decit crucea catolica 
deoarece religia crestin-ortodoxa pune mai mult accent pe modelele imagine in timp 
ce religia crestin-catolica pune mai mult accent pe modelele simbolice.

b. Dezechilibrul (enervarea) poate sa apara si cind realitatea externa este 
neschimbata un timp foarte indelungat. Si aici predictia este mereu identica cu IR 
dar mai apare o particularitate tehnologica foarte importanta care va fi descrisa 
aici. Se reaminteste ca predictia asupra evolutiei realitatii externe este o 
functie hardware automata, necontrolabila, repetata la infinit. Supozitia teoriei 
este ca un model se reactualizeaza cu o viteza care depinde de viteza de 
modificare a realitatii de intrare (IR). Cind IR se schimba foarte repede, modelul 
ZM activ se reactualizeaza foarte repede. Aici pare ca exista un mecanism de 
hardware care stabileste viteza de reactualizare in functie de viteza de schimbare 
a IR (input-reality).

Daca realitatea externa este neschimbata (IR mereu acelasi), acest mecanism de 
hardware este adus intr-o stare pe care nu stie sa o rezolve corespunzator. Asta 
inseamna ca, pe de o parte, el trebuie sa reactualizeze modelul ZM iar, pe de alta 
parte, el nu are motiv sa o faca. Astfel, starea in care poate ajunge creierul 
poate fi de dezechilibru (enervare). De multe ori, ca o reactie de aparare, ZM-ul 
activ va activa, temporar, alt model. Astfel, o solutie de aparare este de a face 
altceva. De exemplu ZM-ul va activa un alt ZM care nu are probleme, urmind ca 
reactivarea modelului MZ adecvat activitatii principale sa fie facuta atunci cind 
realitatea externa se va schimba. 

Se da ca exemplu urmarirea, ca sofer, a semaforului la o intersectie. Atunci cind 
semaforul "nu se mai schimba" apare o stare de enervare. O solutie de aparare este 
inaintarea cu viteza foarte redusa sau pur si simplu de a urmari altceva, urmind 
ca ceilalti conducatori auto sa semnalizeze schimbarea semaforului.

In aceasi ordine de idei, se vede ca, datorita acelei particularitati tehnologice, 
timpul creierului se scurge cu viteza variabila. Secvente cu IR neschimbat pot sa 
apara ca fiind foarte lungi in timp ce secvente cu schimbari repetate a lui IR pot 
sa para foarte scurte (vezi si ETA despre timp).

c. Cuvintul "enervare" se foloseste si atunci cind un model activ este perturbat 
continuu in activitatea lui, de un factor din realitatea externa, care poate sa 
activeze sau nu PSM-ul. Si aceasta situatie poate, la extrem, sa destabilizeze 
creierul. 

Se reaminteste ca, in fata unei realitati externe noi (care poate fi marcata de un 
zgomot puternic, de exemplu) creierul va comuta ZM-ul de la cel adecvat realitatii 
externe de dinainte de zgomot la cel adecvat deservirii situatiei cu zgomot. 
Comutarea de la un model la altul este deosebit de complexa (vezi teoria 
generala). Atunci cind creierul este fortat sa comute mereu modelele, asta produce 
nu numai un consum foarte mare de energie, dar si greseli in actiunea de 
deconectare/reconectare.

De exemplu, la dezactivarea unui model trebuie sa retinem informatia care va fi 
folosita la reactivarea lui. Daca aceasta informatie se pierde sau, intre timp, 
realitatea externa se modifica semnificativ, ZM-ul activ trebuie sa refaca  sau sa 
gaseasca conditiile initiale inainte de a reactiva modelul.

Prin repetarea acestei proceduri, creierul poate intra intr-o stare de 
dezechilibru care se poate manifesta prin enervare (si nu numai). Enervarea este 
mult mai intensa daca modelul perturbat este model simbolic deoarece reactivarea 
unui model simbolic se face printr-o foarte complexa secventa de gasire a 
conditiilor de restart.
	
d. Cuvintul se mai foloseste si pentru a indica starea unui creier care este 
depasit de o avalansa de informatii. Incapacitatea de a urmari fluxul de 
informatii poate destabiliza structura de modele si deci poate crea "enervare".
	

12. a iubi: exista' ceva (o persoana, un animal, un obiect, o idee...) care este 
introdus in structura de protectie a unei persoane (PSM, Protection and Surviving 
Model), evident, sub forma de model. Acel "ceva" este tratat de acea persoana ca o 
componenta a ei (asa cum sunt tratate miinile, picioarele, ochii etc.). Relatia 
dintre acea persoana si acel "ceva" este o relatie de iubire.

Cea mai puternica relatie de iubire exista' intre o mama si copiii ei. Aici se 
foloseste conventia ca primul termen indica persoana care iubeste iar al doilea 
termen indica cine se afla in PSM-ul sau. Relatii mai slabe apar intre copii si 
parinti si intre tati si copii. Toate acestea se bazeaza pe PSM.

Exista mame care-si omoara copilul nou nascut. Acest lucru se poate intimpla daca, 
la acea mama, copilul nu a fost inclus automat in PSM (probleme tehnologice). 
Teoria considera asta ca o deficienta de hardware, necorectabila.

Exista' si relatii "de tip iubire" intre alte persoane (sot-sotie de exemplu) dar 
care, mai ales in zilele noastre, nu se mai bazeaza pe PSM. Aceste relatii apar 
atunci cind acel "ceva" este inclus in foarte multe modele astfel ca disparitia 
acelui element ar produce modificari masive in structura de modele. Incapacitatea  
de a modifica structura de modele in eventualitatea ca acel element ar dispare, 
poate produce relatii "de tip iubire". Se accentueaza ca, asa cum apare din 
definitie, relatia de iubire este unidirectionala. Daca A iubeste pe B, de aici nu 
rezulta in nici un fel ca si B l-ar iubi pe A.

Exemplu:  consecintele negative ale iubirii
Daca persoana A iubeste persoana B (in PSM-ul lui A sau intr-un model foarte 
important se afla modelul lui B) si daca B dispare din viata lui A, atunci A se 
poate destabiliza din cauza incapacitatii de a corecta intreaga structura de 
modele in care se afla' si B. Aceasta stare se poate rezolva printr-un model de 
ecranare, printr-un nou "B" sau prin sinucidere.

Cu modificari minime, tot ce este scris mai sus se aplica' si la animale, deoarece 
acest tip de relatii se bazeaza pe modele imagine.

13: Fericirea, a fi fericit: Teoria considera' ca exista doua functii fundamentale 
ale creierului: de a construi modele adecvate realitatii externe si de a actiona 
asupra realitatii externe in baza unor modele de actiune.

Situatia de "fericire" permanenta este asociata cu starea unui creier care 
construieste modele de actiune in acord cu modelele realitatii externe. Cu alte 
cuvinte, de ati propune sa faci numai ceea ce este realizabil. In acest fel, orice 
model de actiune va duce la succes. Oamenii fericiti contribuie la stabilitatea 
lumii dar nu si la avansul ei. 

Fericirea la dizarmonici inseamna starea data de atingerea unui obiectiv. Acest 
tip de fericire este mult mai intensa decit la persoanele cu fericire permanenta. 
Se reaminteste (vezi E.T.A despre dizarmonici) ca dizarmonicii sunt persoane care-
si propun obiective greu sau imposibil de realizat. Atunci cind unele obiective 
sunt totusi atinse, apare starea de fericire foarte intensa care dureaza pina la 
gasirea altui obiectiv.

14: Intuitia: Acest cuvint poate pune probleme in legatura cu definitia lui  
externa (cea din dictionare). Bazat pe MDT, intuitia este asociata cu modelele 
imagine si cu facilitatea creierului de a opera modele in mod automat (asociate 
sau nu cu realitatea externa locala). O alta caracteristica fundamentala asociata 
cu cuvintul "intuitie" este faptul ca ea se manifesta intr-un cadru simbolic.

In mod esential, intuitia inseamna obtinerea de adevaruri imagine intr-un mediu 
simbolic, in baza faptului ca anumite modele imagine pot sa genereze anumite 
adevaruri prin activare automata.

Intuitia este, in acest fel, inrudita cu "perceptiile extrasenzoriale" (vezi 
teoria generala) cu diferenta ca  asa zisele "perceptii extrasenzoriale" provin 
din modele ilegale pe cind intuitia provine din modele imagine normale asociate 
unor modele simbolice normale.

15. Constiinta
Constiinta inseamna capacitatea de a construi si opera un model in care propria 
persoana apare ca element.

Conform cu MDT, rezulta ca avem doua feluri de constiinte: constiinta imagine si 
constiinta simbolica. De departe, cea mai raspindita este constiinta imagine care 
apare, in forme mai simple, si la unele animale.

Exista constiinta de nivel 1, cind propria persoana apare implicit ca element al 
modelului si constiinta de nivel 2 cind propria persoana apare in mod explicit ca 
element al modelului. 

Atunci cind modelul contine si alte persoane si atunci cind propria persoana este 
tratata de model in acelasi fel in care sunt tratate celelalte persoane ("vedem" 
propria persoana din exterior, reusim sa ne transpunem si in "pielea' altcuiva 
etc), atunci avem constiinta de nivel 3. Folosind un limbaj mai putin 
conventional, suntem pe nivelul 3 de constiinta atunci cind suntem in stare sa 
gindim si cu "capul altora". Din cauza dificultatii de a ajunge pe nivelul 3 pe 
model imagine, nivelul 3 se intilneste de obicei pe model simbolic. 

Nu orice persoana poate sa ajunga pe nivelul 2 de constiinta iar cei care ajung pe 
nivelul 3 sunt si mai putini. Cei care in mod semnificativ stau pe nivelul 3 de 
constiinta formeaza elita unui grup.

Din teoria generala se stie ca in PSM se afla si un model al propriei fiinte, atit 
la animale cit si la oameni. Vom numi constiinta imagine de nivel zero,  
capacitatea de a opera si chiar construi acest model imagine. Constiinta de nivel 
zero este o facilitate pe care o are orice fiinta.

16: Elita
Elita efectiva a unei tari este constituita din acei oameni care se afla in mod 
constant pe nivelul 3 de constiinta. Elita oficiala poate fi oricit de diferita de 
elita efectiva. Asta inseamna ca, intr-o tara aproape lipsita de elite, asa cum 
este Romania, pozitiile elitei sunt ocupate in mare masura de oameni obisnuiti in 
timp ce elita efectiva este formata din necunoscuti sau anonimi in pozitii 
neimportante.

Cu cit tara este mai avansata cu atit diferenta dintre elita efectiva si elita 
oficiala este mai mica. Cu alte cuvinte, avansul unei tari depinde in mod esential 
de puterea acordata elitei efective.

Printre multele simptome ale lipsei elitei in tara noastra se afla si derizoriul 
in care se afla termeni cum ar fi "academician" sau "savant". Recapatarea 
increderii populatiei in academicieni si savanti va fi un proces extrem de lung, 
poate chiar de mai multe generatii, chiar daca, incepind de azi, academicienii si 
savantii ar fi cei aflati deja de multa vreme pe nivelul 3 de constiinta.


E.T.A. 5: Modelul "NUL"

O supozitie fundamentala a teoriei este ca in fiecare moment, unul sau mai multe 
modele ZM vor fi active, intr-un mod automat, pentru a intelege realitatea data de 
modelele primare M.

Sa presupunem ca un model M nu mai transmite nici o informatie, asa cum se 
intimpla', de exemplu, daca avem ochii acoperiti.

In aceasta situatie, modelul care se construieste trebuie sa fie modelul "NUL" 
care nu are nici un element. Ceea ce se constata experimental este ca modelul ZM 
local contine o imagine sub forma unor pete putin diferite de fond sau sub forma 
unor puncte mobile. O imagine mai mult sau mai putin stabila ar  insemna o 
problema de hardware.

In situatii reale, se pot obtine, de exemplu, puncte cu pozitie instabila.  Asta 
inseamna ca punctele, care sunt elemente care rezulta dintr-o activare a functiei, 
nu se reconfirma, ca pozitie, la o activare ulterioara a functiei. De aici rezulta 
ca aceste puncte sunt produse de o informatie de tip zgomot. De  asemenea, rezulta 
ca functia de constructie de modele functioneaza bine (nu  creaza imagini stabile 
false).
 
Aplicatie practica: starea unui creier
Incercati urmatorul experiment. In primele secunde dupa ce va treziti dimineata, 
cu ochii inchisi, priviti o suprafata slab luminoasa uniforma. Daca nu vedeti nici 
o structura sau vedeti o retea extrem de fina de puncte uniform distribuite, 
atunci creierul Dv. se afla intr-o stare buna. Daca vedeti o structura grosiera 
mai mult sau mai putin stabila atunci nu va aflati intr-o stare buna. Este de 
asemenea important sa urmariti viteza cu care o structura grosiera ajunge la o 
structura cu puncte foarte fine care, pina la urma, vor dispare si ele intr-un 
fond uniform, normal. Evident, acesta este un autotest. Nu poate fi verificat de 
catre altii.

Concluzie: Daca realitatea externa este constituita din informatia "zero", 
creierul ar trebui sa construiasca modelul "NUL".  Ceea ce este construit in fapt 
este un model care poate indica starea functiei de constructie de modele si a 
traductoarelor care culeg informatii din realitatea externa.





E.T.A. 6. Timpul

Problema este tratata numai in cazul oamenilor. Totusi, aceasta fiind o problema 
asociata exclusiv cu modelele imagine, se poate presupune ca si in cazul 
animalelor exista mecanisme similare cu ale oamenilor dar cu performante mult mai 
slabe.
Creierul functioneaza din principiu, fara referinta de timp. Aceasta este o 
deficienta fundamentala. Aceasta situatie este determinata atit de principiul de 
functionare (modelare/simulare continua) cit si de cerintele de functionare 
economica ale creierului.

Intr-adevar, din teoria generala se stie ca functia de baza a creierului este de a 
construi modele si de a compara predictiile cu realitatea externa. Scopul este de 
a actualiza mereu modelul in fata unei realitati externe in schimbare.

Problema este: cit de des se face aceasta actualizare?  Aceasta este o problema 
asociata cu implementarea tehnologica a creierului. Se poate specula ca, din 
motive de folosire eficienta a energiei, aceasta actualizare se face la intervale 
variabile, in functie de viteza de schimbare a IR (input reality). In acest fel se 
pierde total notiunea de timp ("timpul" trece cu viteza variabila, functie de 
evolutia realitatii externe din fata ochilor). Asta se si constata experimental.

Totusi, fara notiunea de timp, creierul nu poate obtine decit performante extrem 
de modeste (multe modele cu bataie lunga nu ar mai fi eficiente).

Vom vedea mai jos citeva metode de compensare a acestei deficiente fundamentale.
Modelele Poveste (S-M) au o proprietate fundamentala si anume, fiecare element 
E(n) este legat numai cu doua elemente, unul care a aparut inaintea lui E(n), deci 
este E(n-1) si un alt element care a aparut dupa ce a aparut elementul E(n) si 
care este deci E(n+1), unde n poate avea orice valoare. In acest fel, exista 
posibilitatea de a cunoaste ordinea in care s-au intimplat diferite lucruri, fara 
a marca in mod explicit, pozitia lor in timp. Nu exista nici o metoda interna de a 
sti intervalul de timp dintre aparitia elementului E(n) si E(n+1). Aceasta metoda 
este utila doar "off line" adica la procesarea unor informatii care au aparut prea 
repede pentru a fi procesate pe loc,  cu modele normale.

Deficienta acestei metode consta in faptul ca, in situatii reale, modelele poveste 
S-M (care contin lanturi lungi de elemente) se pot fragmenta iar odata 
fragmentate, intre ele nu mai exista nici o corelatie temporala. Aceasta este o 
problema tehnologica. Fragmentarea se poate detecta atunci cind o persoana 
povesteste desfasurarea unei actiuni complexe la care a asistat. In cursul acestei 
povestiri pot aparea destul de frecvent inversari ale ordinii unor secvente. In 
paranteza fie spus, cind apare aceasta fragmentare, exista tendinta de a reface 
secventa din fragmente pe baza de logica. In foarte multe cazuri refacerea pe baza 
de logica este gresita dar poate da o puternica  impresie de corectitudine. 

Continuam cu analiza timpului. Pe timp foarte scurt, exista posibilitatea de a 
crea modele de ritm. Acestea se bazeaza pe capacitatea de predictie de aparitie a 
ceva, in baza a ceea ce deja s-a intimplat.

Daca producem doua sunete la un anumit interval de timp, creierul va incerca sa 
ghiceasca momentul cind va aparea al treilea sunet. Se speculeaza ca va incerca sa 
ghiceasca algoritmul de generare. Daca exista' o combinatie complexa de sunete 
care se repeta, va exista tendinta de a prezice aparitia secventei in viitor prin 
constructia unui algoritm de generare.

Acest proces automat nu are referinte absolute de timp dar, luind in consideratie 
imensa capacitate de a opera cu modele imagine, precizia relativa poate fi foarte 
buna, asa cum ne conving foarte usor muzicienii, de exemplu.

Capacitatea de a crea modele de ritm pare a fi legata de o capacitate speciala, 
asociata modelelor imagine, dar care s-a dezvoltat foarte mult in cazul oamenilor. 
Acest subiect mai are nevoie de multa munca pentru a fi inteles.

Este vorba de faptul ca se pare ca exista' o facilitate functionala de hardware,  
asociata modelelor imagine, prin care sa fie construiti algoritmi de generare a 
unei secvente imagine (de exemplu, de tip sonor) in care exista corelatii interne.

Aceasta facilitate de hardware poate fi asociata capacitatii de constructie si 
operare de modele simbolice sau poate fi o facilitate asociata constructiei si 
operarii de modele imagine. In orice caz, aceasta facilitate nu pare sa existe in 
cazul animalelor sau sa existe intr-o forma foarte rudimentara. Reactia animalelor 
la muzica poate fi asociata sau cu enervarea sau cu o tendinta de imitatie. Am 
putea lua in considerare un mecanism de generare a unei secvente sonore la animale 
doar daca, din proprie initiativa si in izolare, ar avea tendinta de a scoate 
sunete asociabile cu o secventa muzicala.

MDT considera ca, in cazul creierului uman, exista' o facilitate de hardware de 
constructie si operare de modele simbolice si ca aceasta facilitate este putin 
probabil sa fi fost un efect al evolutiei de tip Darwin. In acest cadru, 
facilitatea de a genera automat algoritmi asociati unei secvente imagine (cazul  
muzicii, de exemplu), ar putea de asemenea sa fi fost adaugata de proiectantul 
creierului uman, cu scopul imbunatatirii performantelor creierului in fata 
deficientei de proiectare asociata cu parametrul "timp".

Mai sus am speculat ca memorarea secventei de sunete se face pe baza 
ghicirii/memorarii algoritmului de generare. Asta ar putea fi explicatia faptului 
ca muzicienii au nevoie de referinte de inaltime a sunetului sau chiar de citeva 
note muzicale pentru a putea reproduce o secventa muzicala. Deci, muzicienii au 
algoritmul dar au nevoie de calibrarea modelului de tip S-M cu un sunet cu 
inaltimea corecta, data de o referinta externa.

Un alt mod de rezolvare a problemei timpului este bazat pe constructia de  modele-
pattern ale realitatii externe. De exemplu, un model de trezire sa fie activat 
atunci cind un anumit model-pattern este intilnit atit in starea de veghe cit si 
in cea de somn. Un model-pattern poate fi dat, de exemplu, de totalitatea starilor 
tuturor sistemelor corpului (sistemul digestiv, endocrin etc.), de sunetele, de  
combinatiile de sunete sau de corelatii de sunete din mediul inconjurator sau de 
orice alte informatii externe.

Problema timpului este o problema foarte mare si ea este generata de principiul de 
functionare al creierului. Ea nu are nici o solutie completa. Creierul va folosi 
orice fel de informatie aditionala externa pentru a-si pastra orientarea in timp: 
miscarea soarelui pe cer, succesiunea anotimpurilor, ceasul (numai la om), etc.


E.T.A. 7: MUZICA

Muzica este un model imagine cu bataie lunga. Muzica propriuzisa se intilneste 
numai la oameni. Atunci cind un nou nascut creste, la inceput apare vorbirea 
(model simbolic) si apoi apar calitatile asociate muzicii. Intrucit muzica apare 
dupa ce creierul are facilitati de a construi si opera modele simbolice, este 
rezonabil sa presupunem ca modelele simbolice sustin dezvoltarea muzicii. Aceasta 
idee este sustinuta si de observatia ca muzica europenilor (cei mai avansati in 
constructia de modele simbolice) este superioara oricarei alte muzici, din punctul 
de vedere al complexitatii.

Daca de dau citeva sunete, creierul va face automat un Model-poveste (S-M Story-
Model) si va incerca sa prezica aparitia sunetelor viitoare. Uneori predictia se 
adevereste alteori nu. Daca predictia se adevereste prea des, impresia poate fi 
descrisa cu cuvinte cum ar fi "plictiseala", "monotonie", "enervare" etc. Atunci 
cind predictia nu se adevereste, exista posibilitatea de a fi o foarte mare 
diferenta intre predictie si IR (atunci sunetele nu sunt percepute ca fiind 
corelate) sau sa fie o diferenta "acceptabila" (sunetele sunt considerate corelate 
dupa modificarea usoara a algoritmului de generare a acelei secvente). 

Corelatia este asociata cu capacitatea de a genera o secventa pe baza unui 
algoritm. O secventa de sunete poate fi memorata si fara algoritm dar atunci acea 
colectie de sunete nu mai este considerata ca fiind muzica pentru ca sunetele nu 
mai sunt corelate.

Daca diferenta intre predictie si IR este "acceptabila" (algoritmul de generare 
poate fi modificat pentru a include si noile date), este posibil ca elementul cel 
nou sa fie adaugat la S-M si se incearca o noua predictie. Fenomenul se repeta de 
oricit de multe ori.

Aceasta activitate automata poate sa produca o stare pozitiva asupra creierului, 
care se poate numi "placere" (predictiile se adeveresc, in mod constant, cu o  
probabilitate ridicata iar cele care nu se adeveresc sunt, printr-o modificare 
acceptabila de algoritm intern, acceptate si ele). Ea se poate incadra, in 
general, in ceea ce numim in mod curent ca fiind "muzica".

Uneori muzica este atit de accesibila incit putem avea impresia ca de fapt ea a 
fost "descoperita" (nu compusa). Pentru cunoscatori, Mozart da impresia ca a 
"descoperit" muzica in unele lucrari muzicale (Sonata Facile, pentru pian, de 
exemplu). Tot de aici rezulta' ca o muzica perfecta poate fi plictisitoare. Tot la 
Mozart se pot intilni secvente care, la o ascultare superficiala, pot sa produca o 
stare de plictiseala, desi ele pot fi secvente dintre cele mai frumoase din 
intreaga istorie a muzicii.

Sa rezumam pina aici: o secventa de sunete poate fi asociata cu temenul "muzica" 
daca sunetele acelei secvente sunt percepute ca fiind corelate. Corelatia poate fi 
implicita (asa cum se intimpla in muzica clasica) sau poate fi explicita  (ritm de 
tobe, de exemplu) asa cum apare in asa numita "muzica de  consum".

Dezvoltarea muzicii a adus noutati legate de ritmuri (implicite sau explicite) 
mult mai complexe, la ruperi de ritm, la introducerea de noi limite de 
"acceptabilitate a predictiei", tot mai mari (inclusiv "disonante") ca urmare a 
evolutie.

Daca acceptam ipoteza unei facilitati functionale asociata modelelor imagine 
(facilitate de hardware) de a construi algoritmi de generare a unor informatii 
corelate, atunci am putea incerca sa vedem daca aceasta facilitate a evoluat in 
timp sau nu.

Astfel, desi ca efect al evolutiei  creierului, capacitatea de operare cu modele 
imagine scade in mod relativ, dezvoltarea capacitatii de operare cu modele 
simbolice a generat noi abilitati de operare cu modele imagine, necunoscute 
inainte. De aici rezulta ca muzica evolueaza in baza a doua tendinte oarecum 
contrare. Pe de o parte scade capacitatea de a construi si opera modele imagine ca 
efect al cresterii capacitatii de operare cu modele simbolice si pe de alta parte, 
modelele simbolice sustin modelele imagine si in domeniul muzicii. Ar rezulta ca 
exita o capacitate relativ constanta de a face muzica: "suma" cam ramine 
constanta, lucru constatat experimental. Totusi este foarte important sa observam 
ca in timpul lui Mozart se construiau structuri muzicale extrem de complexe (mai 
multe linii melodice simultane care nu sunt usor de urmarit) in timp ce, inca 
incepind cu  Beethoven, publicul nu a mai fost in stare sa urmareasca mai multe 
linii melodice si deci muzica a trebuit sa evolueze, "la cererea publicului" pe 
baza unei singure linii melodice in fiecare moment de timp.

Modelele simbolice, care s-au dezvoltat in principal in Europa, au facut ca muzica 
sa evolueze la nivele de complexitate foarte inalte. Muzica polifonica europeana 
este rezultatul "mariajului" intre modelele imagine si modelele simbolice in 
muzica.

Alte civilizatii, care nu au avut o dezvoltare extensiva bazata pe modele 
simbolice, au creat, in multe milenii de evolutie, doar o muzica simpla, plafonata 
in dezvoltarea ei.

Sa vedem in continuare elemente ale evolutiei muzicii in Europa. Pe masura ce 
modelele simbolice au luat avint, muzica a profitat de ele. In timpul lui J.S. 
Bach au aparut "retete" simbolice (contrapunctul) de a compune muzica. Muzica are 
ritm implicit (nu are absoluta nevoie de tobe). Maximul s-a obtinut cam in 
perioada lui W.A. Mozart. In acea perioada muzica avea mai multe linii melodice 
simultane care, pe cit posibil, trebuiau urmarite de cei care puteau. Acesta a 
fost maximul atins de oameni in domeniul muzicii.

Exemplu: Una dintre cele mai complexe lucrari muzicale a tuturor timpurilor (nu si 
cea mai apreciata din punct de vedere artistic) este Marea Messa, KV427 a lui 
Mozart. In Marea Messa a lui Mozart exista unele secvente cu mai multe planuri 
melodice simultane care ar trebui sa fie urmarite in paralel (cei care au aceste 
abilitati) si, deloc de neglijat, daca si din punct de vedere tehnic, 
inregistrarea este corespunzatoare. Aceasta lucrare muzicala este una din culmile 
constructiei de modele imagine foarte complexe in planul muzicii.

Rembrandt (aprox. 1640 in pictura) si Mozart (aprox. 1800 in muzica) au marcat 
momentele de maxim in dezvoltarea modelelor imagine. 

In muzica, deci, capacitatea de a construi si opera modele imagine a inceput sa 
scada (din cauza ascensiunii modelelor simbolice) cam dupa 1800. La inceput muzica 
a devenit mai simpla, cu o singura linie melodica (L.v.Beethoven, contemporan cu 
Mozart). Romantismul in muzica a exploatat la maxim noile facilitati in domeniul 
modelelor imagine oferite de modelele simbolice (inclusiv in plan tehnic prin 
instrumente muzicale mai bune). Totusi, asa cum rezulta din teorie, romantismul a 
fost o forma de fundamentalism produsa de pierderea de catre majoritatea oamenilor 
a capacitatii tehnice de a opera modele imagine extrem de complexe. 

Aceasta tendinta a continuat cu largirea limitelor de acceptabilitate a 
predictiilor datorita cresterii capacitatii de constructie si operare a modelelor 
simbolice. Se da ca exemplu  muzica lui Igor Stravinsky. Cind muzica lui a aparut, 
a fost respinsa din cauza depasirii limitelor de acceptabilitate. Dupa un timp 
insa, a fost acceptata ca rezultat a maririi de catre majoritatea muzicienilor a 
limitelor de acceptabilitate.

Desi muzica "clasica" continua sa evolueze in aceasta directie, in zilele noastre 
prin muzica "clasica" se intelege o muzica complexa fara ritm explicit. Ritmul 
explicit este caracteristic muzicii de larg consum.

Odata cu cresterea capacitatii de a construi si opera modele simbolice, 
capacitatea de a opera modele imagine a scazut mult. Muzica  evolueaza 
(involueaza?) spre ritm care acompaniaza un text (model simbolic). Muzica Rap si 
Hip-Hop din zilele noastre este exact asta. Totusi, ca o "compensare", muzica de 
azi poate contine secvente extrem de complexe care ar fi fost percepute ca 
disonante de oamenii anului 1800, de exemplu. Asa cum am aratat, asta se intimpla 
asa deoarece cresterea capacitatii de a opera modele simbolice a facut posibila 
gasirea unor algoritmi de generare pentru secvente de sunete mult mai complecsi 
decit cei acceptati de oamenii anului 1800, de exemplu. 

Teoria spune ca muzica, desi va continua sa fie in mod esential un model imagine, 
va continua sa evolueze catre modele simbolice dar avind ceva (algoritmul care 
trebuie ghicit sau ritmul ca la muzica de consum) ca principal argument ca avem 
de-a face cu sunete corelate, deci muzica. Este greu de crezut ca muzica ar putea 
sa dispara, deoarece creierul continua sa se bazeze pe modele imagine.

Capacitatea din ce in ce mai redusa (in valoare relativa !) de a opera modele 
imagine, va face ca muzica sa-si scada nivelul de complexitate. Pe de alta parte, 
modelele simbolice continua sa sprijine si modelele imagine deci va exista o 
crestere a complexitatii. Muzica va evolua in functie de aceste doua tendinte 
oarecum antagonice. Totusi, ceea ce se observa experimental este reducerea 
drastica a capacitatii de a percepe si reproduce muzica la copiii din zilele 
noastre (in jurul anului 1800 existau destui copii chiar de 4 ani care stapineau 
instrumente muzicale complexe ca vioara sau pianul). Predictia este ca noile 
generatii din tarile "simbolice" (inclusiv Romania) vor avea o capacitate tot mai 
redusa de a percepe muzica.

In zilele noastre apare o noua forma de fundamentalism (Vezi E.T.A pe aceasta 
tema). Este vorba de respingerea modelelor simbolice!

Muzica este afectata de aceasta forma de fundamentalism prin reintoarcerea la 
armonie. Totusi, reintoarecerea la armonie nu mai este posibila decit partial din 
cauza reducerii capacitatii de hardware de a genera secvente imagine. In fapt, 
exista o oscilatie intre muzica rudimentara bazata pe ritm explicit (cum ar fi 
muzica Rap sau Hip-Hop) si muzica polifonica complexa (Mozart inca se asculta). 
Aceasta trebuie inteles insa in felul urmator: dispersia intre capacitatile 
oamenilor de a lucra cu modele simbolice si cu modele imagine a crescut foarte 
mult. Aceasta dispersie face ca lumea muzicala sa fie asa diversa.

Perceptia muzicii a ramas neschimbata. Chiar si la muzica Rap sau Hip-Hop care au 
doar text (rudimentar) pe un ritm rudimentar, creierul va incerca automat sa 
prezica ce va urma si sa-i faca placere cind diferenta intre predictie si 
realitatea externa  este "acceptabila". 

Concluzie: Muzica este definita ca un model imagine de tip S-M, format din sunete 
percepute ca fiind corelate si unde probabilitatea de a prezice in mod acceptabil 
ce va urma este in general mare. Receptivitatea muzicii este asociata cu ce este 
si ce nu este "acceptabil", atunci cind facem comparatia intre predictie si 
realitatea externa. Cuvintul "acceptabil" este asociat direct cu capacitatea de a 
construi/reconstrui un algoritm de generare a unei secvente de sunete.

Vom spune aici citeva cuvinte legate de arte in general. Toate artele "clasice", 
conform teoriei, sunt in declin puternic. Muzica s-a atasat la timp de modelele 
simbolice si in acest fel s-a "salvat". Totusi, pictura si sculptura nu au putut 
fi sustinute prea mult de modelele simbolice (exceptind partea tehnica) asa ca 
sunt in declin accentuat. Poezia este de fapt disparuta deja. Mai exista doar 
forme rudimentare de poezie asociate muzicii. Teatrul, care se bazeaza atit pe 
modele imagine cit si pe modele simbolice, inca mai are resurse.  Totusi, in 
teatru, temele "eterne" sunt de mult depasite de evolutia creierului in domeniul 
modelelor simbolice.

Cinematograful va fi tratat separat.


E.T.A. 8: Cinematograful

Construim un model simbolic local asociat subiectului cu urmatoarele supozitii:
- gindirea bazata pe modele simbolice continua sa fie in ascensiune. Ea genereaza 
avansul stiintific si tehnologic.
- majoritatea populatiei nu mai poate urma aceasta linie a modelelor simbolice 
(reactie fundamentalista).
- reactia fundamentalista inseamna reintoarcerea la modele imagine
- reintoarcerea la modele imagine nu mai este posibila decit partial, din cauza 
reducerii capacitatii tehnice a oamenilor de a mai opera modele imagine.

Reactia fundamentalista de reintoarcere la modelele imagine este deci perturbata 
puternic de pierderea abilitatilor in domeniul modelelor imagine. Motivul este ca 
evolutia creierului spre modele simbolice se face in detrimentul modelelor 
imagine.
Aici facem supozitia ca, in conditiile in care volumul creierului nu s-a schimbat 
dramatic, cel putin in ultimii 2300 de ani (de la Euclid), cresterea capacitatii 
de operare cu modele simbolice ar trebui sa duca in mod natural la scaderea 
capacitatii de a opera modele imagine.

Aceasta supozitie explica de ce reactia fundamentalista de reintoarcere spre 
modele imagine nu a produs reintoarcerea la pictura si sculptura. Atit pictura cit 
si sculptura presupun ghicirea modelului imagine din capul artistului sau cel 
putin constructia unui model propriu in interactie cu  modelul imagine creat de 
artist. Perceperea se bazeaza deci pe constructia de modele imagine pure. Aceasta 
facilitate a fost prima afectata de evolutia creierului. Creierul a eliminat 
modelele imagine pure si le-a inlocuit cu modele concept (modele simplificate). In 
plus, cresterea capacitatii generale de constructie de modele simbolice a facut ca 
reintoarcerea spre modele imagine sa nu mai poata fi facuta in mod absolut. Asta 
inseamna ca desi oamenii se reintorc spre modele imagine, ele sunt permanent 
legate si controlate de modelele simbolice.

Cinematograful este unul dintre raspunsurile adecvate acestei situatii. Astfel, 
avem desenele animate care sunt modele imagine concept. Ele sunt puternic atasate 
de modelele simbolice. Apar tot mai des filme de tip "desen animat" pentru oamenii 
maturi, construite cu ajutorul calculatorului. Oamenii maturi trec cu vederea 
faptul ca, in mod esential, filmul este desen animat.  Sunt chiar desene animate 
care par mai degraba modele simbolice (partea de tip text) prezentate intr-un 
mediu de tip model  imagine.

Filmele de succes din zilele noastre (este greu de trasat o linie intre filmele de 
arta si cele care tintesc succesul comercial) sunt modele imagine care incearca sa 
dezvolte unele modele imagine incipiente din mintea oamenilor. Se reaminteste 
faptul ca oamenii au tendinta de a expanda in exterior propria structura de 
modele. Atunci cind modelele nu pot fi expandate in realitatea externa, atunci 
exista' tendinta, speculata de cinematografie, de a expanda aceste modele intr-o 
realitate virtuala (in filme, de exemplu).

In functie de profilul de modele imagine ale diverselor zone culturale, se fac 
filme care sa speculeze faptul ca unele modele imagine din mintea spectatorilor nu 
sunt dezvoltate suficient si deci filmul va face aceasta dezvoltare.

Din acest punct de vedere, filmele pot fi extrem de periculoase. Pe de o parte ele 
fac aceste dezvoltari bazate pe ceea ce oamenii ar dori sa se intimple si pe de 
alta parte, ele accentueaza tendintele fundamentaliste ale diverselor grupuri 
sociale.

Totusi, data fiind atasarea acestor filme la modelele simbolice, ele pot fi 
folosite si in scop "pozitiv" adica de a cultiva modelele simbolice si de 
combatere a reactiilor fundamentaliste. Aceste ultime facilitati sunt inca departe 
de a fi folosite in retetele de succes.

Un pericol imens produs de filmele "artistice" este blocarea capacitatii oamenilor 
de a gindi independent (tendinta catre schizofrenie indusa XS1B). Astfel, fiecare 
scenariu de film este un model simbolic (deci logic) si acest model simbolic este 
model cu bataie lunga (fiecare element este deja dezvoltat ca model simbolic). In 
acest fel, filmul in ansamblul lui este logic. Acel model simbolic cu bataie lunga 
se translateaza in model imagine. Daca translatarea este corecta, modelul imagine 
va fi si armonic. In acest fel, un film de "arta" este un model armonic si logic. 
Problema fundamentala este ca un model armonic si logic nu este, numai datorita 
acestor calitati, corect in relatia cu realitatea externa.

Pornind de la acest lucru, avem filme care incearca sa reconstituie o realitate 
externa de mult disparuta sau o "realitate externa" care nu va exista niciodata 
sau orice altceva intre aceste doua limite extrem de largi. Singura conditie 
ceruta este ca modelul sa fie armonic si logic. Din interiorul modelului nu putem 
sa ne dam seama de gradul lui de cuplaj cu realitatea externa. Acesta este deci 
pericolul. Gindirea independenta va fi blocata de cantitatea mare de informatii 
care este structurata armonic si logic. Filmele artistice actuale contribuie masiv 
la agravarea nivelului de schizofrenie indusa de tip XS1B, fara a exista si 
avantaje notabile de pe urma lor.


E.T.A. 9: Fundamentalismele lumii in care traim.

Principalul fundamentalism este reintoarcerea la modelele imagine si deci, refuzul 
modelelor simbolice. Modelele simbolice se bazeaza pe functii extrem de complexe 
care nu sunt usor de mentinut in stare de functionare. La un creier "clasic", 
consumul de energie este mult mai mare la modelele simbolice decit la modelele 
imagine. Totusi, tot mai multi oameni din tarile foarte dezvoltate, lucreaza mai 
usor cu modelele simbolice decit cu modelele imagine.

Exemplu: A existat o perioada in evolutia creierului cind se construiau modele 
imagine extrem de complexe, translatate intr-o forma simbolica. Era epoca marilor 
romane (Balzac, Molierre, Dostoievski, etc.). Cunoasterea marilor creatii ale 
culturii universale era un semn de superioritate in plan cultural.  In zilele 
noastre aceste carti nu mai sunt citite. Motivul principal este evolutia spre 
modele simbolice. Efortul creierului de a intelege si integra folosirea  
telecomenzilor, a telefonului celular sau a editoarelor de text ale 
calculatoarelor este perfect comparabil, ca efort intelectual, cu intelegerea 
operelor beletristice din cultura universala.

Exista exagerat de multi oamenii care au mari dificultati de a opera cu modele 
simbolice. Exista o fractie a populatiei care refuza modelele simbolice. Aceasta 
fractie pare ca este in crestere.

Exemplu: microprocesoarele (partea centrala a unui calculator) au fost inventate 
in SUA. A existat apoi in toata lumea o tendinta de a produce astfel de 
microprocesoare, folosind proiecte proprii sau reproducind microprocesoarele deja 
aflate in productie. Primul microprocesor s-a numit "8080" iar urmatorul "80286". 
Aceste microprocesoare au fost reproduse in Europa, in Rusia (fosta URSS) si in 
Japonia. A urmat "80386" care a fost reprodus extrem de greu iar incepind cu  
"80486"  nimeni nu a mai incercat sa le reproduca astfel ca acum exista numai doua 
familii principale de microprocesoare ambele proiectate in SUA. Asta este 
interpretat in baza MDT ca o ruptura intre cei mai avansati in domeniul modelelor 
simbolice si cei usor mai putin avansati. Reactia normala a celor mai putin 
avansati (Europa, Rusia, Japonia) este de a face eforturi pentru a pastra 
contactul cu cei mai avansati dar si aici exista pericolul de ruptura. 

Reactiile fundamentaliste ale indivizilor, popoarelor sau chiar a unor zone 
culturale prezinta un pericol mare pentru civilizatia umana. Daca fractia 
fundamentalistilor va creste prea mult atunci, la limita, se vor intimpla doua 
lucruri:

1. Lumea se va rupe in popoare/regiuni culturale care pot mentine ritmul de 
asimilare si dezvoltare a modelelor simbolice si popoare/regiuni culturale care se 
vor refugia in modele imagine.
2. In interiorul unui popor/regiune culturala va aparea acelasi tip de sciziune.

Evolutia, dusa la extrem, de la punctul 1 poate genera terorismul iar evolutia de 
la punctul 2 genereaza deja miscari de refugiu de tip religios, antiglobalizare, 
ecologiste etc.


E.T.A. 10: Terorismul

Avansul societatii face ca unele popoare sa nu mai fie in stare sa evolueze pe 
baza modelelor simbolice. Aceste popoare vor vedea ca lumea, in asamblul ei, merge 
intr-o directie pe care ei nu o mai inteleg. Solutia pentru ei este de a se atasa 
la un model invariant sau universal acceptat cum ar fi o religie sau o miscare de 
conservare a naturii sau a traditiilor de orice fel, care sa le orienteze 
activitatea si sa le dea un obiectiv usor de inteles si realizabil de a fi atins 
(reactie fundamentalista).

Definitia luata in consideratie aici pentru terorism este: terorismul este un 
fenomen antisocial care presupune atacarea la intimplare a persoanelor, fara motiv 
explicit. Terorismul mai inseamna si distrugerea de bunuri materiale, fara un 
motiv explicit, in conditiile in care acele bunuri materiale nu apartin unui stat.

Daca persoanele atacate sunt reprezentantii unui stat iar bunurile atacate apartin 
de asemenea unui stat, atunci avem acte de razboi. Un stat se poate apara in fata 
unui act de razboi dar in fata terorismului protectia oferita de stat este 
limitata. Motivul principal este ca persoanele care reprezinta un stat accepta 
limitarea libertatilor lor si se supun unei discipline. Aceste persoane sunt 
suficient de bine informate pentru a intelege ca ar putea fi tinta unui atac. De 
asemenea, bunurile care apartin unui stat pot fi mai usor aparate.

Miscarile teroriste au incercat, in general, sa comita acte de razboi nu acte de 
terorism. In acest fel, aceste miscari incearca sa obtina o forma de legitimare ca 
miscari de eliberare, de lupta pentru independenta contra unui stat.

Se da ca exemplu miscarea ETA din Spania care incearca sa atace doar 
reprezentantii statului si administratiei locale si bunurile care le apartin. 
Totusi, este greu pentru ETA sa respecte aceste reguli in mod absolut. La fel 
actioneaza IRA in incercarea de a se delimita de terorism. Ambele miscari fac 
incercari notabile de a se considera miscari de eliberare aflate in razboi cu un 
stat considerat opresor si nu miscari teroriste. Totusi, asamblul actiunilor lor 
arata ca, independent de intentiile lor, unele actiuni se incadreaza in categoria 
terorismului.

Miscarea Al Qaida a incercat intr-o perioada sa atace numai obiective militare 
americane (deci sa se delimiteze de terorism) dar atacarea WTC din New York este 
clar un act de terorism (oamenii care au fost ucisi nu erau reprezentantii 
statului, avioanele folosite nu erau avioane militare iar cladirile nu apartineau 
statului). Totusi, atacarea Pentagonului nu a fost un act terorist ci un act de 
razboi.

In legatura cu tendintele spre terorism este de remarcat un fapt: cine are vocatie 
de constructor nu are "vocatie" spre terorism. Intr-adevar, a construi cladiri, 
avioane si atit de multe alte bunuri materiale presupune un imens efort in plan 
stiintific, tehnologic, a structurii de organizare a muncii, in plan social, 
cultural, etc. Cei care stiu cit de greu se fac aceste lucruri si cit de multe 
cauze pot bloca foarte usor acest proces, nu vor avea tendinta de a distruge 
bunuri materiale.

Schimbam acum planul de discutie si ne referim la teroristii individuali care 
exista in orice societate. Exista astfel criminali in serie sau cei care ucid la 
intimplare oameni nevinovati. Dupa definitia care a fost data, ei sunt de asemenea 
teroristi, chiar daca ei actioneaza singuri (fara absolut nici o legatura cu vre-
un grup).

Este clar ca o societate nu se poate proteja contra lor prin legi mai dure. La 
limita, inasprirea legilor va face sa dispara exact acele facilitati care au 
permis avansul unei societati. Multiplele nivele de securitate va face ca lumea sa 
se fragmenteze pina la schizofrenie generalizata (datorita reducerii capacitatii 
de comunicare).

Nu orice om care refuza modelele simbolice va avea tendinte teroriste. Exista 
multe forme de adaptare la o lume care evolueaza in alta directie decit ar dori 
unii. In incercarea de a gasi persoanele care au tendinte spre terorism se pot lua 
in considerare citeva lucruri cum ar fi:

- copiii care la nastere erau absolut normali dar care au fost agresati in 
perioada copilariei, sunt cei mai expusi. Persoanele agresate (explicit sau 
implicit, prin natura mediului de viata din copilarie), pot construi modele 
ilegale, care pot intra si in PSM-ul lor, iar cei necomunicativi au tendinta de a 
construi modele cu bataie prea scurta pentru intelegerea lumii in care traiesc 
(schizofrenie XS 1 si 2).
- stresurile generatoare de modele de ecranare si de modele ilegale. Acestea pot 
afecta orice persoana, deoarece societatea este foarte complexa. O solutie ar fi 
reducerea, acolo unde este posibil, a acestor stresuri. Asta ar putea sa insemne, 
pentru tarile "simbolice" de exemplu, relaxarea in probleme legate de sex sau de 
incalcari ale unor reguli de circulatie.
- izolarea sau eliminarea definitiva din societate a persoanelor care dau semne 
clare ca vor sa distruga sistemul democratic. 
- relaxarea in privinta protejarii vietii intime. Asa zisul "drept la imagine" 
ascunde mari surse de stresuri atit pentru persoana care revendica acest drept cit 
si pentru unii din jurul ei. Daca toti ar accepta deschiderea vietii lor intime, 
ansamblul societatii ar avea mai putine probleme reale.

Evident aceste citeva posibile solutii si idei sunt pentru viitor desi, eu cred, 
inca de pe acum unele ar putea fi luate in consideratie.

Ar trebui modificat putin principiul de functionare al democratiei si anume, un 
sistem democratic apara doar pe cei care respecta democratia. In acest fel s-ar 
evita ca cei care lupta activ contra sistemului democratic sa fie aparati de 
sistemul democratic.

In New York, de exemplu, s-a facut rabat de la regulile stricte ale sistemului 
democratic si criminalitatea a scazut. Au fost afectati doar cei care nu respectau 
sistemul democratic; persoanele normale au avut numai beneficii.

Evolutia societatii se bazeaza pe modele simbolice. Cei care nu au capacitatea de 
a urma acest trend, se vor refugia in modele imagine. Incet, apare o ruptura 
dintre oamenii "simbolisti" si cei "imagisti". Imagistii, care nu sunt cei care 
propulseaza societatea inainte, vor vedea ca, din punctul lor de vedere, 
societatea merge intr-o directie gresita si unul din multele posibilele raspunsuri 
ale lor este terorismul.

Atentie: oamenii care se bazeaza pe modele imagine nu accepta argumentatia logica 
deoarece logica este caracteristica exclusiva a modelelor simbolice.


E.T.A. 11: Problemele de evolutie ale creierului omenesc.

Problema este deja tratata de teoria generala. Aici se vor aduce citeva 
completari. Se stie din teoria generala ca avem o capacitate de a construi si 
opera modele imagine precum si o capacitate de a construi si opera modele 
simbolice. Sa acceptam, deocamdata fara definitie, niste parametrii "I" pentru  
capacitatea de a construi/opera modele imagine si "S" pentru capacitatea de a 
construi/opera modele simbolice.
In general vorbind, [I] a crescut cam pina la anul 1800. [S] a avut un prim salt 
odata cu limba vorbita. A crescut apoi la aparitia limbii scrise. Un salt 
important a fost cind Euclid a construit modelul simbolic numit Geometrie (2300 
ani in urma). Apoi [S] mai degraba a scazut, in orice caz nu a crescut prea mult, 
cam pina la Newton (anul 1666). "Mecanica" lui Newton este al doilea mare model 
simbolic care marcheaza evolutia creierului. Din acel moment [S] a inceput sa 
creasca accelerat, si continua sa creasca.

Desi [I] a scazut procentual in comparatie cu [S], in mod absolut el a continuat 
sa creasca datorita sustinerii din parte lui [S].

Problema fundamentala este ca in implementarea tehnologica a creierului exista' 
deficiente atit de mari incit pentru multe popoare, evolutia lui [S] este 
plafonata de multa vreme. Unele popoare aproape ca refuza modelele simbolice 
(forma grava de fundamentalism).

Teoria prezice o rupere in viitorul previzibil a lumii. Cele doua parti nu au nici 
un mijloc de comunicare (asta inseamna ca s-au rupt) si deci unii se vor considera 
in razboi cu ceilalti.

Asta se intimpla si in interiorul aceleasi tari, cu grupuri de oameni. De fapt, 
cam toate popoarele au tendinte fundamentaliste (refuza [S] in favoarea lui [I]).

Totusi, cele doua parti nu sunt simetrice. Cei bazati pe [S] sunt purtatorii 
progresului si ai puterii in toate sensurile. Ceilalti sunt incapabili de a 
mentine un ritm de evolutie, sunt slabi si perspectivele lor sunt foarte sumbre. 
Ei sunt totusi ajutati de popoarele [S], din motive de stabilitate a lumii si din 
lipsa unei alte solutii. Popoarele [I] accepta acest ajutor, mai ales din motive 
practice si de oportunism. Oricum, acest sistem are o stabilitate fragila asa cum 
se constata experimental. 

La un moment dat regiunile [S] vor trebui sa rezolve problema. Oricum, in limita 
democratiei actuale, aceasta problema nu are solutie nici intre tari si nici in 
interiorul aceleiasi tari.

Lumea trebuie totusi sa mearga inainte. In acest moment nu se poate intrevedea 
decit o getto-izare a lumii (procesul s-a intimplat deja cu Iranul  si cu unele 
tari africane si continua).

In alta ordine de idei, in interiorul tarilor [S] continua sa existe un fenomen 
interesant. Este vorba de faptul ca intre oamenii de tip [S] exista de asemenea o 
structura. Astfel, unii sunt mai [S] decit altii. In general, puterea este 
detinuta de oamenii [I] dintr-o structura de tip [S]. Nu se intrevede o vreme cind 
oamenii [S] sa detina controlul. Acestia au fost definiti cu cuvintul 
"tehnocrati". Din cauza dispersiei prea mari intre nivelele [I] si [S], in acest 
moment nu exista speranta ca va putea exista un singur model simbolic suficient de 
puternic incit sa descrie corect intreg ansamblul social. In consecinta, 
tehnocratii (oamenii [S] dintr-o societate de tip [S]) nu sunt inca eficienti 
decit pe domenii relativ inguste. Politicienii de azi sunt cei care au si calitati 
in domeniul modelelor imagine. Ei pot sa cuprinda, in mod aproximativ, intreg 
ansamblul social. Totusi, avansul va face ca si politicienii sa se orienteze tot 
mai mult catre modelele simbolice.

Creierul pare a avea probleme grave de proiectare si constructie din moment ce o 
structura de organizare bazata pe creiere cu putere asa de mare este amenintata de 
autodistrugere. Motivul aparent este dispersia prea mare intre nivelele [I] si [S] 
intr-o structura sociala data.

Explicatiile, asa cum rezulta din teoria mea, ar fi urmatoarele:

1. Modelele se construiesc haotic. In structura de modele (inclusiv in PSM)  intra 
de-a valma lucruri importante si lucruri neimportante. Asta este si o problema de 
educatie, asociata in principal cu primii "7 ani de acasa".

2. Educatia si asimilarea de noi cunostinte continua sa se bazeze intr-o proportie 
inadmisibil de mare pe modele [I].

3. Structura de modele (inclusiv PSM-ul) este o structura virtual invariabila si 
de aici incapacitatea creierului de a avea flexibilitatea ceruta de o evolutie 
rapida a structurilor sociale, politice, economice.  In consecinta, perioada celor 
"7 ani de acasa" ar trebui riguros controlata, in limita posibilului. De asemenea, 
intreaga structura de modele este, dupa o anumita virsta, virtual invariabila. Si 
asta este o problema care poate fi contracarata prin educatie.

4. Educatia se face haotic; se construiesc prea multe modele imagine in perioada 
de formare iar modelele simbolice nu sunt adecvate realitatii. De exemplu, se 
insista pe exercitii matematice in loc sa se insiste pe constructia si analiza de 
modele simbolice generale. Si mai grav, elevii nu sunt invatati sa gindeasca in 
baza modelelor simbolice. Termenii "model imagine (analogic)" si "model simbolic" 
nu sunt cunoscuti la nivelul invatamintului standard (clasele 1-12) si extrem de 
putin la nivel de facultate. Modelele imagine ar trebui predate copiilor incepind 
cu clasa I iar cele simbolice incepind cel putin cu clasa 8-a.  Chiar cei care 
lucreaza efectiv cu modele simbolice nu sunt totdeauna constienti de asta. Exista 
multi fizicieni care nu-si dau seama, de exemplu, ca Mecanica lui Newton este 
model simbolic.

5. Deficientele de proiectare ale creierului nu sunt aratate si deci nu pot fi 
contracarate (vezi teoria generala).

6. Sistemul democratic nu are solutie pentru problema creierelor defecte si de 
aici un lung sir de tragedii implicite. Cei care au probleme de hardware sunt 
absolut necorectabili.

Concluzie: Creierul evolueaza de la modele imagine catre modele simbolice. 
Problemele de proiectare si tehnologice creeaza fundamentalisme (unii nu mai pot 
evolua). Fundamentalismele ameninta lumea in ansamblul ei. Solutiile posibile nu 
sunt acceptabile in limita principiilor democratice unanim acceptate.


E.T.A. 12: Sarpele cu clopotei

Sarpele cu clopotei produce un sunet permanent, puternic, atunci cind ataca sau 
este atacat. Se mai stie ca el nu are auz.

Teoria mea explica aceasta facilitate de aparare/atac. Functia fundamentala a 
oricarui creier (inclusiv de animal) este de a construi automat modele bazate pe 
informatia din exterior. Un sunet repetitiv  va activa in bucla continua un model 
imagine care va incerca sa prezica aparitia fiecarui sunet nou. Se accentueaza ca 
aceasta functie de hardware este activata si mentinuta automat in functiune in 
orice moment, de orice creier. Nu exista nici o facilitate normala de a ignora/de 
a nu auzi, aceste sunete.

Sunetul produs de sarpele cu clopotei va activa astfel in mod repetitiv, un model 
de receptare a sunetului la animalele din jur. Aceste animale vor folosi astfel  
foarte multa energie nervoasa pentru a actualiza modelul, de multe sute de ori pe 
secunda. In felul acesta, animalele din jur vor avea dificultati de a construi si 
activa un model adecvat, atit pentru aparare cit si pentru atac.

Fenomenul este acelasi si la oameni. Sunetele (repetitive sau nu),  ne impiedica 
sa dam randament in aproape orice activitate care presupune efort intelectual 
intens.


E.T.A. 13: Principalele boli psihice: paranoia si schizofrenia

Termenii "schizofrenie" si "paranoie" sunt definiti in psihiatrie mai mult sau mai 
putin precis. De fapt, in psihiatrie nu exista definitii ale bolilor psihice; 
exista doar descrieri ale lor.

Intr-o teorie stiintifica, definitiile sunt generate de model si deci nu se pot 
compara sau echivala cu definitiile descriptive din psihiatrie. Totusi, intrucit 
in limbajul comun exista acesti doi termeni, pentru a nu inventa noi termeni, ei 
au fost pastrati dar cu definitiile generate de MDT.

Teoria generala nu defineste de fapt bolile. Ea defineste doar niste  parametrii 
asociati unor stari. O stare este considerata patologica daca niste parametrii au 
valori dincolo de anumite limite mai mult sau mai putin conventionale.

De exemplu, parametrul "schizofrenie" apare in teoria mea ca avind, in fiecare 
secunda de activitate a unui creier normal o anumita valoare. Valorile pot fi mai 
mici (mai bine) sau mai mari (mai rau) in functie de moment. Uneori parametrul 
"schizofrenie" poate ajunge in zona considerata "patologica" fara ca prin asta 
acea persoana sa fie neaparat bolnava. Boala este declarata ca atare doar daca in 
mod permanent si semnificativ, parametrul se afla in zona patologica. Vom descrie 
si apoi vom defini cele doua boli fundamentale, asa cum ele apar in teoria MDT.

Schizofrenia
Caracteristicile, de la forme usoare la forme grave sunt:
XS1: Nu exista destule modele cu bataie lunga pentru a intelege realitatea 
externa. Persoanele pot sa descrie logic si corect ce se intimpla in fata ochilor 
fara a avea, de multe ori, si contextul in care faptele primare trebuie intelese. 
Aceste persoane reusesc de obicei sa se integreze in societate, nu neaparat in 
pozitii defavorizate (ba din contra, asa cum vom vedea).

XS2: Intelegere de proasta calitate a ceea ce se intimpla in fata ochilor (se 
activeaza modele de proasta calitate sau neadecvate deoarece modelele adecvate nu 
exista sau nu pot fi activate sau nu pot fi construite). Capacitatea de a construi 
si opera modele cu bataie scurta este mentinuta. Aceste persoane se pot, de multe 
ori, integra in societate, chiar in pozitii bune, daca au asimilat un model de 
interes pentru societate.

XS3: Persoana nu are nici un model cu bataie lunga adecvat realitatii externe. 
Modelele cu bataie scurta sunt putine.

De exemplu, persoana nu stie unde se afla chiar daca se afla in propria camera. In 
aceasta ultima situatie, persoana foloseste doar modele rudimentare, cele mai 
multe fiind componente ale PSM-ului.

Pe analiza statica, XS1 se afla in zona non-patologica in timp ce XS3 este clar in 
zona patologica. Starea XS2 este la limita.

Intr-o teorie stiintifica, modul static de analiza nu este adecvat. Teoria zice ca 
parametrul schizofrenie variaza continuu in timp. Un om perfect normal poate 
ajunge temporar in starea XS2 iar daca este beat/drogat/sedat/obosit, chiar in 
starea XS3 fara a fi declarat schizofrenic-patologic.

Vom analiza acum in detaliu XS1 unde pot sa existe doua situatii:
XS1A: Persoana are citeva modele, inclusiv cu bataie lunga asociate cu unele 
domenii de activitate. Acestea ii permit de obicei sa se integreze in societate, 
nu neaparat in pozitii defavorizate. In acelasi timp, lipsesc sau sunt de proasta 
calitate unele modele de interes, cum ar fi cele asociate respectarii 
legilor/regulilor de convietuire intr-o societate avansata bazata pe modele 
simbolice. Lipsa acestor modele poate duce la acte antisociale de care persoana nu 
are cum sa-si dea seama. Problema sociala apare atunci cind acest tip de oameni se 
gasesc intr-un numar semnificativ de mare in societate.

XS1B: Persoana poate construi modele cu bataie lunga si modele cu bataie scurta 
asociate oricarei realitati externe dar in viata normala nu are nevoie decit de un 
numar foarte limitat. In acest fel, capacitatea de a construi modele proprii cu 
bataie lunga se atrofiaza. Modelele cu bataie lunga exista dar au fost impuse din 
exterior (prin educatie). Asta este schizofrenia indusa de societate. Atit timp 
cit cerintele societatii nu se schimba, persoana se integreaza perfect in 
societate. Daca cerintele societatii se schimba, acele persoane trebuie sa 
asimileze noile modele cu bataie lunga pentru a se reintegra in societate. Totusi, 
unele persoane ar putea sa nu mai fie in stare sa mai asimileze noi modele, 
adecvate noilor conditii.

Schizofrenia indusa este un mare pericol pentru societatile avansate atunci cind 
apar schimbari masive. Persoanele atinse de XS1B nu au capacitatea de a construi 
singure noile modele cu bataie lunga si trebuie ajutate de societate, cu eforturi 
mari si sustinute. Din nou, pericolul apare cind numarul de persoane cu XS1B este 
prea mare.

Exemplu: Intr-o tara avansata, cineva vrea sa faca o excursie intr-un loc exotic. 
Agentia de turism o sa-i rezolve toate problemele, fiecare pas este controlat, 
asigurat, toate surprizele neplacute  eliminate sau controlate, etc. O astfel de 
persoana nu are nevoie sa construiasca nici un model nou, PSM-ul nu se va activa 
practic niciodata si in general viata va curge lin, fara efort.

Tot ca exemplu este dat si stilul de conducere al masinilor, mai ales in America. 
Politia vegheaza de generatii la respectarea stricta a regulilor de circulatie. 
Cind orice posibilitate de conducere personalizata este combatuta, stilul de 
conducere ajunge sa fie afectat de schizofrenie XS1B. Vor dispare modelele 
necesare pentru situatii care nu au mai fost intilnite pina atunci. Daca mediul nu 
este agresiv, soferii vor avea o capacitate tot mai redusa de auto-protectie la 
greselile altora. Accidentele in lant sunt consecinta directa a schizofreniei 
induse.

Avem deci doua posibilitati:
1. Acceptam schizofrenia indusa si construim masini si infrastructuri tot mai 
sigure, pe principiul ca toti trebuie sa circule.
2. Acceptam conducerea personalizata (stilul agresiv nu mai este combatut).

Un mediu agresiv stimuleaza dezvoltarea inteligentei deci capacitatea de 
constructie si operare de modele noi cu bataie lunga. Agresivitatea ii face pe 
majoritatea soferilor mai buni si mai capabili de a reactiona corect la situatii 
neprevazute, inclusiv la greselile altora.

Pe de alta parte, agresivitatea poate genera de asemenea accidente (cei prea 
agresivi).

Daca neexperimentatii se vor simti agresati, ori devin experimentati deci agresivi 
ori vor renunta sa mai conduca. Societatea va ajunge cindva sa analizeze ambele 
variante, cu avantajele si dezavantajele lor.

In acest moment, metoda folosita este metoda schizofrenica: rezolvam problema care 
deja a aparut astfel ca ea sa nu mai apara in viitor. Metoda asta este 
schizofrenica deoarece acest fel de rezolvare a problemelor nu este in stare in 
nici un fel sa prezica ce alte probleme (cu bataie lunga) ar putea sa apara in 
urma unei modificari. Singurul ei avantaj este ca da o asigurare personala 
(justificare inclusiv in plan juridic) celui care ia astfel de masuri.

In legatura cu exemplul de mai sus, teoria arata existenta unei dileme  
fundamentale: optimizare sau capacitate de a face fata unui mediu agresiv. Astfel, 
intr-o structura optimizata, cu schimbari lente, apare tendinta de schizofrenie 
indusa. Oamenii au reactii optime atit timp cit mediul este stabil. La o schimbare 
de mediu, oamenii au o capacitate redusa de a re-deveni compatibili cu mediul 
schimbat. Intr-un astfel de mediu sunt favorizati cei care  sunt agresivi cu 
mediul.

Continuam cu schizofrenia indusa (XS1B). Cind un astfel de stil de viata este 
urmat un timp prea indelungat, persoana va fi afectata de o schizofrenie indusa de 
mediu care, dupa o anumita virsta, poate deveni patologica. Contracararea acestui 
fenomen se poate face datorita progresului  tehnologic. Schimbarile tehnologice 
forteaza oamenii din tarile avansate sa construiasca zilnic noi si noi modele.

Tot la XS1B se mai poate observa ca, desi societatea forteaza oamenii sa 
construiasca noi si noi modele aproape zilnic, unii oameni ar putea sa nu aiba 
capacitatea sa faca asta. Cum evolutia se bazeaza pe modele simbolice, unii oameni 
ar putea sa nu aiba capacitatea de a construi modele simbolice de buna calitate. 
Astfel, poate aparea un grup de oameni care nu se mai pot integra in  societate si 
care ar putea sa se izoleze sau sa se intoarca contra societatii. 

Schizofrenia indusa (XS1B) poate sa creeze modele de ecranare antisociale. Teoria 
prevede ca va exista totdeauna un grup de persoane atinse de o forma mai grava de 
schizofrenie indusa. Unii pot sa constituie un pericol pentru o societate. Atunci 
cind acest grup obtine destula putere, ei vor putea destabiliza societatea in 
ansamblul ei.

Schizofrenia poate sa apara deci intr-un numar nelimitat de forme in functie de 
perturbatiile asociate procesului fundamental de functionare a creierului. 
Functiile afectate sunt:
- constructia de modele noi si de permanenta armonizare a lor cu realitatea 
externa in schimbare.
- integrarea unui model nou in structura de modele deja existenta; ele trebuie sa 
contina un numar adecvat de modele cu bataie scurta pentru a face fata unor 
realitati externe complexe in continua schimbare.

In baza acestor consideratii, sa dam definitia schizofreniei.
Schizofrenia este o problema tehnologica a creierului. Creierul nu poate construi 
modele complexe adecvate realitatii externe, pe care sa le integreze in mod 
armonic/logic in structura sa generala de modele. Functia de constructie si 
operare de modele cu bataie scurta este mentinuta.

De multe ori schizofrenicii de nivel 1 pot fi chiar brilianti in constructia si 
operarea de modele cu bataie scurta.

Folosind un limbaj mai "liber", schizofrenia este gindirea cu bataie scurta.

Vom reveni acum la schizofrenia de tip XS1 A si B. Aceasta forma nepatologica de 
schizofrenie poate sa asigure niste avantaje imense persoanei. Astfel, modelele cu 
bataie lunga cer o mare cantitate de energie nervoasa pentru a fi rearmonizate si 
imbunatatite in fata unei realitati in schimbare. Intr-o societate stabila, aceste 
modele sunt de obicei inutile. In acest fel, o persoana atinsa de XS1 (A sau B) va 
avea disponibila o mai mare cantitate de energie nervoasa pe care s-o foloseasca 
pentru a face modele cu bataie scurta tot mai eficiente. O societate eficienta, 
favorizeaza aparitia schizofreniei de tip XS1B si nu sanctioneaza schizofrenia de 
tip XS1A. In acest fel, schizofrenia devine un avantaj pentru persoanele care 
lucreaza intr-o structura stabila cu schimbari lente.

Aici mai apare un factor important. Intreg sistemul de educatie si invatamint se 
bazeaza pe asimilarea de modele impuse din exterior si pe verificari ale 
asimilarii acestor modele. Constructia de modele noi este total defavorizata. In 
acest fel, sistemul general de educatie si invatamint forteaza aparitia 
schizofreniei induse de tip XS1B. 

Efectul este devastator pentru societate daca luam in consideratie si problema 
constiintei. Teoria defineste constiinta ca fiind capacitatea de a construi modele 
propri cu bataie lunga in care propria persoana apare ca element. In acest fel, 
sistemul de invatamint premiaza implicit pe toti cei care au un nivel de 
constiinta coborit!

A doua boala psihica fundamentala este Paranoia XP.
Paranoia este definita de aceasta teorie ca includerea unui model obisnuit 
(ordinary model O.M.) in PSM.

Caracteristica fundamentala a unui model din PSM este invarianta lui. Aceste 
modele sunt practic imposibil de schimbat oricare ar fi informatia venita din 
realitatea externa.  Atunci cind un model oarecare (O.M.) intra in PSM, el devine 
invariant (notat OMPSM). Toate modelele pe care creierul le contine trebuie sa fie 
in armonie si cu acest model, indiferent de informatiile care vin din realitatea 
externa.

Astfel, atunci cind se construieste un nou model, unele informatii care vin din 
realitatea externa (prin IR) ar putea sa fie in contradictie cu OMPSM. In acesta 
situatie, singura modalitate de a integra IR cu conditionarea OMPSM este de a 
distorsiona ZM-ul care va integra informatia generata de modelele M-ZM. Acest 
lucru este posibil doar pe modele imagine. Se reaminteste ca pe modele imagine nu 
exista criterii de referinta de a atribui faptelor primare o importanta corecta. 
Astfel, prezenta OMPSM va face ca toate noile modele sa fie construite prin 
distorsionarea importantei faptelor primare (unele fapte sunt minimalizate iar 
altele pot fi exagerate).

Din aceasta cauza, paranoia trebuie inteleasa ca o boala care afecteaza  
personalitatea. Personalitatea, in ansamblul ei, este de tip paranoic. Structura 
de modele este/poate fi construita partial armonic, modelele simbolice asociate se 
construiesc pentru a fi in acord cu modelele imagine si in general, paranoicii pot 
avea o structura armonica si logica brilianta, uneori.

Detectarea paranoiei este foarte dificila deoarece bolnavii pot sa nu aiba  
contradictii logice in structura de gindire si in plus pot avea un bun cuplaj cu 
realitatea externa in schimbare.

Multi paranoici sunt brilianti in gindire, cu o logica infailibila. Exemplul lui 
Hitler este elocvent. OMPSM-ul lui se numea "rasa ariana este o rasa superioara". 
Tot ce a urmat s-a bazat pe logica. Se pot reaminti si personalitatile comuniste: 
OMPSM-ul lor se numeste "clasa muncitoare este purtatoarea progresului".

Cind exista un OMPSM atunci avem clar o boala, deoarece intreaga personalitate 
este paranoica. Nu exista, din principiu, tratament. Chiar daca OMPSM-ul ar fi 
distrus, toata structura de modele, care este in armonie cu OMPSM-ul, ar trebui 
reconstruita iar asta este imposibil.

Vom vorbi acum de forme usoare de paranoie, nedeclarate ca boli. Dupa cum stim, 
atunci cind un model devine invariant, toate modelele asociate lui vor fi 
distorsionate pentru a fi in armonie cu modelul invariant.

Sa presupunem ca un creier are un model normal, construit corect pe baza 
informatiilor luate din realitatea externa (de exemplu modelul "sot/sotie"). Acest 
model ar putea la un moment dat sa devina total neadecvat in intelegerea 
realitatii externe (de exemplu sotul/sotia din realitatea externa sa dispara sau 
sa fie altfel decit in model).

O persoana aflata in aceasta stare ajunge sa se manifeste ca o paranoica (poate sa 
nege existenta a ceva care se afla in fata ochilor ei, de exemplu). Acest model nu 
este de obicei in PSM dar, fiind legat cu foarte multe alte modele, devine extrem 
de greu de modificat. Ar trebui modificate odata cu el foarte multe alte modele si 
asta poate depasi capacitatea tehnica de procesare a creierului. Din cauza asta, 
una dintre optiuni este de a lasa modelul cu probleme in pace. In aceasta 
situatie, avem o forma de paranoie, asa cum am aratat, care se manifesta prin 
confuzii sau prin evitarea discutiei despre problemele asociate modelului cu 
probleme.

Nefiind patologica (nu exista OMPSM), "boala" ar putea fi vindecata (mai ales la 
persoanele tinere). O posibilitate este de a construi modele de ecranare. Modelele 
de ecranare nu distrug modelul gresit/neadecvat dar il pot  face inactiv. Pretul 
este un traumatism psihic (constructia unui model de ecranare) urmat de un imens 
efort de constructie de noi modele.

Acest tip de problema (modele importante care nu mai corespund cu realitatea 
externa) poate sa apara in orice moment, in forme mai mult sau mai putin grave.
Prevenirea aparitiei acestei forme usoare de paranoie se poate face printr-o 
educatie adecvata. Ea poate sa apara la orice virsta.


E.T.A. 14: Sinuciderea

Din teoria fundamentala se stie ca o cerinta fundamentala de proiectare a 
creierului este supravietuirea neconditionata, vesnica. Totusi, unele persoane se 
sinucid.

Tot din teoria generala se stie ca modelele sunt atit de puternice incit pot sa 
prezica, cu siguranta absoluta, ca vom muri cindva, mai repede sau mai tirziu. 
Intrucit aceasta prezicere va activa PSM-ul, si intrucit PSM-ul nu are solutie, 
aceasta situatie poate sa destabilizeze creierul. Tot in teoria generala se mai 
arata ca solutia gasita din cele mai vechi timpuri a fost modelul de ecranare 
numit "Religie". Acest model transmite catre PSM un mesaj mai putin catastrofal, 
care stabilizeaza situatia.

Unele religii sunt atit de puternice incit ii pot face pe credinciosi sa nu aiba 
nici o teama de moarte. Astfel de credinciosi se pot sinucide extrem de usor, daca 
au un motiv "serios", fara ca PSM-ul sa poata interveni. Din fericire, 
crestinismul nu este o religie suficient de puternica pentru a elimina teama de 
moarte.

Acest risc a fost sesizat din cele mai vechi timpuri si de aceea, in general, 
religiile condamna sinuciderea. 

Se accentueaza ca, oricare ar fi modelul de ecranare (religie sau un model 
oarecare), PSM-ul va fi blocat sa intervina in caz ca un model de sinucidere este 
activat. Prezenta unui model de ecranare adecvat poate deci bloca PSM-ul care vrea 
sa blocheze activarea modelului de sinucidere.

O clasa de sinucigasi sunt cei care, in urma disparitiei din realitatea externa a 
unei entitati care a fost inclusa in PSM (de exemplu o persoana foarte apropiata 
dispare din viata lor), nu sunt in stare sa corecteze intreaga structura de 
modele. Creierul se destabilizeaza, toate modelele principale devin inutilizabile 
iar asta poate favoriza sinuciderea.

Alta clasa de sinucigasi sunt cei care au toate modelele blocate (asta se poate 
asocia cu cuvintul "depresie generalizata"). Persoana vede ca nu mai poate evolua, 
toate predictiile dau, zi si noapte, mereu acelasi rezultat si anume, nu mai 
exista' nici o speranta de iesire dintr-o anumita situatie. O situatie de acest 
tip poate favoriza sinuciderea. Totusi, creierul trebuie sa construiasca, pe loc, 
un model de ecranare pentru ca sinuciderea sa fie un "succes". Altfel, PSM-ul va 
interveni in ultimul moment, pentru a asigura insuccesul acestui act.

Un exemplu "clasic" este atunci cind cineva are foarte multi bani pe care  ii 
pierde brusc (criza economica din 1929 din SUA de exemplu). Cu toate modelele 
blocate, omul nu mai are capacitatea de a construi noi modele adecvate noii 
realitati externe si sinuciderea devine o optiune.

Exista' o clasa speciala de sinucigasi: cei sub 18 ani. In cazul lor, teoria spune 
ca motivul principal poate fi doar blocajul generalizat dat de modelele lor de 
interes: problemele scolare, problemele afectiv-sexuale, problemele sociale. 
Problema poate fi asociata cu faptul ca, la acea virsta, adolescentii au un numar 
limitat de modele cu bataie lunga cu foarte multe imperfectiuni. Aceste modele nu 
sunt suficient de dezvoltate pentru a arata imensa varietate de directii de 
evolutie. Un model cu bataie lunga slab dezvoltat poate prezice o situatie de 
blocaj generalizat si de aici tendinta de sinucidere. Evident ca numai un blocaj 
simultan in toate planurile ar putea fi cauza de sinucidere. Din nou se 
accentueaza ca fara un model de ecranare adecvat, PSM-ul va face ca sinuciderea sa 
esueze in ultimul moment.

Evident, exista persoane care au boli psihice, asa cum sunt ele definite de 
aceasta teorie. In cazul lor, la factorii care au fost enumerati, vor aparea 
motive suplimentare legate de bolile lor psihice.


E.T.A. 15: Teste de normalitate

Avind definite schizofrenia si paranoia, vor fi descrise doua teste pentru a 
detecta aceste boli. T1 si T2 detecteaza schizofrenia iar T2 paranoia. 

T1. In fata unei realitati complexe, o persoana normala trebuie sa-si dea seama 
daca are sau nu destule informatii pentru a construi un model adecvat. Din teoria 
generala se stie ca, in fata unei realitati externe noi, creierul construieste 
modele armonice/logice, bazate pe informatia disponibila. Aici este problema: noi 
nu stim de la inceput cite elemente se afla in realitatea externa. Modelele se fac 
cu ceea ce este disponibil. Am putea deci, sa nu ne dam seama ca nu avem destula 
informatie pentru a construi un model nou (vezi teoria generala: deficiente de 
proiectare ale creierului). Testul vrea sa verifice daca avem capacitatea de a 
compensa aceasta deficienta de proiectare.  

Sa dam un exemplu: Informatia primara este ca "un automobil s-a ciocnit de un 
zid".

Daca persoana face mai multe modele, a trecut testul. Aceste modele ar putea fi, 
in exemplul dat:
- accident pe sosea
- test 
- film artistic
- joc pe calculator
- desen animat

Aici este doar o exemplificare. Intr-o situatie concreta, o persoana ar trebui nu 
numai sa construiasca mai multe modele dar sa le si dezvolte progresiv, in 
paralel, pe masura ce noi date se adauga la informatiile deja date.

Dupa o oarecare acumulare de informatii noi, s-ar putea ca persoana sa se 
stabilizeze la un singur model. Dar, daca nu are destule informatii si nu-si da 
seama de asta, acesta este un semnal ca poate exista o problema. Testul este in 
general trecut cu bine daca persoana isi mentine flexibilitatea chiar dupa ce, 
aparent, exista suficienta informatie pentru a se stabiliza la un model. Existenta 
flexibilitatii este inteleasa ca o garantie ca acea persoana are  capacitatea de a 
construi modele cu bataie lunga. De asemenea nu are  un OMPSM.

Exista un joc care particularizeaza acest test. Se construieste un model. Cel care 
este testat trebuie sa ghiceasca modelul. Pentru asta el trebuie sa intrebe iar 
raspunsurile pot fi numai de tip Da/Nu.

T2: Test de detectare a paranoiei
Persoana accepta o schimbare intr-un model stabilizat, daca realitatea externa 
impune asta. Intr-o situatie practica, o persoana interactioneaza cu realitatea 
externa si construieste un model care da predictii bune asupra realitatii externe. 
La un moment dat, un element din realitatea externa este schimbat. Daca persoana 
detecteaza schimbarea si corecteaza modelul (precum si modelele cu care se leaga), 
asta este o indicatie buna de normalitate. Pentru o persoana banuita de paranoie, 
evident ca se foloseste modelul banuit a fi OMPSM.

Aici este de accentuat ca paranoicii pot distorsiona oricit de mult realitatea 
externa pentru a fi compatibila cu OMPSM-ul lor. In consecinta, testul urmareste 
sa vada daca persoana suspecta de paranoie va modifica modelul suspect de a fi 
OMPSM.

Testele, asa cum au fost exemplificate, pentru a fi practice, trebuie sa mai ia in 
considerare o deficienta de proiectare a creierului, descrisa de teoria generala. 
Este vorba de faptul ca orice model imagine are o problema fundamentala: pe un 
model imagine nu se poate stabili importanta pe care o are un element sau o 
relatie. Modelul imagine ramine armonic pentru o infinitate de importante date 
elementelor/relatiilor. Datorita acestei probleme, paranoicii nu-si dau seama de 
boala lor. 

Testul T2 poate detecta paranoia in mod indirect, prin faptul ca un paranoic nu 
poate sa modifice OMPSM-ul. Testul direct de detectare a paranoiei ar trebui sa se 
bazeze pe faptul ca un model simbolic nu are deficienta fundamentala a modelelor 
imagine. In consecinta, daca anumite realitati externe se pot modela atit pe model 
imagine cit si pe model simbolic, cele doua abordari ar trebui sa faca aceleasi 
predictii. Daca exista o diferenta, modelul gresit este modelul imagine. Gresala 
este asociata cu atribuirea gresita a importantei unor elemente sau relatii pe 
modelul imagine.

In afara de aceste boli psihice considerate clasice, asa cum se arata in teoria 
generala, exista multe alte boli date de probleme dinamice/tranzitorii ale 
creierului sau de existenta modelelor underground.

Bolile date de probleme dinamice/tranzitorii se refera la pierderea stabilitatii 
creierului in anumite momente de timp sau in conditii speciale. 

Modelele  XZM (ilegale, vezi teoria generala) ar putea explica de asemenea o serie 
de probleme. In teoria generala este abordata si aceasta problema.

Vom mai face aici o observatie: teoria este aplicata aici cu predilectie la 
persoanele normale. Cazurile patologice nu sunt luate, in general, in 
consideratie, la acest stadiu. Este de altfel absurd sa studiem cazuri patologice 
in lipsa unor modele bune asociate oamenilor normali.


E.T.A. 16: VISELE

Visele sunt dezvoltari de modele imagine. Aceste modele imagine nu se construiesc 
in interactie directa cu realitatea externa. Creierul construieste modele 
asociabile cu o pseudo-realitate-externa, cu diverse scopuri. Aceasta pseudo-
realitate-externa (QER Quasi-External-Reality)) are un anumit grad de cuplaj cu 
realitatea externa. QER este invariant pe toata durata visului. In concluzie, avem 
un vis atunci cind exista o pseudo-realitate-externa  invarianta.

Exista mai multe clase de vise in functie de modelul QER.

1. QER respecta realitatea externa in mod aproximativ dar cu specificatia ca, 
atunci cind QER este diferit de realitatea externa, exista dorinta de a modifica 
realitatea externa pentru a fi conforma cu QER. Exemplu: visam un produs 
tehnologic avansat. In QER se afla o tehnologie care nu se intilneste in 
realitatea externa. Acest vis poate activa o persoana sau un grup sa actioneze 
pentru ca acest vis sa fie realizat.

2. QER respecta realitatea externa dar mai contine si elemente conventionale,  
arbitrare. Aceste vise pot aparea, de exemplu, atunci cind vrem sa facem un 
scenariu de film, nu neaparat stiintifico-fantastic. Ele mai pot fi asociate si cu 
termenul fantezie. Totusi, un vis de acest tip inseamna constructia unui model, in 
general complex, ceea ce este mult mai mult decit o fantezie. Fantezia ar putea fi 
definita ca o relatie fundamentala intre elementele unui model-vis de acest tip.

3. Vise tehnologice. Acestea sunt vise create de structurile creierului cu diverse 
scopuri, in legatura cu implementarea tehnologica a creierului. Exista vise de 
trezire normala dupa somn, vise de trezire de urgenta (cosmarurile de exemplu), 
vise asociate cu stari patologice (structura normala de modele si functiile 
normale ale creierului sunt perturbate).

Aceste vise se numesc "tehnologice" deoarece teoria nu prevede nici un mecanism 
hardware normal de trezire din starea de somn. Asta inseamna' ca, prin proiectare, 
creierul nu are nici o facilitate hardware de tip "ceas desteptator" si deci 
aceasta facilitate este realizata prin software, la implementarea tehnologica a 
proiectului.

O posibilitate implicita este activarea PSM-ului. Dar, fara elemente externe 
(zgomote mari, socuri mecanice, etc.) PSM-ul nu se activeaza. Un vis tehnologic 
este unul care creeaza PSM-ului, in mod artificial, o problema (impresia de 
pericol, impresia ca o problema oarecare nu are model adecvat etc.) iar aceasta 
facilitate de software poate produce trezirea. 

Continutul modelului nu este important. Orice continut care poate activa PSM-ul 
este bun. Teoria spune deci ca principala informatie asociata cu un vis de trezire 
este caracterul lui. Continutul are o importanta secundara.

Teoria nu specifica cine initiaza un astfel de vis. Unele vise tehnologice ar 
putea sa fie initiate de partea din creier care controleaza organele interne ale 
corpului. Astfel, o problema grava de sanatate sau o problema absolut minora pot 
produce acelasi vis de trezire. Din cauza aceasta, continutul viselor este aproape 
imposibil de interpretat. Este posibil ca, pentru o persoana particulara, sa se 
poata spune ceva despre continutul anumitor vise. Totusi, acea persoana trebuie sa 
fie foarte bine cunoscuta ca structura psihica si din punct de vedere medical si a 
mediului general si particular de viata.

Teoria spune ca atunci cind aveti un vis de trezire, analizati caracterul lui: 

- pericol direct la adresa persoanei care a avut visul poate inseamna o  problema 
importanta de sanatate sau asociata mediului unde persoana doarme. De asemenea ar 
putea fi un semnal asociat cu o persoana care se afla, ca element, in PSM-ul 
persoanei care a avut visul. Mai poate fi o problema veche fara solutie.

- pericol care nu se refera in mod direct la persoana in cauza, inseamna o 
problema de importanta limitata pentru persoana care viseaza sau o problema  grava 
dar care este prezisa de un model cu bataie prea lunga. Ar putea semnaliza si o 
problema a unei persoane mai mult sau mai putin apropiate.

- visul este neutru (nu exista pericole implicite sau explicite); atunci este un 
vis normal de trezire. Un vis normal de trezire este unul care, desi activeaza 
PSM-ul, este initiat de factori interni sau externi neimportanti. 

De exemplu, visam o floare; vrem sa culegem acea floare dar nu reusim. Ne trezim 
cu ideea ca nu putem sa culegem acea floare. Asta a activat PSM-ul deoarece nu 
exista model adecvat acestei probleme din QER.

Se poate pune problema: "de unde stie modelul-vis asociat cu QER ca exista 
probleme fara solutie, care, deci, vor  activa PSM-ul?". Un raspuns posibil este 
ca modelul-vis va incerca diverse variante de evolutie pina va ajunge la o 
varianta care n-are solutie. Varianta care n-are solutie este cea care activeaza 
PSM-ul si care va fi ZM-ul in momentul trezirii (deci cea pe care ne-o amintim).  
In plus, QER este un model creat pe loc. El nu are cum sa fie prea complex. Este 
apoi usor sa simulezi ceva care nu are solutie in acel QER.

De exemplu, QER poate fi asociat cu o camera. Daca vrem, in vis, sa iesim din 
camera, atunci ar trebui ca QER sa contina si exteriorul camerei si acest exterior 
nu a fost construit. Incercarea de a iesi din camera devine, deci, imposibila iar 
asta va activa PSM-ul care va produce trezirea. 

Visele de trezire normala pot fi initiate si de modele normale care lucreaza in 
background cu un scop dat (de exemplu, trezirea la o anumita ora considerata 
foarte importanta, trezirea la un factor extern specificat, etc.). Situatia ar 
putea fi totusi ceva mai complexa, deoarece teoria nu spune nimic de activitatea 
modelelor underground in timpul somnului.

Vom introduce aici o noua clasa de activitati ale creierului care ar putea fi 
numite vise premonitive. Este vorba de faptul ca anumite modele ale creierului 
care au functionat foarte bine un timp relativ indelungat, ar putea sa nu mai 
functioneze din cauza modificarilor parametrilor mediului sau ai fiintei 
exterioare sau interioare (de exemplu, din cauza imbatrinirii sau din orice alta 
cauza). 

Aceste modele, care au devenit neadecvate actiunii asupra realitatii externe, se 
pot autoactiva. Prin simulare va rezulta ca aceste modele nu mai pot fi eficiente 
sau adecvate si acest rezultat se manifesta ca o premonitie.

Premonitiile ar trebui luate, in general, in serios dar nu orice vis premonitiv 
este suficient de credibil, numai prin el insusi, pentru a ne modifica  planurile 
de viitor. In plus, desi unele vise ar putea fi vise premonitive, acest lucru este 
extrem de greu de stabilit. De exemplu, visam o situatie negativa care ne 
afecteaza direct propria persoana. Acest vis poate fi vis de trezire de urgenta 
(vezi mai sus) sau, daca analizam continutul, poate fi vis premonitiv, asa cu el a 
fost deja definit. 

Aici, la acest nivel, avem numai o evaluare a problemelor generale asociate cu 
visele. Problema mai are nevoie de multe analize si dezvoltari pentru a fi 
clarificata.


E.T.A. 17: Istoria evolutiei speciei umane conform MDT.

Cronologia primara este luata dupa datele acceptate, asa cum ele apar in 
dictionare. Am selectat doar elementele care au importanta din punctul de vedere 
al evolutiei modelelor simbolice.

La inceput trebuie remarcat ca, intrucit nu se bazeaza pe un model simbolic 
fundamental, diversele dictionare atribuie in mod arbitrar o importanta faptelor 
primare. Eu avind un model simbolic fundamental, atribui importanta faptelor 
primare in baza acestui model.

Evolutia omului a insemnat, conform cu MDT, cresterea continua a capacitatii de 
operare cu modele simbolice. Aceasta cronologie urmareste deci numai aceasta 
linie.

70 Milioane ani in urma: primele primate.
4 Milioane ani in urma: mersul vertical.
2 Milioane ani in urma: unelte de piatra. Uneltele au aparut atunci cind au aparut 
modele imagine cu bataie lunga. Si animalele pot face unele modele imagine cu 
bataie lunga.
200.000 ani in urma: Homo sapiens 
Homo sapiens ar fi putut sa aiba o mai mare capacitate de a construi modele cu 
bataie lunga. Homo Sapiens a ajuns sa construiasca modele imagine propri, cu 
bataie lunga, ne-integrate in PSM. Un model din PSM este foarte eficient dar, 
fiind invariant, blocheaza evolutia. Homo sapiens a evoluat deci intr-o directie 
contrara eficientei imediate.

130.000 ani in urma: Apar manifestari artistice si ceremonii religioase.
Cindva aici trebuie sa fi aparut si limba vorbita, primul model simbolic creat de 
om. De fapt, in teoria mea se poate vorbi de om numai daca stia sa vorbeasca (sa 
stapineasca o limba de comunicatie simbolica). 

Nu se poate marca deci momentul exact al aparitiei omului dupa definitia mea. Din 
datele existente nu rezulta ca Homo Sapiens stapinea o limba de comunicatie 
corespunzatoare desi, in mod sigur, trebuia sa stie sa comunice, intr-o forma 
primitiva, prin mesaje simbolice.

Anul 5000 idH:   Orasele
In aceasta perioada este clar ca exista limba vorbita intr-o forma avansata. 
Orasele presupun existenta unor autoritati care sa actioneze in baza unor 
reguli/legi. Trebuiau sa existe forme de scriere a limbii, chiar in forme 
primitive.


Anul 3700 idH: Limba scrisa sumeriana evolueaza spre scriere cu elemente fonetice. 
Limba scrisa bazata pe elemente fonetice inseamna o imensa simplificare a scrierii 
dar si un imens pas inainte in dezvoltarea modelelor simbolice.

Aici este un moment crucial ale evolutiei omului. Astfel, oamenii aveau un model 
imagine in mintea lor. Acest model imagine trebuia sa fie descris pentru altii. 
Vorbirea (model simbolic) avea ca principal obiectiv descrierea acestor modele 
imagine. Din acel moment a aparut problema scrierii.

Prima varianta este de a descrie modelul imagine printr-o scriere asociata direct 
cu modelul imagine. Asta a fost linia popoarelor asiatice. A doua varianta este de 
a reprezenta prin scriere, sunetele care erau suportul vorbirii. Dar asta inseamna 
ca nu descriem modelul imagine ci pur si simplu translatam vorbirea (model 
simbolic) intr-un alt model simbolic (scrierea). Scrierea este deci asociata cu 
modelul simbolic al vorbirii si nu cu modelul imagine asociat vorbirii.

Impactul a fost imens pentru ca a dus la o scriere simbolica nu la o scriere 
iconografica. Scrierea capata independenta de modelul imagine cu care este 
asociata in mod indirect. Mai tirziu, scrierea a fost in masura sa influenteze 
vorbirea si acest "tandem" a dus la aparitia omului "simbolic" in Europa. Cum, 
exact, s-a petrecut acest fenomen, este inca un miracol.

Popoarele asiatice, care au folosit metoda descrierii modelelor imagine in modul 
de scriere, au ramas inghetate pina in zilele noastre la icoane asociate unor 
modele imagine. Asta a avut, pentru acea lume, un imens impact negativ asupra 
dezvoltarii modelelor simbolice. Din cauza asta, in aceasta istorie, referintele 
sunt in exclusivitate legate de lumea bazata pe scrierea fonetica.

Asa cum am spus, scrierea fonetica a fost un pas decisiv in evolutia  modelelor 
simbolice, datorita ne-asocierii acestei scrieri cu modelele imagine. Prin 
opozitie, limba chineza vorbita poate fi translatata in scriere fonetica dar acest 
mod de scriere nu ar putea fi folosit in aceasta forma din cauza ca s-ar rupe 
legatura cu modelele imagine pe care se bazeaza sistemul de gindire/scriere al 
acelor oameni.

1360 idH : In Egipt apare religia monoteista. Acest tip de religie marcheaza 
momentul cind analiza logica aplicata religiei va genera probleme si contradictii 
asociate cu existenta mai multor zei. Dorinta de ordine logica face ca religia sa 
evolueze spre religie monoteista. Totusi, aparitia religiei monoteiste in Egipt nu 
a fost rezultatul cresterii nivelului de evolutie al societatii omenesti din acea 
perioada. Prima religie monoteista creata de populatie (nu de conducatorii 
statului ca in Egipt) va fi crestinismul.

600 idH: Poezia: Poezia este un model imagine care foloseste elemente si relatii 
simbolice. Poate fi interpretata ca un mod de descriere a modelelor imagine 
interioare cu elemente simbolice (singura forma care poate fi inregistrata si 
transmisa usor in spatiu si timp). In acest fel, poetul care are un model imagine 
interior, il translateaza intr-un model imagine cu elemente simbolice si relatii 
simbolice si imagine. Cititorul/ascultatorul va translata acest model imagine 
special (poezia) in forma unui model imagine in mintea sa. Acest model imagine, se 
presupune, este similar cu modelul imagine din mintea poetului. In acest fel, o 
poezie este un mod de transmitere (aproximativa) a unui model imagine de la un 
creator la un ascultator, folosind modele imagine cu elemente simbolice ca 
"transportoare".

300 idH: In aceasta perioada apare Geometria lui Euclid. Acesta este primul mare 
model simbolic fundamental asociat realitatii externe. El marcheaza, deci, un 
moment extrem de important in evolutia creierului. Geometria este de fapt prima 
stiinta exacta descoperita. Daca ne uitam la cei aproximativ 2000 de ani care vor 
trece pina la aparitia celui de-al doilea model simbolic fundamental (Mecanica lui 
Newton), ne dam seama ce haotica a fost evolutia creierului omenesc.

Aici mai trebuie sa observam un lucru asociat cu modelele simbolice fundamentale: 
Geometria lui Euclid se preda la scoala in exact aceasi forma de 2300 de ani...
 
Daca facem abstractie de limba de comunicatie generala (GCL), unul din primele  
modele simbolice construite de om ar putea fi jocul de sah. Acest joc poate fi 
considerat si acum ca o mare realizare a mintii omenesti. Jocul este practic ne-
modificat de cind a fost creat si este practic imposibil de perfectionat. Acest 
joc a aparut odata ce creierul a depasit un prag de evolutie in domeniul modelelor 
simbolice cu bataie lunga. El ne poate da o imagine a capacitatii intrinseci a 
creierului de a construi si opera modele simbolice.

30 dH: Crucificarea lui Isus, crestinismul
Religia crestina apare in Imperiul Roman unde se presupune ca erau cei mai 
evoluati oameni din punctul de vedere al capacitatii de operare cu modele 
simbolice. Crestinismul, ca religie evoluata, marcheaza un moment cind modelele 
simbolice ale omului mediu devin suficient de puternice pentru a face predictii cu 
bataie lunga de foarte buna calitate. 

Asa cum stim, predictia mortii va genera modele de ecranare de tipul religiilor. 
Un creier bazat numai pe modele imagine nu-si poate da seama ca va muri cindva si 
chiar daca-si da seama, nu va da prea mare importanta acestui lucru (predictiile 
sunt mai degraba imprecise si confuze). Un creier evoluat (care foloseste modele 
simbolice alaturi de modele imagine) va fi atit de marcat de predictia mortii 
incit va avea nevoie de un model de ecranare extrem de puternic pentru a-si pastra 
stabilitatea (a avea liniste sufleteasca). Astfel, ca efect a cresterii 
capacitatii de a opera cu modele simbolice cu bataie lunga, au aparut religiile 
monoteiste. Aparitia religiei monoteiste crestine marcheaza deci un nivel mai 
inalt de dezvoltare al creierului. In fapt, religia moderna a aparut odata cu 
aparitia constiintei de nivel 2 la majoritatea membrilor unei societati. Din acest 
punct de vedere, crestinismul este o creatie exclusiva a populatiei din zona Romei 
din acea perioada, folosind o sursa oarecare de informatii primare. Intrucit 
crestinismul a fost acceptat atit de repede si de usor in toata Europa, se poate 
spune ca crestinismul este o religie evoluata creata de europeni pentru europeni.

975 : Scrierea moderna a numerelor, luata de la arabi. Aceasta scriere reprezinta 
o ruptura totala cu modelele imagine. Astfel, scrierea romana a numerelor are 
puternice trimiteri la modelele imagine. Scrierea araba a numerelor nu mai poate 
fi inteleasa decit pe baza abilitatilor in domeniul modelelor simbolice.

1250 : Generalizarea sistemului zecimal pozitional de scriere a numerelor in 
Europa.

1482 : Inchizitia in Spania. Modelele simbolice, bazate pe logica, incep sa-i 
ajute pe oameni sa analizeze mai usor si mai precis lumea inconjuratoare. Logica 
incepe sa le dea certitudini. Asta evident ca intra in contradictie cu modelul 
imagine invariant al religiei. Aici a fost primul conflict violent intre spiritul 
crestin si spiritul european.

1543 : Copernic publica teoria heliocentrica. Teoria a constituit o revolutie in 
sistemul de gindire al oamenilor. Sa nu uitam ca in acea perioada existau 
astronomi care aveau date  complete obtinute prin observatii directe ale cerului, 
intinse pe foarte multe sute de ani. Ei puteau sa prezica foarte precis care va fi 
pozitia fiecarei planete sau stele pe cer in oricare moment, inclusiv sa prezica 
foarte precis eclipsele de Soare si de Luna. Singura problema mai serioasa era 
faptul ca nu exista nici o explicatie pentru miscarea aparent ilogica a planetelor 
pe cer. 

Teoria heliocentrica a aparut ca model imagine, cu ajutorul analizei logice. In 
scurt timp (Kepler) el a fost translatat pe  model simbolic. Asta inseamna ca s-a 
verificat prin calcule ca planetele au o miscare aparenta conforma cu predictia 
unui model simbolic bazat pe conceptia heliocentrica.

1585 : numerele zecimale in Europa.
Numerele zecimale au aparut la peste 600 de ani de la introducerea scrierii 
pozitionale zecimale. Motivul acestei intirzieri poate fi faptul ca ele erau 
suplinite cu succes de fractii.

Scrierea fractiilor are corespondent direct in modele imagine. Fractia 1/2 este 
foarte sugestiva pe model imagine. A existat deci o forma de rezistenta la 
aparitia numerelor zecimale, care rezistenta continua si astazi.

1607 : Orfeu de Monteverdi (lucrare muzicala complexa, in fapt o opera) Aici, in 
mod direct, modelele simbolice sustin si chiar sunt parte dintr-un model imagine 
complex.

1614 : Logaritmii in matematica.

1625 : Fuga, ca forma muzicala, este folosita curent in muzica. Fugile se 
construiesc dupa o "reteta" (model simbolic).

1640 : Savantul francez Descartes sustinea ca "adevarul ideilor poate fi stabilit 
fara experienta, doar prin matematica". Cu terminologia mea, el ar  spune ca 
modelele simbolice (bazate pe logica) nu te lasa sa gresesti in timp ce (se 
subintelege) modelele imagine nu au garantie de a fi corecte (ceea ce "suna" bine 
nu este totdeauna si corect). Descartes marcheaza un moment important in 
dezvoltarea modelelor simbolice fara sa ajunga la crearea unui model simbolic 
fundamental asociat realitatii externe.

Aici trebuie facute niste precizari. Astfel, matematica este un model simbolic 
neasociat cu realitatea externa. Totusi, modelele simbolice matematice se pot 
folosi pentru a formaliza un model simbolic asociat realitatii externe. De 
exemplu, Mecanica lui Newton a aparut la inceput ca un model simbolic bazat pe 
logica iar apoi a fost formalizat prin matematica. De aici apar confuzii care se 
intind pina in zilele noastre (vezi teoria lui Goedel care demonstraza matematic 
existenta lui Dumnezeu). 

Confuzia este intre modelul matematic si modelul asociat realitatii externe. 
Astfel, de indata ce avem un model asociat realitatii externe, el poate fi 
formalizat printr-un model matematic. Acest model matematic face predictii care, 
prin modelul simbolic asociat realitatii externe, se pot compara, prin IR, cu 
realitatea externa. Acest proces normal (predictie > comparatie > corectie > o 
noua predictie) duce la perfectionarea modelului asociat realitatii externe. Este 
evident ca modelul matematic nu are nici o valoare daca nu se urmeaza procedura 
normala de mai sus (procedura pe care Goedel, de exemplu, nu a urmat-o ). 

Este putin probabil ca Descartes sa fi inteles asta cum de altfel nu o inteleg 
multi nici in zilele noastre. Afirmatia lui Descartes (citata mai sus) desi este 
principial gresita, marcheaza un moment notabil in evolutia creierului.


1642 : Rembrandt, o culme in constructia de modele imagine complexe in pictura.

1687 :  Newton construieste al doilea mare model simbolic fundamental asociat 
realitatii externe, dupa Geometria lui Euclid  si anume Mecanica. Mecanica lui 
Newton marcheaza un alt mare moment in evolutia creierului.

In legatura cu asta, unele dictionare il dau pe Newton ca cel care a descoperit 
"Legea gravitatiei". Aceasta lege este mai degraba o supozitie a lui Newton pentru 
a-si salva teoria. Astfel, principiul inertiei prevedea ca orice corp lasat liber 
se misca rectiliniu si uniform la infinit. Totusi, observatile astronomice arata 
ca planetele si satelitii lor se misca pe orbite inchise. Contradictia intre 
principiul inertiei (sustinut de principiul conservarii energiei) si modul de 
miscare a corpurilor ceresti se putea anula printr-o supozitie noua care s-a numit 
Legea atractiei universale. Asa cum rezulta din MDT (cunoasterea...) nu exista 
nici o garantie ca gravitatia lui Newton este explicatia a ceea ce se intimpla, 
chiar daca modelul lui Newton face predictii remarcabil de exacte. 

Einstein, de exemplu, considera ca nu exista nici un fel de cimp gravitational si 
ca aparenta atractie dintre corpuri este produsa de deformarea spatiului in 
prezenta materiei. Tot ce se poate spune este ca Mecanica lui Newton, plus Legea 
atractiei universale asociata ei, pe domeniul ei de aplicabilitate, face predictii 
foarte bune pentru toate problemele de pe Pamint si face predictii bune in spatiul 
cosmic.

1749 : Limbajul semnelor. Acesta este un limbaj artificial, construit pe baza 
capacitatii de a construi si opera modele simbolice. Aceasta este, probabil, prima 
limba artificiala construita vreodata. Ea translateaza GCL intr-un model simbolic 
bazat pe semne si gesturi.

1781 : Immanuel Kant
In lipsa unui model simbolic fundamental, tot ce a scris este, in principiu, de 
valoare limitata. Motivul este legat de faptul ca fara model simbolic fundamental, 
termenii folositi de el nu pot fi corelati logic. Kant produce definitii cu o mare 
frenezie, aproape pe fiecare pagina a cartilor lui fara sa-si dea seama ca aceste 
definitii nu pot fi corelate logic intre ele. Kant a cunoscut Mecanica lui Newton 
dar nu a inteles absolut nimic in legatura cu metodele stiintelor exacte. Kant 
poate fi citat doar ca cel care a pus probleme asociate cunoasterii fara a aduce 
nici o contributie la punerea problemei pe baze stiintifice.

1791 : Mozart
Culmea si inceputul declinului modelelor imagine in general si in muzica in 
special.

1804 : Napoleon
In teoria generala, creierul apare cu doua functii fundamentale: cunoasterea si 
modificarea realitatii externe in baza unui model de actiune. Este posibil ca 
motorul multor razboaie sa fie dorinta de a modifica realitatea externa in baza 
unui model de actiune acceptat de grupuri mari de oameni. Asta poate fi asociata 
cu o foarte probabila crestere a nivelului 2 de constiinta a populatiei in 
general, in acea perioada. Acest lucru a inceput sa fie posibil odata cu cresterea 
capacitatii tehnice de comunicatie intre oameni. Cresterea capacitatii de 
comunicatie a permis ca un astfel de model de actiune sa ajunga sa fie cunoscut si 
acceptat de mase foarte mari de oameni.

1834 : Scrierea Braille
1837 : Codul Morse
1854 : Logica simbolica a lui Boole

1859 : Teoria evolutionista a lui Darwin
Teoria nu are un model simbolic la baza. Faptul ca se observa multe fapte care par 
sa confirme teoria lui Darwin nu este suficient pentru o stiinta exacta. In acest 
moment tot ce se poate spune este ca pe model cu bataie scurta, sunt multe date 
experimentale care pot sa sustina o teorie evolutionista. Extrapolarea acestei 
teorii la aparitia omului din maimuta este imposibil de sustinut fara un model 
simbolic fundamental.

Nici MDT nu poate oferi, in mod direct, prea multe date in legatura cu o posibila 
evolutie de la creier de animal la creier de om. Totusi, teoria sugereaza ca 
singurul mod eficient de constructie/operare de modele simbolice ar fi cu un 
hardware specializat (vezi teoria generala). Daca ar fi asa, atunci teoria 
evolutionista ar fi gresita in explicarea aparitiei omului.

1867 : Das Kapital de K. Marx
Aceasta aberatie suna frumos in teorie. Ea se bazeaza pe un model imagine 
prezentat in forma unui model simbolic (o ideologie): "capitalistul ia banii iar 
muncitorii lucreaza pentru el pentru foarte putini bani". La fel ca si Kant, Marx 
nu a inteles metodele de abordare stiintifica a problemelor asociate realitatii 
externe. La fel ca si Kant, Marx construieste modele locale care "suna" bine pe 
model imagine.

Fiind bazat pe un model imagine, teoria are defectul fundamental al  oricarui 
model imagine: nu se poate sti importanta corecta a diverselor elemente si 
relatii. Din cauza asta, marxismul are o natura fundamental paranoica. Totusi, 
marxismul, impreuna cu miscarile de tip social-democrat, a fost o reactie la 
dezechilibrele grave ale sistemului de organizare si conducere al societatii. Este 
vorba de faptul ca economia era condusa pe baza de modele simbolice locale care nu 
luau in consideratie problemele sociale. Principalul merit al teoriei lui Marx 
este de a fi avut o anumita contributie la impunerea unui al treilea model de 
actiune (social-democratia) alaturi de cele "clasice" (liberalismul si 
conservatorismul).

1878 : Martorii lui Iehova
Ei au luat in serios ce a venit direct de la Isus Cristos si au aplicat legile 
logicii (model simbolic). 

1900: Max Planck introduce Mecanica Cuantica
Aici avem primul model pur simbolic asociat realitatii externe. Este un imens 
succes al evolutiei creierului deoarece este pentru prima data cind apare ruptura 
totala cu modelele imagine, in intelegerea realitatii externe. Din datele istorice 
se pare ca Planck a inteles de la inceput ca teoria lui este corecta dar era 
blocat de incapacitatea de a intelege teoria pe baza de modele imagine. Se pare ca 
sustinerea din partea lui Albert Einstein l-a convins pe Max Plank sa-si publice 
teoria.

Mecanica Cuantica nu poate fi translatata in nici un fel de model imagine. Daca o 
astfel de translatare s-ar face, se vor obtine contradictii sau aberatii logice. 
Una dintre cele mai cunoscute astfel de aberatii este asa zisa natura duala a 
luminii (vezi teoria generala). Mecanica Cuantica a produs, direct sau indirect, 
un imens impuls in dezvoltarea civilizatiei actuale.

1905 : A. Einstein: Teoria lui Einstein a pornit de la Geometria lui Euclid si  
Mecanica lui Newton. Pe aceasta platforma, Einstein a adaugat principii noi, 
inclusiv o noua Geometrie astfel ca modelul simbolic construit de el este, de 
fapt, unul nou. Pentru prima data este deci corectat si extins un model 
fundamental (Newton). Modelul lui Newton a fost verificat ca fiind bun timp de 
peste 200 de ani iar acum s-a vazut ca este limitat. Asta este o foarte buna 
lectie asupra metodelor stiintelor exacte.

1914 : Primul razboi mondial pornit in Europa.

1917 : Comunismul in Rusia. Acesta este un model imagine prezentat in forma unui 
model simbolic, adica o ideologie. Comunismul este un model imagine pe intelesul 
"tuturor". 

Una din explicatiile posibile ale "succesului" comunismului poate fi in solutia 
egalitarista la problema reala a dispersiei imense in plan material, cultural, 
etc., intre oameni. Aceasta dispersie exista atit in interiorul aceleasi tari cit 
si intre tari. Sistemul "clasic" de tip capitalist stratifica foarte dur oamenii 
dupa criterii economice. Solutia care a fost gasita in tarile din vestul Europei 
este reducerea acestei dispersii atit prin politici cu influente sau caractere 
social-democrate (in special protectie sociala si programe de egalizare a 
sanselor) dar si cu atenuarea prapastiei intre capitalisti si proletari prin 
aparitia unei puternice clase de mijloc si prin aparitia societatilor pe actiuni. 
Din nefericire, aceste solutii erau ne-aplicabile in Rusia de atunci, din cauza 
dispersiei prea mari intre capacitatile oamenilor si din cauza inapoierii in toate 
planurile (material, cultural,..). Comunismul a fost atunci cam singura solutie. 
Egalitarismul era intrucitva realizabil dar pretul era ineficienta economica.

Problema dispersiei intre nivele/valori continua sa se manifeste din ce in ce mai 
dur si in zilele noastre, inclusiv intre diverse tari sau zone culturale din lume. 
Aceasta problema se va agrava tot mai mult si s-ar putea ca variante 
"imbunatatite" ale sistemului comunist-egalitarist sa reapara in unele tari 
amenintate de fundamentalisme, sub forma unor sisteme dictatoriale 
"perfectionate".

1928 : Walt Disney: modelele imagine evolueaza spre modele concept si in 
cinematografie, ca rezultat al evolutiei creierului.

1939 : Al doilea razboi mondial
Ambele razboaie mondiale precum si toate razboaiele din Europa au cauze extrem de 
complexe. MDT spune ca un razboi se poate declansa doar daca exista un model de 
actiune adecvat, acceptat de marea masa a populatiei. Totusi, asta nu este 
suficient. Orice incercare de a explica razboaiele, chiar bazat pe MDT, este inca 
foarte riscanta.

Vom incerca, totusi, sa vedem citeva lucruri in legatura cu aparitia razboaielor, 
asa cum ele apar in MDT. Un fapt este ca a  existat o puternica vointa populara de 
a face razboi. Alt fapt este ca "simbolistii" au produs avansuri tehnologice care 
nu au fost corect asimilate de "imagistii" care conduceau popoarele.

Sa vedem daca MDT poate explica aceasta puternica dorinta de a face razboi a 
oamenilor. In razboi exista' pericol de moarte. MDT spune ca in PSM se afla modele 
care trebuie sa protejeze si sa asigure supravietuirea vesnica, neconditionata a 
omului. Sa vedem problema PSM-ului in detaliu. Modelele cu bataie scurta 
(gesturile reflex) nu sunt eficiente in prevenirea razboiului. Ele sunt bune doar 
in fata unui pericol iminent. Modelele cu bataie lunga din PSM sunt, in general, 
ceea ce numim "instincte". Ele pot indemna pe un soldat sa-si faca un adapost mai 
bun desi nu exista' un pericol iminent. Nici aceste modele cu bataie lunga din PSM 
nu pot preveni un razboi dar pot creste rata de supravietuire dupa ce razboiul s-a 
declansat.

Razboaiele nu se pot pune in corespondenta decit cu actiunea asupra realitatii 
externe, in baza unui model de actiune. Teoria spune deci ca  razboaiele se pot 
declansa numai daca exista un model de actiune, acceptat de marea majoritate a 
populatiei, adecvat producerii unui razboi.

Daca in cazul celor atacati, modelul de actiune este usor de gasit ("noi trebuie 
sa ne aparam tara/poporul"), modelul de actiune al atacatorilor este mai complex. 
Un posibil model ar fi "noi avem arme mai bune decit ei" sau "noi avem siguranta 
ca vom cistiga" .

In cazul concret al celor doua razboaie mondiale, pare sigur ca a existat un 
complex de modele de actiune care au sustinut aparitia razboaielor. Unul dintre 
aceste modele a fost in mod sigur modelul "noi avem arme mai bune". 

Exemplu: fata de nivelul tehnic de inarmare al primului razboi mondial (avioane 
foarte primitive, tancuri foarte primitive, strategii defensive care au produs 
efecte catastrofale etc.) in jurul anului 1938 (aprox. in 20 de ani) s-au obtinut 
succese uluitoare (tancuri ofensive rapide si extrem de perfectionate, o aviatie 
extrem de avansata si diversificata, telecomunicatii pe scara larga, strategii 
ofensive etc). Totusi, aceste sisteme de armamente, tot mai complexe si tot mai 
avansate, erau controlate de oameni formati la nivelul anului 1914. Din cauza 
avansului tehnologic extrem de rapid, acesti oameni au fost orbiti de tehnologie 
si astfel au cazut in capcana propriilor fantezii. Imaginile filmate din timpul 
marilor manifestari naziste arata o populatie orbita de forta si tehnica militara. 
Cred ca orice om normal ar fi putut sa cada in aceasta capcana, nu numai 
conducatorii.

Odata ce un model de actiune adecvat producerii unui razboi a existat in mintea 
majoritatii oamenilor, s-au creat conditii de producere a razboaielor. Razboaiele  
sunt favorizate de conducatori "imagisti" care deci nu au capacitatea tehnica de a 
construi si opera modele simbolice de buna calitate cu bataie lunga dar care au un 
model imagine adecvat unui razboi si care este usor de asimilat de catre 
populatie.

1948: Razboiul rece: paranoia comunista a impiedicat unele popoare sa inteleaga  
ce se intimpla. Conceptii simple, cum ar fi "eficienta economica", mai au si acum 
nevoie de timp pentru a fi acceptate.

1989: Comunismul se prabuseste aproape peste tot in lume. Motivul imediat a fost 
lipsa de eficienta economica. Totusi, este clar ca in conditiile unei dezvoltari 
continue a modelelor simbolice, s-a obtinut o contradictie tot mai mare intre  
modelele simbolice si modelul imagine invariant al comunismului. 

Popoarele care au fost in zona comunista incearca, uneori cu succes foarte 
limitat, sa recupereze timpul pierdut. Complexul paranoiei induse bintuie la toate 
nivelele. Modelul comunist "clasa muncitoare este motorul societatii" este inca 
bine integrat in structura de gindire a majoritatii oamenilor, inclusiv a 
intelectualitatii. Iesirea din aceasta situatie este si acum traumatizanta. 
Principala metoda de echilibrare postcomunista este modelul de ecranare "conteaza 
numai 'astazi', trecutul nu mai exista"  (asta este o manifestare de schizofrenie 
indusa de tip XS1B).

Din nefericire, noua generatie este incapabila macar sa inteleaga faptul ca ei 
trebuie sa construiasca o noua societate. Din aceasta cauza, noua societate se 
construieste haotic, prin imitatie, avind ca referinta structura de modele din 
Europa de Vest. Solutia corecta ar fi fost sa se refaca totul bazat pe modele 
simbolice cu bataie lunga. Acestea ar fi trebuit sa asigure racordarea lumii 
postcomuniste la lumea civilizata in functie de capacitatea reala de schimbare a 
oamenilor. Asta insa ar presupune existenta unei elite. Tarile foste comuniste 
care au avut totusi o elita au iesit mai bine din comunism decit tarile in care 
elita nu a existat. Romania este un exemplu de tara fara elita si care mai are o 
cale foarte lunga pina sa ajunga la un nivel acceptabil de civilizatie.

1979...1994 : Iranul devine fundamentalist, Idi Amin in Uganda, foamete in 
Etiopia, Razboiul Iran-Irak, foamete in Somalia, razboiul din Ruanda.

Apar mereu situatii in care unele popoare nu mai pot evolua. Ele par condamnate 
fara speranta, avind in vedere ca Rusia, o tara de tip simbolic, a avut nevoie de 
80 de ani pentru a se desmetici. In acest moment nu mai exista' speranta pentru 
mai mult de jumatate din populatia globului de a evolua pe baza modelelor 
simbolice.

Un caz tipic este Somalia. Faptele primare sunt:
1. Somalezii mureau de foame la propriu si din cauza propriei incapacitati.
2. Occidentalii le-au adus de mincare
3. Cind s-au inzdravenit, i-au atacat pe cei care i-au ajutat (americanii).
4. Americanii s-au retras cu mare viteza
5. Occidentul incepe se renunte la principiul "viata omului este valoarea suprema" 
si sa-l inlocuiasca cu principiul "nu-i ajutam pe cei care n-au de gind sa se 
ajute si singuri". Primul efect al acestei schimbari fundamentale a fost ignorarea 
tragediei din Ruanda.

1993 : Atac terorist cu bomba la WTC din New York
2001 : Teroristii ataca violent lumea civilizata (avioane de pasageri contra WTC).

Fenomenul terorismului cu varianta lui "soft" numita "antiglobalizare" se va 
accentua. Nu exista' speranta ca aceasta problema va fi rezolvata in conditiile 
date de astazi (in limita sistemului democratic actual).

Daca teroristii sunt extremistii care, judecind in baza modelelor imagine, nu mai 
inteleg lumea "simbolica" din jurul lor, militantii "antiglobalizare" sunt 
"imagistii" din tarile "simbolice". Nici teroristii si nici militantii 
"antiglobalizare" nu vor accepta vreodata lumea "simbolica". Din nefericire, in 
limita principiilor lumii civilizate, singura dezvoltare probabila este conflictul 
permanent.

De fapt, ceea ce s-a intimplat este ca fractii importante din lumea in care traim 
incepe sa refuze modelele simbolice. Acesta este stadiul in care ne aflam azi.

Sa facem un rezumat pina acum. Astfel, creierul a evoluat prin scaderea relativa a 
capacitatii de a construi modele imagine in favoarea cresterii capacitatii de a 
construi modele simbolice.

Pasii mari sunt: 
	1. limba vorbita,     140000 ani in urma
	2. scrierea fonetica    5700 ani in urma
	3. Geometria lui Euclid 2300 ani in urma
	4. Mecanica lui Newton   340 ani in urma
	5. Mecanica Cuantica     100 ani in urma
	6. O parte importanta a lumii de azi refuza modelele simbolice si se 
refugiaza in fundamentalisme de toate felurile. Tarile simboliste sunt obligate sa 
ia masuri active contra pericolele generate de fundamentalisme.

Totusi, fundamentalistii nu se mai pot intoarce la modele imagine de acum 100 de 
ani de exemplu, deoarece intre timp multe abilitati in domeniul modelelor imagine  
au fost pierdute. Acest tip de personalitate fundamentalista este inca o enigma.

In prezent avem  zone ale lumii care s-au reintors la modele imagine  (tendinta 
fundamentalista) iar in tarile cele mai avansate exista tendinta de folosire 
extensiva a modelelor simbolice. Aceasta dispersie se va agrava in viitor. 

Sa vedem ceva mai in detaliu problema evolutiei creierului in contextul Europei 
din zilele noastre. 

Faptele primare sunt:
- lumea este propulsata de o minoritate de oameni "simbolici" care produc aproape 
zilnic avansuri tehnologice.
- majoritatea incepe sa aiba dificultati sa urmeze eficient acest avans tehnologic
- "simbolicii" construiesc facilitati care sa-i faca pe "imagisti" sa integreze 
cit mai usor noile metode/tehnologii, inclusiv prin interfete imagine catre 
modelele simbolice.

Aici apare problema pentru ca:
-"simbolicii" au tot mai mari dificultati de a face usor accesibile de catre 
"imagisti" a noilor facilitati tehnologice. De aici o tendinta de rupere.
- "imagistii" sunt tot mai exasperati de presiunea de a se adapta in fiecare zi la 
noile cerinte si de aici o alta tendinta de rupere. Atentie: asta se refera  la 
Europa occidentala din zilele noastre !

Ceea ce cer "imagistii" se bazeaza pe  modele imagine. Totusi, analiza bazata pe 
modele imagine este foarte periculoasa. Este usor de a construi modele imagine 
accesibile care par corecte. Totusi, in lipsa analizei logice si a valorilor 
numerice, ele pot sa duca la concluzii false in fond dar credibile pentru 
"imagisti". Dupa cum se vede, nici Europa nu este la adapost de spectrul 
fundamentalismului.	


E.T.A.18: Organizarea societatii omenesti
	
In fata unei realitati externe complexe (asa cum este societatea omeneasca, de 
exemplu) fiecare individ in parte va construi un model care sa-i permita sa 
prezica evolutia realitatii externe. Majoritatea absoluta a oamenilor folosesc 
modele imagine ca modele principale de interactie cu realitatea externa.

Din teoria generala se stie ca modelele imagine au o deficienta fundamentala: nu 
exista un sistem de referinta a importantei unui element sau a unei relatii. Din 
aceasta cauza, in fata unei realitati externe date, fiecare om are propriul sistem 
de modele armonice. Totusi, singurele modele care dau predictii cu grad de 
corectitudine controlabil, sunt modelele simbolice. Numarul de oameni care au 
acces la aceste modele este foarte mic. 

Se enunta astfel primul principiu care sta la baza organizarii societatii omenesti 
actuale:

1. Foarte rar majoritatea are dreptate.

Asa cum am spus, acest principiu este consecinta directa a faptului ca majoritatea 
oamenilor folosesc modele imagine (proaste din principiu) in intelegerea 
realitatii externe.

Societatea are o dinamica. Din teoria generala se stie ca o structura de modele 
este aproape imposibil de schimbat. Apare acum al doilea principiu care spune:

2. Cei care au dreptate, nu au dreptate un timp prea indelungat.

Principiul 1. spune ca oamenii care au puterea executiva trebuie selectati de un 
grup restrins de oameni calificati. Al doilea principiu spune ca acesti oameni 
trebuie schimbati dupa un timp chiar daca, aparent, par calificati sa continue sa 
conduca societatea. Se regasesc astfel principiile pe care se bazeaza democratia 
de astazi.

Evolutia normala a democratiei este spre modele simbolice. Modelele simbolice nu 
mai au deficienta fundamentala a modelelor imagine. Pe un model simbolic se poate 
sti exact ce importanta are un element/relatie intr-un model simbolic complex.

Exemplu: in matematica exista legea propagarii erorilor. Aceasta lege ne spune cu 
cit se va schimba rezultatul final intr-o formula complexa daca schimbam un termen 
oarecare cu, sa zicem, 1%. Asta face ca fiecare element/relatie sa aiba o 
importanta stabilita matematic (imposibil de comentat). 
	
Daca, intr-o situatie data, trebuie luata o decizie de tip Da/Nu, pe model imagine 
se va alege raspunsul in baza impresiei pe care fiecare o are despre problema. 
Totusi, pe model simbolic, raspunsul nu se ia in urma impresiei sau votului ci pe 
baza predictiei unuei structuri de modele simbolice verificate.

Intr-o posibila viitoare societate "simbolica" (nu in viitorii 50 de ani) va 
exista un singur model simbolic unanim acceptat. Acest model va caracteriza in mod 
obiectiv societatea in ansamblu in acelasi fel in care Mecanica lui Newton 
caracterizeaza lumea mecanica din jurul nostru.

Modelul societatii va fi verificat in fiecare moment astfel ca el va fi in stare 
sa faca predictii credibile si garantabile ale posibilei evolutii a realitatii 
externe. Pe acest model unic se vor face simulari de evolutie in functie de un 
obiectiv sau altul. Votantii urmeaza sa aleaga, in cunostinta de cauza, o solutie 
sau alta. Pentru fiecare alegere se va sti ce se cistiga si cu ce pret. 

Nivelul forte inalt de dezvoltare a anumitor zone culturale ne permit sa credem ca 
in unele tari (sau in anumite institutii din aceste tari) exista deja modele 
simbolice ale intregii civilizatii omenesti. Ele sunt in stare sa faca predictii 
cu bataie lunga a evolotiei lumii in care traim.

Daca unele tari dezvoltate poseda deja modele mari, suficient de puternice, din 
punctul de vedere al nivelului partidelor si al votantilor, mai este o cale foarte 
lunga in aceasta evolutie a democratiei.


E.T.A. 19: Complexul schizofrenico-paranoic (XSPC)

Acest complex apare la schizofrenicii ne-patologici. In intreaga sectiune, prin 
"schizofrenic" se intelege un schizofrenic ne-patologic, deja integrat in 
societate (schizofrenie  de tip XS1). Se va arata cum un schizofrenic XS1 (A sau 
B) va prezenta si simptome asemanatoare cu  paranoia, datorita schizofreniei de 
care sufera.

Din teoria generala se stie ca schizofrenia este incapacitatea de a construi si 
opera modele cu bataie lunga. Paranoia este definita ca includerea unui model 
oarecare in structura de protectie si supravietuire (PSM Protection and Surviving 
Model). Odata inclus in PSM, modelul nu mai poate fi modificat, oricare ar fi 
informatiile primite din realitatea externa. In consecinta, un paranoic va  
distorsiona informatia venita din exterior pentru a fi in armonie cu modelul 
invariant.

Schizofrenicii nu pot construi modele cu bataie lunga dar pot construi foarte bine 
modele eficiente cu bataie scurta. Incapacitatea de a construi modele cu bataie 
lunga inseamna ca ei au multe modele care nu se cupleaza intre ele. Cind totusi ei 
sunt fortati sa coreleze/cupleze mai multe modele, ne-avind capacitatea de a face 
asta in mod corect, le vor corela/cupla prin distorsionari. Se intimpla la fel ca 
la paranoicii doar ca la schizofrenici, paranoia este indusa in mod dinamic (in 
diverse momente exista diverse distorsionari). Acesta este complexul 
schizofrenico-paranoic XSPC.

Sistemul de invatamint actual are tendinta de a crea oameni schizofrenici  care 
prezinta si simptome de XSPC.	XSPC-ul este generat de sistemul de invatamint 
clasic, unde se predau elemente (lectii) fara sa se insiste pe legatura dintre 
ele. Capacitatea de a face pe cont propriu astfel de corelari nu este favorizata 
de sistemul de invatamint. Intrucit la scoala nu se invata cum se construiesc 
modelele cu bataie lunga, persoanele vor pierde tot mai mult aceasta facilitate. 
Astfel, scoala, la toate nivelele, favorizeaza aparitia schizofreniei XS1B dar si 
a XSPC, la copii perfect sanatosi. Acest lucru caracterizeaza scoala in general, 
in toata lumea.

Aplicatie practica: Rezumati intreaga istorie a Europei intr-o lectie de tip 
scoala, de 50 de minute. 

Acest tip de problema se poate rezolva daca am avea un model simbolic fundamental. 
Acest model trebuie sa ne spuna ce este mai important si ce este mai putin 
important pentru a putea face selectia. Odata ce acest model ar exista, el ar 
trebui asimilat de elevi. Lectiile detaliate care ar urma, ar putea fi bine 
incadrate de acel model cu bataie lunga. Orice lectie va fi localizata, ca un 
element, in modelul general. Am sti unde suntem, am sti de unde venim si am sti 
catre ce mergem si unde vrem sa ajungem.

Din nefericire nu asta este metoda urmata la scoala si astfel elevii invata 
elemente pe care nu stiu sa le incadreze intr-un ansamblu. Aceasi "metoda" va fi 
folosita si mai tirziu, cind se vor integra in societate.

Concluzie: Schizofrenia inseamna incapacitatea de a construi modele cu bataie 
lunga (modele complexe). Cei bolnavi de schizofrenie vor avea si manifestari care 
aparent sunt de paranoie (XSPC) deoarece intr-o situatie complexa ei vor fi 
fortati sa cupleze mai multe modele. Intrucit ei nu au aceasta capacitate, 
cuplarea se poate face prin distorsionari ale modelelor. Aceasta distorsionare 
este asemanatoare cu cea de la paranoie dar, spre deosebire de paranoici, 
schizofrenicii nu se bazeaza pe un model invariant. Cind un schizofrenic cupleaza 
mai multe modele prin distorsionare, aceasta boala se numeste XSPC (Schizofrenic-
Paranoiac Complex).


E.T.A. 20: Paranoia indusa (XIP) si Complexul Paranoico-schizofrenic (XPSC)

Paranoia indusa (XIP induced paranoia) apare la oamenii normali carora li se 
impune prin forta un model invariant. PSM-ul lor nu contine nici un model 
invariant dar, ei sunt fortati sa foloseasca permanent un model invariant. Cind 
asta se intimpla avem paranoia indusa.

Exemplu de paranoie indusa: sistemul comunist se bazeaza pe modelul "Clasa 
muncitoare este purtatoarea progresului". Acest model invariant a fost impus prin 
forta dar apoi a fost acceptat de bunavoie de populatii uneori de dimensiuni  
continentale. Totusi comunistii autentici sunt doar cei care au acest model inclus 
in PSM. In aceasta ultima situatie ei sunt, conform definitiei, paranoici (XP).

Cei bolnavi de XIP, vor dezvolta modelul impus prin forta, folosind inclusiv  
limbajele logico-matematice (sunt nenumarate tezele de doctorat care sustin 
comunismul).

Referindu-ne atit la paranoia patologica (XP) cit si la paranoia indusa (XIP), 
este totusi evident ca la o realitate externa dinamica nu i se potriveste  un 
model invariant. Cum modelul invariant trebuie sustinut de realitatea externa, 
singura posibilitate este de a distorsiona modelele asociate realitatii externe 
pentru a se armoniza cu modelul invariant.

Prin distorsionarea unor modele pentru a se potrivi cu modelul invariant este 
posibil, teoretic, sa construim o structura armonica si logica. In practica insa 
acest lucru este putin probabil. Asta spune ca, pentru aceeasi realitate externa, 
trebuie construite mai multe modele diferite pentru a se integra armonic/logic in 
diversele parti ale structurii. Practic, realitatea externa trebuie reflectata pe 
sectiuni de modele (aceleasi fapte din realitatea externa sunt interpretate 
diferit in functie de conjunctura). Dar asta inseamna schizofrenie. Acesta este 
deci complexul paranoico-schizofrenic (XPSC).

Concluzie: O structura paranoica va deveni si schizofrenica pe masura ce structura 
devine din ce in ce mai complexa.


E.T.A. 21: Dizarmonii ale functionarii creierului

Din teoria generala se stie ca exista' doua moduri de interactie intre oameni si 
realitatea externa. Primul mod de interactie consta in a obtine modele din ce in 
ce mai bune  ale realitatii externe (ZM). Al doilea mod de interactie este de a 
modifica realitatea externa in baza unor modele de actiune (ZAM).

Dizarmoniile sunt legate de importanta care se acorda fiecarei facilitati. Astfel, 
exista oameni mai orientati spre cunoastere si oameni mai orientati spre actiune.

Este de observat ca fara actiune asupra realitatii externe, cunoasterea este 
limitata. In acelasi timp, oamenii care au modele de proasta calitate nu pot 
construi modele de actiune de buna calitate si astfel, capacitatea de a actiona 
asupra realitatii externe este limitata sau neeficienta.

Dizarmoniile sunt deci determinate de urmatorii factori:
- capacitatea de a construi modele ale realitatii externe (de tip ZM)
- capacitatea de a construi modele de actiune (ZAM)
- capacitatea de a activa modelele de actiune
Toate aceste trei functii sunt intr-o interdependenta foarte strinsa, oricare ar 
fi interactia dintre creier si realitatea externa.

Trebuie subliniat ca o dizarmonie nu inseamna, in general, o problema psihica si 
cu atit mai putin o stare patologica. Aceste dizarmonii contribuie intr-o masura 
mare la ceea ce se cheama "personalitate".
Tot ce a fost aratat mai sus se refera la persoane individuale in interactie cu 
realitatea externa. Dizarmoniile se pot compensa la oamenii care lucreaza in 
echipa.

La acest capitol vom vorbi si despre oamenii care nu au dizarmonii. Situatia 
"perfecta" este la oamenii care construiesc modele de actiune compatibile cu 
modelele realitatii externe. Cu alte cuvinte, oameni care nu-si propun mai mult 
decit pot realiza. Astfel de oameni vor reusi tot ce-si propun pentru ca la ei 
exista o buna corelatie dintre modelele realitatii externe si modelele de actiune. 
Acestia sunt oamenii fericiti. O persoana fericita nu doreste decit ceea ce poate 
realiza. 

Totusi, oamenii fericiti au o contributie mica la progresul societatii, desi ei 
contribuie in mod decisiv la stabilitatea societatii.

Exemplu: un om doreste sa-si cumpere o masina foarte scumpa. Totusi, din lipsa de 
bani, modelul de actiune nu poate fi activat. Acest om este nefericit. Un alt om 
doreste sa-si cumpere un creion. El reuseste acest lucru si deci, este un om 
fericit.
	
Societatea este propulsata inainte de oamenii dizarmonici. Ei sunt, in mod 
esential, oameni nefericiti. Chiar daca ei reusesc pina la urma sa realizeze ce 
si-au propus, in scurt timp, structura lor dizarmonica o sa-i faca sa construiasca 
alte modele de actiune neadecvate realitatii externe, si ciclul se reia.


E.T.A. 22: Mesaje subliminale

Atunci cind realitatea externa se schimba, ZM-ul care controla interactia 
creierului cu realitatea externa nu va mai face predictii corecte asupra noii 
realitati externe si deci creierul va cauta/construi un nou model, care sa fie 
adecvat acelei noi realitati externe. Exista' totusi un timp de reactie.

In cazul mesajelor subliminale, avem o imagine care va produce un model M nou. 
Acesta va trebui sa activeze un ZM-SL (SL=subliminal) dar, inainte ca noul ZM-SL 
sa se activeze, va reveni realitatea externa dominanta care va reactiva imediat 
ZM-ul initial. Astfel, ZM-ul subliminal apuca sa se construiasca dar nu ajunge sa 
se activeze. Asta se manifesta asupra unei persoane ca o idee sau o pornire catre 
ceva fara o justificare explicita. Evident ca aceste metode de influentare a 
gindurilor unor persoane, pot crea mari dezordini in structura de modele ale unui 
creier dat din moment ce niste modele semi-elaborate trebuie sa fie integrate in 
structura normala de modele. Din aceasta cauza, mesajele subliminale sunt 
interzise, cel putin in domeniul reclamei comerciale, in toate tarile.


E.T.A. 23: Cum functioneaza o stiinta exacta

O stiinta exacta este un model simbolic (SM: symbolic model), integrat in GCL. si 
care este asociat unei sectiuni a realitatii externe. Sa detaliem aceasta 
afirmatie.

1. Se presupune existenta unui model simbolic fundamental numit "limba de 
comunicatie generala" (GCL, general communication language). Acest model simbolic 
contine absolut toate cuvintele, impreuna cu definitiile lor. Definitiile pot fi 
mai precise sau mai putin precise, pot fi mai mult sau mai putin consistente 
logic, pot fi sau nu acceptate de unii sau de altii. GCL este limba comuna care s-
a format in mod spontan in relatiile dintre oameni, in decursul mileniilor.

2. Se alege un cuvint (termen) T din GCL.

3. Se presupune ca exista o stiinta exacta SM (model simbolic), care ar putea 
include termenul T.

4. Termenul T care trebuie studiat de SM trebuie sa fie inclus in SM. Pentru 
aceasta, T trebuie redefinit in interiorul lui SM. SM poate integra un element nou 
numai daca acest element este definit in cadrul terminologiei din SM. In acest 
fel, T va avea o definitie in GCL si o alta definitie generata de SM. 

Exemplu: Termenul "Forta" are o definitie in GCL si o alta definitie in Mecanica 
lui Newton. Predictiile Mecanicii lui Newton se refera numai la termenul "Forta", 
asa cum a fost definit in interiorul Mecanicii lui Newton.

5. Odata ce T a fost inclus in SM, SM genereaza relatiile intre T si alte elemente 
si de asemenea va face predictii care includ si T. Aceste predictii se pot apoi 
compara cu realitatea externa.

6. Daca predictiile lui SM in legatura cu T se dovedesc acceptabile, atunci SM 
este considerat util in intelegerea lui T. Daca predictiile nu sunt acceptabile, 
atunci SM nu este adecvat in intelegerea lui T. In nici o situatie SM nu va putea 
fi considerat "corect" sau "incorect".

7. Orice predictie in legatura cu T trebuie asociata cu SM-ul care a facut 
predictia.

Exemplu: Gravitatia este o supozitie a teoriei lui Newton. In teoria lui Newton, 
gravitatia este o proprietate a masei unui corp fizic. In teoria lui Einstein (alt 
model simbolic) gravitatia este o proprietate a spatiului si a masei. Ambele 
teorii dau predictii foarte bune in anumite situatii cunoscute (generate de 
modele).

8. Odata ce predictiile lui SM in legatura cu T se dovedesc acceptabile, SM-ul 
este considerat adecvat intelegerii lui T si deci, predictiile lui SM care includ 
si T se pot asocia cu termenul "cunoastere". Cunoasterea bazata pe un SM 
acceptabil este scopul oricarei stiinte exacte.

Vom vedea acum un exemplu concret, extrem de complex. Am ales in mod intentionat 
un termen care practic n-are definitie in GCL (definitia este foarte confuza) si 
nu are asociate fapte si date directe din realitatea externa. Termenul ales este 
"Extraterestru" (ET).

A studia in cadrul unei stiinte exacte un termen din GCL ca acesta, pare o 
imposibilitate; vom vedea ca nu este asa.	Conform schemei logice prezentate, 
trebuie sa avem un model simbolic (o stiinta exacta) care in exemplul nostru este 
chiar teoria MDT (Modeling-Devices Theory).

Generarea unei definitii a termenului ET in MDT inseamna ca se accepta ca 
extraterestrii au creier si chiar mai mult, creierul lor functioneaza pe acelasi 
principiu ca si creierul omului. Acest lucru poate fi greu de acceptat dar, 
indiferent care ar fi SM  utilizat (MDT sau oricare altul), situatia este aceasi: 
SM genereaza definitia lui ET, oricare ar fi SM si oricare ar fi definitia lui ET 
in GCL.

Vom incerca deci MDT in explicarea lui ET. Dupa ce ET este astfel definit de MDT, 
urmatorul pas este parametrizarea lui ET. MDT zice ca functiile de baza ale 
creierului sunt constructiile de modele imagine I si de modele simbolice S.

Sa definim un creier de om [H] cu parametrii I=1, S=1. Este clar ca ET nu poate 
avea aceiasi parametrii. Sa presupunem, de exemplu, ca facem un model de ET cu 
parametrii ET(1,10) (aceasi putere de a face modele imagine ca si omul dar de zece 
ori mai mare capacitate de a face modele simbolice). Acesta este doar un exemplu 
posibil. In cadrul unui studiu trebuie sa folosim o colectie de valori (I,S).

Odata ce am ales o pereche (I,S), incepem sa operam modelul MDT cu ET inclus. 
Putem sa punem o prima intrebare modelului si anume, cum poate arata interactia 
intre om H(1,1) si ET(1,10). Care ar fi tendintele ET-ilor ? Vor ei  sa comunice, 
vor sa ne fie prieteni sau dusmani, etc.

La aceste intrebari MDT nu poate raspunde inca. Avem nevoie de calibrarea 
modelului. Calibrarea se face punind intrebari la care raspunsul este cunoscut. 

De exemplu, un ciine ar putea avea formula D(0.1, 0) (10% din capacitatea de a 
opera cu modele imagine fata de om si zero capacitate de operare cu modele 
simbolice). Noi avem tendinta de comunicatie cu ciinii si nu avem tendinte 
exagerate de exterminare a lor. In schimb, avem tendinta de exterminare a 
tintarilor care au un I extrem de mic si S=0.

Putem continua calibrarea studiind interactia intre diversi oameni. De  exemplu, 
popoarele asiatice au in mod clar un I mai mare decit al europenilor iar europenii 
un S mai mare.

Odata ce sistemul a fost cumva calibrat, se pot face extrapolari la situatii date. 
In baza predictiilor, putem evalua care sunt limitele lui I si S pentru o 
interactie prietenoasa sau dusmanoasa.

Sa nu uitam ca nici o predictie a modelului nu poate fi inca verificata in 
interactie cu realitatea externa. Totusi, faptul ca avem o colectie de predictii 
ne aduce un imens avantaj. Daca unele fapte din realitatea externa ar putea fi in 
zona de predictie a modelului, noi vom fi deja pregatiti sa le interpretam in 
conditii precise. Astfel, unele fapte ar putea fi explicate daca ET ar avea o 
anumita  formula. In orice caz, deja avem o colectie de comportamente probabile 
ceea ce reprezinta un mare avantaj atunci cind anumite fapte din realitatea 
externa ar putea fi explicate prin existenta ET.

Putem merge si mai departe. In functie de formula aleasa pentru ET, s-ar putea 
construi modele ale civilizatiei care ar putea fi construita de fiecare tip de ET-
i. Din nou, modelul poate fi calibrat bazat pe tipuri de societati umane 
cunoscute, inclusiv cele care au existat in trecut si facind extrapolare cu 
diverse formule ET.

Se reaminteste ca, chiar daca ET ar exista in realitatea externa si chiar daca MDT 
ar da predictii exacte, din asta nu rezulta in nici un fel ca ET au creier care 
functioneaza asa cum considera MDT.

O stiinta exacta doar declara modelul si predictiile. Daca, in baza verificarii 
predictiilor, cistigam incredere in model, atunci modelul va mai fi folosit si in 
alte situatii similare, deoarece este util. In nici un moment, cu nici o stiinta 
exacta, nu se pune problema ca ea sa ne arate "adevarul" si nici sa ne ofere 
garantii sau certitudini. O stiinta exacta, asa cum am aratat, face predictii. 
Daca modelul face predictii bune, o sa-l folosim si alta data si asta e tot.


Sa vedem si o posibila aplicatie practica directa asociata exemplului de mai sus. 
Astfel, s-ar putea construi modele care sa ne spuna ce se va intimpla cu 
societatea omeneasca daca S=2. Sau ce se va intimpla daca dispersia dintre lui S 
va creste prea mult.  Asta inseamna sa aflam, de exemplu, daca exista sau nu un 
pericol pentru civilizatie atunci cind 50% dintre oameni au S=0.5 si 50% au S=1.5. 
Perspectivele par fascinante !


E.T.A. 24: Mica si marea schizofrenie
	
In aceasta sectiune ne preocupam numai de schizofrenia ne-patologica de tip XS1 A 
si B. In plus, ne referim numai la persoane considerate normale, integrate in 
societate si care nu ajung sa aiba probleme cu justitia (sau sa aiba probleme 
minore).

Din teoria generala se stie ca schizofrenia este un parametru care variaza de la o 
persoana la alta. De asemenea, parametrul "schizofrenie" are valori variabile in 
timp, chiar de la un minut la altul, la aceasi persoana. Tot din teoria generala 
se stie ca, pe scurt, schizofrenia inseamna gindirea cu bataie scurta.

Intr-o structura schizofrenica, problemele care ajung sa se manifeste sunt 
corectate pe masura ce sunt detectate (intr-o masura mai mica sau mai mare). 
Aceasta metoda schizofrenica de a rezolva problemele care ajung sa se manifeste, 
se afla in opozitie cu metoda normala (ne-schizofrenica) si care inseamna sa 
prezici posibilitatea aparitiei unei probleme si sa rezolvi situatia inainte ca 
problema sa se manifeste efectiv.

Atunci cind analizam un popor, poporul are de asemenea un nivel de schizofrenie 
care se poate masura. In aceasta E.T.A. se va analiza mica si marea schizofrenie 
la nivelul popoarelor.

Prin "mica schizofrenie" se inteleg acele manifestari care se pot observa in mod 
direct, inclusiv pe strada, si care, in general, sunt corectabile intr-un timp 
rezonabil, prin educatie. Marea schizofrenie inseamna acea schizofrenie care 
afecteaza global structura de gindire si actiune a intregii populatii  si care 
este extrem de greu de corectat.

Vom vedea un numar de exemple de "mica schizofrenie" asa cum cei ne-schizofrenici 
le pot observa.

1. Aruncarea gunoaielor pe strada. A arunca gunoaie pe strada, ca fenomen social,  
este o manifestare de schizofrenie. Cei care fac asta n-au cum sa-si dea seama ca 
asta ar putea fi o problema si cu atit mai mult, nu-si dau seama de urmarile cu 
bataie lunga a acestei practici. Ne-schizofrenicii observa acest lucru dar singura 
reactie posibila este enervarea. Daca schizofrenicii si-ar da seama de urmarile cu 
bataie lunga a acestei practici, s-ar corecta singuri. Pot fi corectati, in 
general, numai prin actiunea corelata a multor alti oameni. Nu pot fi corectati 
prin mesaje de tip "nu aruncati..." . Aceste mesaje au sens pe modele simbolice 
iar motivatia aruncarii gunoaielor pe strada este data de modele imagine cu bataie 
scurta.

2. Gropile de pe strada. Acestea sunt un efect al marii schizofrenii a 
administratiei dar, lipsa de reactie eficienta la aparitia gropilor este o reactie 
schizofrenica a populatiei. Tendinta este de a rezolva problema cu modele cu 
bataie scurta (ocolirea gropilor, de exemplu).

Observatie: in tarile normale, dupa constructia sau repararea unei strazi, exista 
masini dotate cu aparatura adecvata care verifica strada. Datele se folosesc 
pentru a construi un model simbolic asociat strazii in discutie. Apoi, prin 
simularea pe model a traficului si a conditiilor de mediu, se poate "vedea" strada 
dupa 1 luna, 1 an, etc. In acest fel, posibilele probleme sunt anticipate cu mult 
timp inainte ca ele sa se manifeste efectiv.
  
Aici mai este de observat un lucru. Intr-o societate de tip schizofrenic, orice om 
normal este fortat sa se comporte in acord cu acea societate. Daca exista' o 
groapa pe sosea si daca tendinta generala este ca nimeni nu reactioneaza pentru ca 
reactioneaza degeaba, atunci evident ca toti vor avea reactii schizofrenice chiar 
daca, unii, isi dau seama de asta.

In legatura cu aceasta problema, exista si problema oamenilor gospodari. 
Gospodarii sunt cei care, prin efort personal, incearca sa combata efectele 
schizofreniei administratiei. Aparitia gospodarilor, de toate categoriile, este un 
simptom ingrijorator al starii unei societati. Asa cum am aratat, intr-o societate 
normala problemele sunt rezolvate inainte ca ele sa se manifeste efectiv si astfel 
gospodarii nu-si mai au locul. Romanii care se duc in Europa de vest sunt socati 
de usurinta cu care se rezolva acolo toate problemele fara a intelege, de obicei, 
din ce cauza se intimpla asta.

3. Mini-vandalismele. Acestea sunt distrugeri marunte pe strada (zgirierea 
peretilor si a masinilor, spargerea geamurilor la refugiile din statiile de 
autobuz, pictarea cu spray-uri a tot ce poate fi pictat, etc. etc.). La prima 
vedere acestea sunt produse de stresurile urbane de orice fel. Totusi, ele sunt in 
mod clar si manifestari de schizofrenie deoarece principala problema este "ce vor 
ei sa obtina?". Ei nu au cum sa vada problemele care or sa apara in urma actiunii 
lor. Asa cum am mai spus, aceste manifestari fiind generate de modele imagine, 
textele de orice fel nu au efect deoarece acestea sunt produse de modelele 
simbolice. 

Marea schizofrenie este generata de efectul sumat al tuturor actiunilor si non-
actiunilor unui popor. Acest efect da caracterul unei societati sau al unui popor. 
Aceste efecte se regasesc in caracterul legilor si in modul de actiune si 
manifestare a oficialitatilor.

Vom da un numar de exemple de mare schizofrenie.

1. Confuzia ne-intentionata sau intretinuta.
Un exemplu este intelegerea sistemului democratic. Exista extrem de putini oameni 
in tara noastra, inclusiv dintre oficialitati, care stiu ce este un sistem 
democratic de tip occidental.

De exemplu, la nivelele cele mai inalte se propaga aberatia ca puterea 
judecatoreasca este una dintre puterile fundamentale ale unui stat democratic 
(asta apare atit in vechea cit si in noua Constitutie). Am auzit aceasta afirmatie 
si din partea unor judecatori si din partea altor oficialitati, la televiziune sau 
in presa scrisa.

Poate multi vor fi socati de afirmatia ca puterea judecatoreasca nu este o putere 
fundamentala a statului democratic. Din cauza asta o sa facem o mica lectie. Sa 
presupunem ca un partid cistiga cinstit in alegeri, 70% din voturi. El ar putea sa 
voteze in parlament o lege prin care un partid de opozitie sa fie declarat in 
afara legii, printr-o procedura absolut democratica. Puterea judecatoreasca ar 
trebui sa aplice aceasta lege, care ar insemna sinuciderea democratiei prin metode 
democratice.

Pentru a impiedica distrugerea democratiei prin metode democratice este nevoie de 
o noua putere in stat, care sa poata anula o lege ne-democratica chiar daca este 
votata de parlament. Aceasta este de fapt prima putere in stat si se numeste 
"Curtea Constitutionala". Ea judeca si interpreteaza un cod de principii care se 
numeste de obicei "Constitutie". 

Democratia este deci centrata in jurul unei Constitutii si in jurul unei Curti 
Constitutionale. Curtea Constitutionala este prima putere in stat si are ca unic 
scop asigurarea stabilitatii sistemului democratic in conditiile in care atit 
puterea legislativa cit si puterea executiva au tendinte de subminare sau chiar de 
distrugere a democratiei cu mijloace democratice.

Asa cum am spus, puterea judecatoreasca, desi invoca si percepte constitutionale, 
este obligata sa judece in baza legilor existente. Daca un judecator considera ca 
o lege este ne-constitutionala atunci procesul se suspenda pina va exista un 
verdict al Curtii Constitutionale. Deci, puterea judecatoreasca este doar o parte 
a administratiei (in definitiv si inginerii actioneaza in baza legilor ingineresti  
etc.).

In sistemul legislativ romanesc actual, o lege respinsa ca fiind neconstitutionala 
de catre Curtea Constitutionala, se va intoarce in Parlament. Daca in Parlament va 
fi re-votata cu cel putin doua treimi din voturi, veto-ul Curtii Constitutionale 
este anulat. In acest fel, Democratia Romana are dreptul legal de a se sinucide. 
Aceasta este o manifestare a marii schizofrenii. 

2. Alt mod de manifestare a marii schizofrenii este ne-explicarea, chiar in mod 
didactic, a noilor legi si practici sociale si legislative. Apar mereu legi noi si 
probleme noi asociate dinamicii societatii. Guvernul ar trebui sa se preocupe 
permanent de educarea populatiei pentru a intelege lumea in schimbare. In tarile 
avansate din vestul Europei, aceste explicatii cu caracter didactic (care de multe 
ori nici nu sunt percepute ca avind caracter didactic) sunt o practica curenta, in 
toate planurile. In prezent, prin imitatie, si in tara noastra apar mesaje 
educative din partea guvernului dar impactul lor este mult prea slab din cauza ca 
mesajele sunt o imitatie dupa solutiile generate de un alt mediu cultural decit 
cel de la noi.

Exemplu: multe filme artistice americane arata cum functioneaza justitia acolo. 
Caracterul didactic este clar desi nu este explicit. Aceste filme ajuta populatia 
de acolo sa-si cunoasca drepturile. Pot sa spun cu mina pe inima ca stiu exact 
functionarea sistemului juridic american in timp ce despre sistemul juridic 
romanesc nu stiu prea multe lucruri. Cred ca aceasta afirmatie se potriveste 
pentru a fractie importanta a populatiei active a Romaniei.

Aceasta sarcina, de educare a populatiei, ar trebui sa fie principala preocupare a 
mass-mediei publice.

3. Schimbarile in toate planurile
Exista legi si norme care apar in urma votului din Parlament. Totusi, societatea 
nu poate face schimbari prea rapide. Este clar ca in multe situatii ar trebui sa 
fie prevazute explicit perioade tranzitorii rezonabile acompaniate de campanii de 
educatie si informare a populatiei. Aceasta se intimpla foarte rar.

Exista si legi care nu sunt adecvate unei situatii date. Asta inseamna ca, pentru 
a respecta legea, trebuie sa existe anumite conditii. Unele se indeplinesc cu bani 
multi, altele prin scolarizari sau prin lungi perioade de tranzitie. Unele legi, 
care aparent sunt bune, nu pot fi si efectiv aplicate din diverse motive 
obiective.

Ce se intimpla efectiv intr-o structura schizofrenica este ca legile se aplica asa 
cum se pot aplica (daca se aplica) iar nerespectarea legilor nu se pedepseste de 
foarte multe ori. Asta scade increderea populatiei in statul de drept, si este 
efectul direct al marii schizofrenii.

4. Marea schizofrenie se manifesta in mod dezastruos in caracterul legilor. Din 
principiu, o lege trebuie sa fie un model cu bataie lunga. Acest model, asimilat 
modelelor de tip ZAM (vezi teoria generala) trebuie sa aiba ca scop modificarea 
realitatii externe pentru a indeplini anumite obiective explicite.

Este clar de aici ca, inainte de a fi scrisa, o lege trebuie sa-si defineasca 
explicit obiectivele. Apoi, aceasta lege trebuie sa fie conectabila in mod logic 
la structura de legi deja existente (analogia cu structura de modele ale 
creierului este totala). In plus, noul ansamblu ar trebui verificat, prin simulare 
pe model, ca poate functiona, astfel ca noua lege sa-si atinga obiectivele fara sa 
scada prea mult eficienta celorlalte legi si evident, fara contradictii logice si 
ambiguitati.

Oricum, structura logica a unui ansamblu de legi este neinchipuit de complexa si 
ar trebui ca forte mari sa fie antrenate in aceasta activitate. Politicienii de 
azi, care in general nu au calitati deosebite in domeniul modelelor simbolice si 
structurilor logice complexe, nu sunt capabili sa faca astfel de operatii. Ei sunt 
insa cei care trebuie sa proiecteze o lege la nivelul obiectivelor si, partial, al 
metodelor cu care se pot atinge acele obiective urmind sa fie puternic sustinuti 
de specialisti in modele simbolice.

Toate acestea trebuie declarate si indeplinite inca inainte ca legea sa fie 
conceputa in detaliu. In baza acestor conditii (acest model cu bataie lunga) 
urmeaza sa fie implementate/explicitate textele si articolele de lege.

Dupa ce o lege este data, urmind metoda folosita de creier, trebuie mereu 
comparata realitatea externa cu predictia. Aceste rezultate ar trebui de asemenea 
explicitate sub forma de informatii cu caracter public, pentru a se vedea daca 
legea are sau nu efectul scontat.

Intr-o structura de tip schizofrenic, legea este facuta pentru a rezolva un grup 
de probleme care deja se manifesta. In urma actiunii legii vor fi rezolvate unele 
probleme dar or sa apara altele. Atunci se va da o noua lege pentru corectarea 
legii si astfel aceasta spirala devine fara sfirsit. Asta este o manifestare clara 
a marii schizofrenii (in unele tari din Europa de Vest exista legi neschimbate de 
sute de ani).

Asa cum am spus, intr-o structura normala, posibilele problemele sunt detectate 
inainte ca ele sa ajunga se manifeste si asta se realizeaza cu legi care 
indeplinesc cerintele enuntate la inceput pentru modelele cu bataie lunga. Rezulta 
de aici ca nivelul marii schizofrenii poate fi masurat dupa numarul de probleme 
care nu au fost anticipate desi ar fi putut fi.

5. Secretomania, manifestare a marii schizofrenii
Schizofrenia unui popor se poate detecta si prin tendinta de a secretiza tot. 
Explicatia: atunci cind nu exista secrete, oricine isi poate da seama, din 
exterior, daca cineva munceste bine sau nu. Incapacitatea de a desfasura o 
activitate complexa eficienta este ascunsa prin secretomanie.

Lucrurile merg si mai departe. Atunci cind intr-o structura unii muncesc bine si 
eficient iar altii nu, cei care nu muncesc bine si eficient vor avea tendinta de a 
secretiza totul, mai ales succesele altora. Cind cei care nu muncesc bine si 
eficient mai au si pozitie inalta in structura, se obtine o structura total 
secretizata. Incapabilii vor avea ca obiectiv principal secretizarea, pentru a-si 
apara propriile pozitii.

Concluzie: schizofrenicii nu pot din principiu sa lucreze bine si eficient. 
Reactia lor devine una paranoica: trebuie secretizat totul de dusmani inchipuiti. 
Nivelul de secretizare poate da, de asemenea, nivelul de schizofrenie XS1 (A sau 
B) al unui popor. Cu cit secretomania este mai mare cu atit nivelul de 
schizofrenie XS1 este mai mare.

Exemplu: incercati sa intrati pe WEB-ul Ministerului Mediului si sa aflati 
evolutia  compozitiei apei de baut din orasul Dv. in ultimii ani. Atunci cind 
orice fel de informatii de interes public (poluare, criminalitate, date economice 
despre fiecare unitate economica din tara etc. etc.) vor fi disponibile si 
actualizate permanent, atunci tara va deveni o tara normala.

Trebuie sa fim realisti. O populatie atinsa de XS1 va avea suprareactii la unele 
date publice. De exemplu, intr-un oras apa de baut ar putea sa aiba  probleme. 
Corectarea problemei presupune sume de bani imposibil de gasit. Daca elita se 
preocupa de aceasta problema, populatia ar putea sa nu fie informata complet. 
Totusi, asta poate fi acceptat mai degraba ca o exceptie justificata de perioada 
mai lunga de tranzitie necesara educarii populatiei.

Elita ar trebui sa se preocupe pentru ca populatia sa fie in stare sa inteleaga 
corect problemele reale si sa contribuie astfel in mod constient la perfectionarea 
societatii (combaterea sindromului "sa ni se dea... sa ni se faca...). Asta se 
intimpla de foarte multi ani in societatea occidentala.

O populatie educata si cu constiinta apartenentei la o comunitate, trebuie sa fie 
mereu informata despre toate problemele asociate societatii. Datele trebuie sa fie 
mereu actualizate. Aceste date trebuie sa arate si dinamica schimbarilor in timp 
pentru a vedea daca avem sau nu evolutie. In plus, trebuie sa avem si date 
comparative. Cind aceste date vor exista, vom sti, si in acest plan, unde suntem, 
catre ce mergem, cind vom ajunge acolo, daca suntem sau nu in grafic etc. S-ar 
forma, astfel, constiinta de nivel 2 si chiar 3 care este absolut esentiala unui 
popor care vrea sa intre in lumea civilizata. 

De multe ori, in societatile primitive se ceeaza un climat de blocare generala a 
tuturor surselor de informatii de interes general. Efectul este o societate 
linistita (metoda sistemului comunist). Pretul este reducerea nivelului de 
constiinta si, in consecinta, cresterea vulnerabilitatii acelei societati in fata 
realitatii externe in schimbare.

Tara noastra vrea sa intre in UE. Acest obiectiv ar trebui sa fie un obiectiv al 
intregului popor. Asta inseamna' ca fiecare ar trebui sa stie care este pozitia 
noastra in fiecare moment in aceasta chestiune, cine frineaza acest proces etc. In  
UE putem intra numai cind, din punct de vedere economic, vom fi compatibili cu ei. 
Chiar daca intrarea va fi o decizie politica a UE (acceptarea fara indeplinirea 
criteriului economic), fara indeplinirea conditiilor de compatibilitate in plan 
spiritual, structura nu va fi stabila cu bataie lunga cu efecte greu de anticipat. 

Intr-o tara cu nivelul marii schizofrenii prea ridicat, nu exista nici o 
preocupare de a sti unde suntem si cind ar urma sa ajungem acolo in baza 
predictiilor unui model credibil, pentru a avea o contributie si o 
responsabilitate in acest proces. Perceptia actuala a majoritatii oamenilor pare a 
fi ca intrarea in UE este o problema de negocieri deci nu e treaba fiecaruia 
dintre noi.

Predictia este ca vom intra in UE atunci cind nivelul marii schizofrenii va cobori 
sub o anumita limita.
	
6. Limbajul ermetic, limbajul pretios, limbajul confuz, limbajul alambicat, etc.
Inca din liceu elevii stiu ca cei mai buni profesori sunt cei care explica in mod 
simplu si clar orice problema. Incompetenta profesionala se ascunde cel mai usor 
prin limbaj.

Expunerea unei probleme ar trebui sa inceapa cu modelul cu bataie lunga pe care se 
bazeaza vorbitorul. Cind acest model nu exista, atunci se construiesc mai multe 
modele locale. Modelele locale nu au cum sa comunice prea bine intre ele din 
moment ce sunt create independent unul de altul. Prezentarea unei probleme sub 
forma unor modele independente cu bataie scurta va face ca realitatea externa sa 
fie perceputa pe bucati. Acest fel de prezentare este in mod clar o manifestare de 
schizofrenie. Acest lucru este perceput sub forma unui limbaj confuz, alambicat, 
etc.

In legatura cu aceasta problema, limbajul folosit in aceasta teorie este dat de 
modelul simbolic declarat inca de la inceput. Atit timp cit dezvolti un model 
simbolic, asa cum fac eu in aceasta carte, nu-ti poti permite sa folosesti nici un 
cuvint care nu a fost precis definit, pe baza de logica, in baza modelului. Acest 
limbaj poate fi foarte socant pentru cei neobisnuiti cu modul stiintific de 
gindire. Acest posibil soc este dat de faptul ca, in fiecare moment este 
solicitata logica, cu foarte putine trimiteri la imaginativ. Oamenii neobisnuiti 
cu gindirea simbolica vor incerca sa translateze teoria pe mai multe modele 
imagine si acest lucru nu este posibil, din principiu. 

7. Imitatia
Intr-o structura schizofrenica nu exista modele suficiente cu bataie lunga. 
Totusi, fara astfel de modele activitatea tinde sa devina haotica. Intr-o astfel 
de situatie, o solutie este de a importa modele cu bataie lunga. Modelele de 
import au fost insa create intr-o alta structura de modele. Ele au legaturile lor 
cu alte modele astfel ca, prin transplantare ele nu mai au cum sa fie eficiente. 

Evident ca unele modele de import vor fi in stare sa detecteze si sa rezolve unele 
probleme inainte ca ele  sa se manifeste dar, prin transplantare, ele, in general,  
ofera solutii la probleme care ar putea sa nu apara in structura unde sunt 
transplantate. In schimb, ele pot sa ignore probleme reale.

Exemplu: Viteza de circulatie in localitati a fost redusa la 50 Km/h, dupa model 
european. Aparent este o masura buna doar ca exista o mica problema: in Europa de 
vest s-a luat aceasta masura dupa ce drumurile nationale n-au mai trecut prin 
localitati. In Romania, numarul de kilometri de autostrada este extrem de mic 
astfel ca, daca efectiv s-ar respecta aceasta limita de viteza, activitatea 
economica ar putea fi afectata semnificativ. Politia intelege si ea asta si 
astfel, desi limita de viteza in localitati este formal 50 Km/h, viteza reala cu 
care se circula prin localitatile tranzitate de drumurile nationale este mult mai 
mare. Solutia normala ar fi trebuit sa fie o solutie de tranzitie in care, in 
conditiile in care viteza admisa ar fi ceva mai mare, sa apara mijloace de 
protectie a pietonilor (cu balustrade si trotuare) impreuna cu o campanie de 
constientizare a populatiei asupra problemei, pina cind si la noi vor exista 
autostrazi ca in vest.

8. Legile mas-mediei
In toata Europa exista comisii care fac etichete, asociate emisiunilor TV, cu 
scopul declarat de a-i proteja pe minori. Cutare film cere sau nu acordul 
parintilor si alte aberatii de acest tip.

Evident ca fiecare om, inclusiv membrii acestor comisii, au dreptul democratic de 
a-si prelungi fanteziile in realitatea externa. Totusi, exista suficient de multe 
date care arata ca, inca de la 5-6 ani, copiii sunt informati in legatura cu 
problemele sexuale, de exemplu. Este de ajuns ca un singur copil sa aiba o revista 
pornografica si o intreaga clasa va fi la curent cu problema. Un numar 
semnificativ de copii isi incep activitatea sexuala in jurul virstei de 14 ani si 
aceasta virsta are tendinta de a scadea. Membrii acelor comisii insa, isi 
prelungesc fanteziile legate de protectia minorilor.

Sa mergem mai departe si sa acceptam ca munca acelor comisii este atit de 
eficienta incit nici un copil sub 18 ani nu a vazut vreodata scene sexuale 
explicite. In aceasta situatie, membrii acestor comisii ar putea fi acuzati 
aproape penal. Exact in cea mai critica perioada a vietii, copiii sunt lipsiti de 
orice fel de ajutor, in probleme de sex, si datorita activitatii acelor  comisii. 
Codul penal pedepseste lipsirea de ajutor a unei persoane aflate in dificultate 
iar in probleme de sex, copiii sunt exact persoanele care au nevoie de ajutor.

Problema care ramine este ca oamenii maturi, prin escamotarea problemei in spatele 
unor etichete, nu au informatii exacte asociate vietii sexuale reale a minorilor.

Apar in ziare cazuri penale in legatura cu sexul. Copii terorizati si abuzati 
sexual de parinti, fetite-mame la 12 ani, etc. Zilnic unii copii sunt traumatizati 
psihic dar extrem de putine cazuri ajung in mas-media. Unii copii ajung sa se 
plinga, dupa multi ani de chinuri, atunci cind personalitatea lor este definitiv 
deformata.

Daca ar exista emisiuni special facute pentru copii, fara perdea si fara 
ocolisuri, fara profesori docti care-si prelungesc fanteziile si dau sfaturi ca sa 
se auda vorbind, cu alte cuvinte, emisiuni "adevarate" dupa terminologia copiilor, 
atunci aceste cazuri ar putea fi puse sub control. Teoria prevede o maturizare, 
bazata pe modele simbolice, tot mai precoce a copiilor astfel ca, la un moment 
dat, lumea copiilor ar putea sa se rupa de lumea "oficiala".

Copiii pot construi modele cu bataie lunga incepind cel putin cu virsta de 12 ani, 
cind pot sa ajunga si pe nivelul 3 de constiinta. Este evident ca un copil care-si 
intelege parintii, va fi in stare sa anticipeze comportamentul parintilor si sa 
vada implicatiile cu bataie lunga a acestor comportamente, daca ar fi ajutati 
corespunzator. Societatea ar trebui sa-i ajute pe copii, prin educatie 
"adevarata", sa  ajunga pe acest nivel si atunci un imens numar de probleme ar 
putea sa fie rezolvate inainte ca ele sa ajunga sa se manifeste.

Vorbind in general, deciziile ar trebui luate numai pe baza unuia sau mai multor 
modele asociate unei realitati externe. Modelele ar trebui declarate si facute 
publice pentru ca fiecare sa fie in masura sa judece daca si in ce masura o 
decizie este sau nu buna.

9. Fantezii frumoase
Marea schizofrenie se manifesta in viata de zi cu zi si prin prelungirea  
fanteziile, in conditiile in care nu exista modele cu bataie lunga din care sa-ti 
dai seama unde te afli.

Am un exemplu asociat cu viata de zi cu zi in care majoritatea absoluta a 
oamenilor nu-si dau seama ce se intimpla. Este vorba de fantezia ca romanii sunt 
foarte buni la matematica si la calculatoare.

Exista' un exemplu in care o echipa de studenti romani, condusi de un distins 
profesor, au obtinut premiul unu la un concurs de programe de calculator in SUA. 
Au rezolvat o problema asociata cu modul de viata american, asa cum l-au inteles 
ei si, asa cum am spus, au cistigat premiul cel mare. Evident ca ar trebui sa fim 
foarte fericiti si mindri ca suntem romani. Totusi, aici la noi in Romania, exista 
probleme cu adevarat serioase pe care romanii, daca ar fi cu adevarat buni la 
matematica si la calculatoare, ar incerca sa le  abordeze si chiar sa propuna 
citeva solutii, cel putin in teorie.

Un exemplu posibil este corelarea semafoarelor la nivelul Bucurestiului. Aceasta 
problema a corelarii semafoarelor ar putea fi rezolvata daca s-ar construi un 
model cu bataie lunga a circulatiei in intregul Bucuresti si daca s-ar simula 
variante de rezolvare. Daca romanii ar fi in stare sa faca un astfel de model, 
asta ar fi cu adevarat un semn ca suntem buni la matematica si la calculatoare.

Daca toate semafoarele din Bucuresti ar fi corelate, s-ar obtine cu adevarat un 
cistig imens pentru toata lumea. Sa ne imaginam ca un grup mutidisciplinar de 
studenti ar reusi sa coreleze toate semafoarele din Bucuresti, cel putin pe model 
teoretic. Asta ar insemna ca, cel putin in simulare, s-ar circula multi kilometri, 
prin zeci de intersectii, fara oprire, chiar in orele de virf. Te-ai simti cu 
adevarat mindru ca esti roman deoarece asta s-ar obtine doar prin inteligenta...

O alta fantezie, mult mai grava prin consecintele ei cu bataie lunga este ideea ca 
toate problemele se rezolva cu calculatorul (idee formal corecta) si deci ca, daca 
avem calculatoristi buni, vom rezolva orice problema. Aceasta ultima idee este 
profund falsa. Orice problema serioasa din zilele noastre inseamna corelarea intre 
foarte multe specialitati si foarte multi integratori de sisteme. Calculatoarele 
prin ele insele nu folosesc la mare lucru. Ele au nevoie de date primare deci de 
un sistem de prelevare de date primare corecte si livrate la timp si mai au nevoie 
de sisteme prin care deciziile date de prelucrarea  acelor date sa fie puse in 
executie. Asta este corect incepind cu corelarea semafoarelor dintr-un oras si 
terminind cu politica externa a unei tari. 

Alta clasa mare de probleme care solicita calculatoarele este proiectarea 
industriala. Asta presupune corelarea intre foarte multi specialisti din foarte 
multe domenii pentru a creea programe de simulare a comportamentului unui produs 
industrial pentru a obtine garantii de fiabilitate, de exemplu.

Se da ca exemplu podul suspendat peste strimtoarea Bosfor. Podul se afla intr-o 
zona seismica si cu vinturi puternice. Ce garantie poate oferi o firma care s-ar 
angaja la o astfel de contructie, ca podul va fi sigur in orice situatie 
probabila? Evident ca pentru a da astfel de garantii trebuie programe de simulare 
extrem de performante care se obtin prin corelarea muncii a foarte multor 
specialisti din  foarte multe domenii. Calculatoristii nu se afla nici pe departe 
printre cei mai importanti oameni in aceasta intreprindere.

Principala functie realizata cu ajutorul calculatorului este operarea modelului 
simbolic. Pentru a construi un model simbolic nu este, in general, nevoie de 
calculatoare. Chiar mai mult, cei care construiesc modele simbolice nici nu este 
necesar sa fie si programatori de calculatoare. Chiar daca modelul simbolic a fost 
construit, pentru a fi util el trebuie calibrat. Calibrarea este o operatie 
neinchipuit de complexa si ea solicita colaborarea intre foarte multe 
specialitati.  Un program de simulare pe o situatie complexa nu este nici pe 
departe creatia unor specialisti in programarea calculatoarelor desi ei sunt 
singurii "vizibili" de oamenii care nu cunosc problemele.

Fanteziile din viata de zi cu zi a romanilor sunt rezultatul gindirii pe baza de 
modele cu bataie prea scurta deci un efect al micii si marii schizofrenii.


E.T.A. 25: Demonstratie directa asupra functiei de creare de modele-imagine

Supozitia fundamentala a Teoriei MDT este ca creierul construieste si opereaza  
modele in mod automat (asta este o functie de hardware). Mai jos va fi descris un 
exercitiu care demonstreaza aceasta supozitie fundamentala,  intr-un mod direct.

Majoritatea absoluta a fiintelor (oameni sau animale) au doi ochi. Ei genereaza 
doua imagini plane dar, ceea ce vedem este o singura imagine tridimensionala 
(model imagine de tip fotografic), conform cu MDT. Mai mult decit atit, daca avem 
o singura imagine plana (privim cu un singur ochi) creierul va continua sa 
construiasca modelul tridimensional.

Aici apare insa problema: cu o singura imagine plana nu avem destula informatie 
pentru a construi un model tridimensional. Avem insa o "compensare": creierul este 
un sistem extrem de puternic. El va folosi orice fel de informatie suplimentara 
pentru a construi modelul tridimensional. Va fi descris mai jos un exercitiu 
pentru incepatori pentru a demonstra asta.

Trebuie sa privim la televizor cu un singur ochi, intr-o camera fara nici o sursa 
aditionala de lumina. Suprafata sticlei ecranului trebuie sa fie absolut 
invizibila (sa nu existe absolut nici o reflectie de lumina pe ea). Trebuie sa 
stam in fata unui  ecran normal, la cel putin 3 metri distanta (conditia este de a 
nu putea sa percepem punctele care constituie imaginea). Pe ecran trebuie sa fie o 
scena familiara, luata din realitatea externa comuna, cu perspectiva normala (nu 
teleobiectiv, nu superangular) iar imaginea trebuie sa se schimbe lent.

Daca, in aceste conditii, privim ecranul cu un singur ochi, dupa ceva antrenament, 
vom vedea o imagine tridimensionala.

Sunt citeva observatii importante:
- persoana trebuie sa fie relativ tinara (sub 40 de ani de exemplu), intr-o stare 
fizica si psihica foarte buna
- in jur trebuie sa fie liniste
- secventele care se vad sa aiba o schimbare lenta astfel ca, in timp, sa existe 
date suplimentare despre pozitiile si formele elementelor imaginii.
- persoana care se antreneaza pentru a vedea "stereo" trebuie sa exploreze lent 
fiecare element al imaginii pentru a ajuta creierul sa ghiceasca pozitiile, 
formele si dimensiunile elementelor. Se mai cere si o imagine de foarte buna 
calitate.

Acest experiment dovedeste in mod direct ca functia de baza a creierului este de a 
construi modele tridimensionale.

Generarea de catre creier de modele tridimensionale dintr-o imagine plana este 
cunoscuta de foarte multa vreme. Problema a aparut odata cu dezvoltarea comertului 
cu picturi, in urma cu multe sute de ani. Astfel, un pictor obisnuia sa picteze la 
inceput prim planurile si mai tirziu fundalul. Un pictor bun avea in cap intreg 
modelul tridimensional astfel ca fundalul se conecta perfect cu prim planul chiar 
daca fundalul era pictat dupa un lung interval de timp. In unele picturi, fundalul 
sau unele componente ale picturii, pot sa nu se cupleze perfect intre ele (pictor 
slab) si asta era vazut de initiati (pretuitori sau critici de arta) privind 
pictura cu un singur ochi.

Pictorul Rembrandt a pictat scene cu persoane grupate. Totusi, unele persoane din 
grup puteau fi mai aproape de privitor, altele ceva mai departe. Cind un astfel de 
grup compact este privit cu un singur ochi, se poate observa ca pictorul le-a 
pictat corect (usor mai mici pentru persoanele din planul usor mai indepartat). 
Creierul nostru poate sesizeza aceste diferente infime deoarece reconstituie 
modelul 3D.

Apropo de aceasta functie: a construi un model 3D bazat pe o singura imagine plana 
este o operatie care necesita o imensa capacitate de prelucrare de informatie. 
Chiar si creierul, cu toata puterea lui imensa, are probleme in legatura cu 
capacitatea de prelucrare a acestei imense cantitati de informatie. Ne-existind, 
din principiu, suficienta informatie pentru o astfel de operatie, creierul trebuie 
sa ghiceasca unul sau mai multe modele probabile pe care sa le verifice. Din 
experienta mea directa, rezulta ca pentru a ghici un model 3D dintr-o imagine 
plana, trebuie sa fii intr-o stare fizica si psihica foarte buna. Starea 
creierului s-ar putea afla, ca un test, din viteza de ghicire a modelului imagine 
intr-o situatie data.


E.T.A. 26: Citiva parametrii de baza ai creierului in vederea masurarii 
performantelor.

In baza teoriei fundamentale, aici sunt listate citeva facilitati functionale 
fundamentale ale creierului, exclusiv ca o introducere de evaluare a problemei.

1. Capacitatea de a construi si opera modele imagine (arte, multe jocuri, calitati 
paranormale,...)
2. Capacitatea de a construi si opera modele simbolice (stiinte exacte, 
tehnologii,...)
3. Capacitatea de a construi si opera modele pur simbolice (mecanica cuantica, ..)
4. Capacitatea de a integra o imagine intr-un model imagine preexistent.
5. Capacitatea de translatie a unui model imagine intr-un limbaj comun (descrierea 
unui model imagine).
6. Capacitatea de a translata un model simbolic intr-un limbaj comun (modelul 
simbolic este particularizat, translatat in model imagine si descris in cuvinte).
7. Capacitatea de a translata un model imagine intr-un model simbolic (abilitati 
generale in domeniul stiintelor).
8. Capacitatea de a translata un model simbolic intr-un model imagine
9. Capacitatea de a integra o informatie simbolica intr-un model imagine
10. Capacitatea de a construi modele imagine de tip concept dintr-o familie de 
modele imagine.
11. Capacitatea de a construi un model simbolic de tip concept dintr-o familie de 
modele simbolice.
12. Capacitatea de a integra o informatie simbolica intr-un model simbolic
13. Viteza de a construi/opera modele imagine
14. Viteza de a construi/opera modele simbolice
15. Viteza de constructie de modele imagine cu bataie lunga
16. Viteza de a construi modele simbolice cu bataie lunga
17. Viteza/capacitatea de a actualiza modelele preexistente
18. Capacitatea/viteza de a construi modele de ecranare
19. Capacitatea de a construi si opera un model nou in fata unei realitati externe 
noi.
20. Viteza de gasire a unui model preexistent adecvat unei noi realitati externe
21. Viteza de activare si dezactivare de catre un MZM a unor modele preexistente, 
in fata unei realitati externe in schimbare. Asta presupune atit gasirea modelului 
adecvat cit si initializarea lui la realitatea externa data.
22. Capacitatea de a opera alternativ (in time-sharing) mai multe modele in fata 
unei realitati externe complexe.

Aceasta lista poate continua deoarece creierul este extrem de complex. In aceasta 
ordine de idei mai sunt parametrii de anduranta (calitatea implementarii 
tehnologice) sau parametrii dinamici de viteza si de stabilitate (cit de repede se 
pot face anumite operatii, cit de repede se poate trece de la o operatie la alta, 
cit de stabile sunt aceste operatii atit in regim tranzitoriu cit si in regim 
stationar). 

In teoria generala creierul apare cu doua functii fundamental diferite: prima este 
de a construi si opera modele adecvate realitatii externe (ZM) iar a doua este de 
a actiona asupra realitatii externe pentru a indeplinii cerintele unui model de 
actiune (ZAM).

Functia de actiune asupra realitatii externe are si ea un mare numar de 
parametrii, incepind cu constructia de modele de actiune (pentru a fi realiste, 
realizabile etc.) si terminind cu activarea modelelor de actiune (forta fizica, 
capacitatea de control asupra miinilor, picioarelor, etc.).

Aceasta posibila lista de parametrii este inca departe de a caracteriza complet un 
creier. 

Din aceste consideratii se poate vedea naivitatea si chiar ridicolul  asa ziselor 
"teste de inteligenta" actuale. De fapt, in legatura cu asa zisele "teste de 
inteligenta", ceea ce se intimpla este ridicol deoarece se fac teste fara o teorie 
fundamentala care macar sa ordoneze si sa defineasca termenii folositi. 

Teoria mea, de exemplu, zice ca exista functii asociate modelelor imagine si 
functii asociate modelelor simbolice (la liceu avem "real" si "uman", in viata 
cotidiana avem arte si stiinte, ceasurile sunt analogice sau digitale, pe ecranele 
calculatoarelor avem icoane si texte, etc.).

Mai avem functii asociate obtinerii de informatii din realitatea externa si 
functii asociate modificarii realitatii externe (oameni mai dornici de a cunoaste 
in timp ce altii sunt mai dornici de a actiona).

Asa cum am mai spus, o minima observare asupra realitatii externe ar sugera 4 
grupe independente de "teste de inteligenta" si anume: actiune/cunoastere pe model 
imagine/simbolic. Cum asta nu se intimpla, asa zisele teste de inteligenta actuale 
par naive si ridicole, nu numai din punctul de vedere al MDT.

Vom da mai jos o structura de teste fundamentale, asa cum ele apar in conformitate 
cu MDT.

1. Capacitatea de a construi modele imagine M (asimilate organelor de simt)
2. Capacitatea de a construi modele imagine YM (modele concept)
3. capacitatea de a asimila modele imagine YM (modele concept)
4. Capacitatea de a construi modele simbolice YM (modele concept)
5. Capacitatea de a asimila modele simbolice YM (modele concept)
6. Capacitatea de a asimila modele imagine ZM.
3. Capacitatea de a construi modele imagine ZM.
4. Capacitatea de a asimila modele simbolice ZM.
5. Capacitatea de a construi modele simbolice ZM.
6. Capacitatea de a asimila modele simbolice ZAM (de actiune).
7. Capacitatea de a construi modele simbolice ZAM (de actiune).
8. Capacitatea de a asimila modele imagine ZAM (de actiune).
11. Capacitatea de a construi modele imagine ZAM )de actiune).
10. Capacitatea de a activa modele simbolice ZAM.
10. Capacitatea de a activa modele imagine ZAM.
11. Capacitatea de a construi modele imagine AZM
12. Capacitatea de a activa modele imagine  AZM (de actiune).

Exemplu: pentru o persoana care trebuie sa fie reprezentantul unei firme in 
relatia cu publicul larg, vor conta in primul rind calitatile legate de 
capacitatea de a asimila modele simbolice si/sau imagine si de a actiona in baza 
modelelor asimilate. Ei trebuie sa aiba o tendinta redusa de a construi modele 
proprii, pentru a corespunde specificului functiei. O persoana care urmeaza sa 
lucreze in cercetare, trebuie sa aiba capacitati in legatura cu crearea de modele 
simbolice noi.

Intre aceste capacitati trebuie sa existe o strinsa interdependenta. Se poate 
presupune ca o persoana care are tendinta de a construi modele, va avea 
dificultati in a asimila modele gata construite de altii. Tendinta lor va fi de a 
modifica, intr-o maniera proprie, orice model exterior. De asemenea, o persoana 
care are abilitati de a asimila modele gata facute, va avea dificultati de a 
construi modele propri noi si nu va incerca sa modifice modelele asimilate chiar 
daca nu (mai) sunt adecvate realitatii externe concrete.

Ar urma apoi parametrii de stabilitate al acestor capacitati, pe timp scurt si pe 
timp lung, in conditii normale sau in conditii speciale. Acesti parametrii urmeaza 
sa caracterizeze fiabilitatea acestor functii, in conditii specificate.

Urmeaza ca, in baza unor studii ulterioare, bazate pe aceasta teorie, sa se 
stabileasca o colectie de modele de oameni, sub forma unei liste de parametrii 
numerici. Odata ce o persoana se considera ca apartinind unui anumit tip, ea va 
sti ca are sanse mai mari de integrare in societate daca se orienteaza catre 
domeniile unde are calitati. 

O teorie fundamentala cum este MDT,  nu poate fi folosita, in mod direct, la 
rezolvarea de probleme specifice. Ea doar creeaza o platforma si un sistem de 
referinta unde se pot rezolva probleme specifice pe baza unor sub-modele 
specifice, asociate unor obiective date.


E.T.A. 27: Animalele

Albina
O caracteristica fundamentala a albinei este zborul dincolo de limita 
vizibilitatii ei directe. Ea poate zbura la sute de metri de stup in conditiile in 
care ea poate identifica obiecte doar pina la citiva metri.

In consecinta, albina trebuie sa faca navigatie. Navigatia inseamna, in principiu, 
o harta, o busola si un sistem de stabilire dinamica a pozitiei reale pe harta. 
Daca in privinta busolei si a sistemului de stabilire a pozitiei pe harta nu putem 
sa facem decit supozitii, in privinta hartii ne aflam in zona de actiune directa a 
teoriei. Astfel, o harta este o forma primitiva de model imagine. Creierul ei 
construieste modele simplificate (harti) ale realitatii externe. Pe harta este 
marcata pozitia stupului si este actualizata mereu pozitia albinei in zbor.

Se mai stie ca o albina tinara, dupa ce iese din stup, incepe sa zboare in cerc in 
jurul stupului dar numai in zile cu soare clar. Explicatia, bazata pe teoria mea, 
este ca in acel zbor, la limita vizibilitatii directe, albina isi calibreaza 
sistemul de navigatie. Asta inseamna ca ea isi calculeaza pozitia fata de stup si 
compara predictia cu realitatea externa, data prin vedere directa. Cind 
instrumentele de navigatie sunt calibrate, ea poate sa zboare dincolo de limita 
vizibilitatii directe si sa se intoarca cu bine la locul de plecare, in baza 
predictiilor modelului "harta". 

Pasarile migratoare
In cazul pasarilor migratoare avem din nou o problema de navigatie. De data asta 
insa, zborul se poate face la mii de kilometri distanta. Este clar ca si pasarile 
migratoare trebuie sa aiba, alaturi de instrumentele de navigatie si o harta.

Pasarile trebuie sa aiba in memorie un model poveste a unui zbor reusit pe traseul 
dorit. Ele urmeaza sa compare pozitia dorita (data de modelul-poveste) cu pozitia 
reala. Pozitia reala ar putea sa fie obtinuta prin urmarirea cimpului magnetic 
terestru sau prin urmarirea pozitiilor corpurilor ceresti sau in orice alt mod. 
Este clar ca orice fel de informatie suplimentara este binevenita pentru succesul 
operatiunii. Modelul-poveste de navigatie a fost construit bazat pe un zbor 
anterior reusit. El ar putea fi inregistrat de o pasare care nu are acest model 
dar face parte dintr-un stol unde cel putin o pasare are acest model.

Totusi, daca o pasare care nu are inca harta in creierul ei va avea probleme 
tehnice in timpul zborului, ea ar putea sa se rataceasca. Exista exemple de pasari 
migratoare care, avind probleme tehnice, au ajuns in grija oamenilor. Dupa ce s-au 
facut sanatoase nu au mai "vrut" sa plece. Teoria explica asta prin faptul ca, 
neavind harta si pozitia ei pe aceasta harta, nu stiu unde sa plece. Totusi, daca 
vad un stol in zbor, ele se pot atasa acelui stol. 

Exista o situatie, relatata de presa, in care un stol  intreg de pasari a ramas 
fara harta de navigatie si deci a ramas blocat la sol. In aceasta situatie s-a 
folosit un avion de forma unei pasari pentru ghidarea zborului lor.

Pisicile
Pisicile pot comunica, intr-o anumita masura, cu oamenii. Alta caracteristica este 
ca o pisica se adapteaza foarte greu la un mediu nou, dupa ce s-a obisnuit cu un 
anumit mediu. Se mai poate observa si faptul ca o pisica de apartament tresare 
foarte usor la sunete relativ pasnice si care ar fi trebuit sa-i fie cunoscute.  
Cind o pisica tresare este foarte probabil ca s-a activat PSM-ul.

La o prima evaluare avem un creier care are o capacitate relativ redusa de a face 
modele noi. De asemenea, datorita instinctului slab de aparare a teritoriului 
(multe pisici accepta soareci in jurul lor), se poate face supozitia ca are un 
model foarte primitiv al teritoriului. 
Cea mai probabila situatie este ca o pisica poate construi modele noi doar cind 
este foarte tinara. Dupa un timp isi pierde capacitatea de a face modele cu bataie 
lunga si se bazeaza in principal pe modelele cu bataie scurta, ghidate de modele 
rudimentare cu bataie lunga si cu multe rezolvari de situatie bazate pe actiunea 
PSM-ului.

De fapt, toate animalele de prada, cele care au putini dusmani, au tendinta de a 
se baza mai mult pe modele eficiente cu bataie scurta decit pe modele cu bataie 
lunga.
In acest fel, inteligenta, care este un indicator al capacitatii modelelor cu 
bataie lunga, nu este stimulata la animalele de prada.  Inteligenta animalelor 
este insa in mod clar stimulata de prezenta si interactia cu oamenii dar si de un 
mediu agresiv cu ele.

Este totusi important de observat ca, desi lipsa pericolelor externe nu este un 
stimulent pentru dezvoltarea functiilor creierului, potentialul creierului 
animalelor de prada este totusi relativ mare. Din aceasta cauza, desi animalele de 
prada nu par prea inteligente, ele ne pot surprinde cu sclipiri de inteligenta in 
situatii critice.


Ciinii
Ciinii par a fi in stare sa construiasca modele foarte precise ale realitatii 
externe, inclusiv de a simti starea de spirit a stapinului. Capacitatea lor 
relativ inalta de a construi modele, le da posibilitatea de a comunica in baza 
acestor modele, inclusiv cu oamenii. 
	
Sa analizam acum o situatie asa cum ea a aparut in ziare. Un cioban mergea cu 
ciinele sau prin padure. El a fost atacat de o ursoaica cu pui. Ursoaica a atacat 
ciobanul dar ciinele a atacat puii. Ursoaica l-a lasat pe cioban in pace  si si-a 
salvat puii. 

Teoria poate explica in multe moduri acest comportament. Prima posibilitate ar fi 
ca stapinul este integrat in PSM-ul ciinelui. Ciinele a facut deci un model de 
aparare al stapinului care, la simularea atacarii ursoaicei, a esuat in a gasi 
solutia de succes. La simularea atacarii puilor, a aparut predictia ca ursoaica va 
salva puii deci va lasa ciobanul in pace.	Explicatia asta ar fi, in mod clar, o 
manifestare de inteligenta (model cu bataie lunga). Ar fi totusi cam prea complexa 
pentru un ciine (este putin surprinzatoare chiar pentru oameni).

O alta varianta este ca, dupa ce modelul de atacare al ursoaicei a esuat, ciinele 
a atacat puii pentru ca era mai putin periculos. Asta ar insemna ca stapinul nu 
era in PSM.

Exista si varianta ca acel ciine a participat la un atac al multor ciini contra 
unei ursoaice si in acel atac el a vazut ca ursoaica fuge cu puii daca puii sunt 
atacati. Nici in aceasta varianta ciobanul nu era luat in consideratie. Asta pare 
si cea mai probabila explicatie deoarece ciobanii se comporta in general  
neprietenos cu ciinii lor.

Exista si varianta ca din nou ciobanul sa nu fie luat in consideratie iar  ciinele 
sa atace tot ce este mai slab decit el.
	
Continuam analiza ciinilor. Se mai stie despre ciini ca sunt foarte fideli 
stapinului. Asta sugereaza ca ei pot introduce stapinul in structura lor de 
protectie (PSM). Totusi, faptul ca unii ciini pot fi fideli la mai multi stapini 
(in mod succesiv !) sugereaza ca ei pot "rescrie" PSM-ul lor. Acest lucru este cu 
adevarat neobisnuit.

Faptul ca ei introduc stapinul in PSM este dat in mod clar de observatia ca unii 
ciini mor pentru a-si salva stapinul (nu se tem de moarte) iar conform teoriei, 
asta se poate intimpla numai daca stapinul este pe acelasi nivel de prioritate cu 
propria sa fiinta.

Exista lupte de ciini unde ciinii se lupta pina la moarte. Este interesant de 
inteles daca motivatia poate sau nu sa fie data de un model de protectie al 
stapinului sau de un instinct care nu ia stapinul in consideratie.


Elefantul
Creierul elefantului poate ajunge mai mare decit al omului. Rezulta de aici ca 
sistemul de organizare este primitiv. Un mod de a explica asta ar fi  capacitatea 
redusa a creierului de elefant de a construi modele concept. Daca este asa, el 
foloseste o imensa capacitate din creier pentru a face modele imagine pure.
Termenul de "memorie de elefant" poate fi asociat deci cu aceasta capacitate de a 
construi modele imagine pure. Astfel, daca ar construi modele concept, elefantul 
ar trebui sa identifice doar un numar limitat de repere de identificare a 
diverselor locuri pe unde trece. Folosind modele imagine pure, el memoreaza 
fiecare copac si fiecare creanga. Acesta este cu adevarat un mod total neeficient 
de functionare al creierului sau.

Maimutele

Exista relatari despre maimute dresate care construiesc si opereaza modele 
simbolice. Ele ar putea sa implementeze functia prin software. Totusi, aceste 
exemple foarte singulare confirma in fapt incapacitatea lor de a evolua spre 
modele simbolice.

Una dintre cele mai frapante caracteristici ale acestor animale este lipsa de 
stabilitate in model. Cele mai inteligente maimute sunt cele care au capacitatea 
de a ramine intr-un model in conditiile in care realitatea externa le da multe 
prilejuri de a schimba modelul activ. Daca maimutele ar avea stabilitate intr-un 
model, atunci ele ar putea sa aiba performante mult mai mari in domeniul 
constructiei, sub controlul oamenilor, a modelelor simbolice.

Desi ipoteza aparitiei omului din maimuta nu este sustinuta de MDT, asemanarea 
dintre unele comportamente ale maimutelor si ale oamenilor, numai pe model 
imagine, bineinteles, este frapanta.

Delfinul
Delfinul este considerat un animal foarte inteligent, urmatorul in ordine dupa om. 
Delfinul poate nu numai sa imite semnele facute de oameni dar poate sa le 
integreze intr-un context mai larg. 

De exemplu, daca gesturile facute de dresor sunt gesturi care sugereaza saltul 
urmat de salut, atunci delfinul intelege ca trebuie sa sara si apoi sa salute 
publicul. Totusi, desi delfinii par a intelege usor gesturile ei nu par a avea 
abilitati de a asocia o actiune cu un mesaj simbolic. 

Delfinul construieste foarte usor modele normale cu bataie lunga, nu doar modele 
poveste cum fac unele animale. De asemenea, el ar putea atinge chiar nivelul 2 de 
constiinta, daca s-ar dovedi ca el construieste modele proprii de corelare cu 
grupul din care face parte (asa cum pare ca se intimpla cu delfinii dresati).

Observatie: exista multe specii de animale care vineaza corelat. De obicei acest 
model de corelare se afla in PSM. Superioritatea unui animal este data de 
capacitatea de a construi modele proprii de corelatie cu semenii lui sau cu alte 
fiinte (oameni sau animale). Nu este usor de stabilit aceasta diferenta esentiala 
deoarece comportamentul aparent poate fi la fel.

Teoria nu interzice posibilitatea nivelului 2 de constiinta, pe model imagine 
(bineinteles) la delfini. Asta ar insemna, de exemplu, ca un delfin sa anticipeze 
actiunile altui delfin si sa actioneze in avans, bazat pe predictie, in cadrul 
unui model normal impus de dresor (nu un model din PSM cum ar fi modelele asociate 
instinctelor). Si aici pot fi mari dificultati de a intelege ce se intimpla din 
motivul aratat la observatia de mai sus.

Din teorie apar si altfel de lucruri. Astfel, caracteristica fundamentala a 
mediului unde traieste delfinul este lipsa reperelor. Oricare ar fi capacitatea de 
interactie cu realitatea externa, delfinul din marea libera nu poate face modele 
ale mediului unde traieste pentru ca aceste repere nu exista. El nu poate marca 
teritoriul pentru a folosi marcajele in constructia de modele ale teritoriului. 
Chiar daca el ar putea face harti ale cimpului magnetic terestru, aceste harti nu 
sunt suficient de precise pentru a avea repere exacte. Chiar daca ar avea repere 
exacte (in apropierea coastei), ele ar putea fi folosite doar la navigatie locala.

Folosind terminologia teoriei  mele, am spune ca delfinul sufera de schizofrenie 
indusa de mediu. 

Captivitatea  ar trebui sa creasca nivelul de inteligenta al delfinilor din cauza 
unui mediu cu repere. Acestea il pot stimula sa-si foloseasca creierul la o 
capacitate mai apropiata de posibilitatile teoretice. Totusi, experientele facute 
pina acum nu arata abilitati de constructie de modele simbolice, asa cum par sa 
existe la unele maimute, desi pe model imagine creierul lor pare foarte avansat 
pentru un animal. 

Observatiile in legatura cu supravietuirea limitata a delfinilor in captivitate 
poate fi legata si de faptul ca in captivitate delfinii ajung foarte repede sa 
construiasca modelul exact al spatiului unde se pot misca. Dupa un timp (vezi 
"stres"), spatiul prea bine invatat ar putea sa fie o cauza de stres. Un creier 
puternic are nevoie mereu de informatii noi. Solutia ar fi un mediu mai mare si la 
care, in plus, sa-i fie schimbata, din cind in cind, configuratia.
Contrar a ceea ce se crede, animalele, inclusiv delfinii, ar trebui sa se simta 
mai bine in interactie cu omul intr-un mediu controlat, decit in libertate.

Rechinul
Rechinul are aceleasi probleme de mediu ca si delfinul. Comportamentul sau este 
atit de primitiv incit, in baza teoriei, el ar trebui sa aiba doar PSM, cu extrem 
de putine modele noi, date de interactia cu realitatea externa. Mediul acvatic 
pare cu adevarat un mediu relativ ostil dezvoltarii inteligentei.

Balena
Balenele pot naviga la mii de kilometri in marea libera si sa se reintoarca la 
locul de plecare. De asemenea se stie ca ele par sa comunice prin sunete care 
seamana cu un cintec.

Despre balene se crede ca pot folosi cimpul magnetic al fundului oceanului pentru 
a construi o harta (model imagine). Daca ar fi asa, ele ar putea stabili pozitia 
lor pe acesta harta primitiva. Totusi, daca aceasta harta va deveni incorecta din 
cauza modificarilor in cimpul magnetic al fundului oceanului, ele ar putea sa 
esueze pe plaje. Chiar mai mult, daca sunt duse inapoi in marea libera, vor esua 
din nou pentru ca sistemul lor de navigatie le indica aceasi directie ca la prima 
esuare. Pur si simplu, balenele se ratacesc si nu au nici un mijloc de recapatare 
a pozitiei in ocean.

Ne putem hazarda si sa spunem ca daca informatiile de navigatie, asociate  
cimpului magnetic terestru, ar fi inregistrate intr-un model poveste (echivalentul 
unei harti), atunci balena ar putea sti cum sa se reintoarca la punctul de start, 
derulind "banda" inapoi si comparind modelul poveste cu IR generat de interactia 
directa cu realitatea externa. 

Daca asta ar fi metoda, ar putea sa existe un transfer al acestui model de la o 
balena care a facut acel drum la alta care nu l-a facut inca, prin acel "cintec". 
Pare fascinant dar si verificabil experimental.


E.T.A. 28: Operatii extrem de complicate pe modele imagine 
(mersul, sariturile, cataratul in copaci), la oameni

Se va aplica teoria pentru a vedea cum se desfasoara exact mersul, sariturile si 
cataratul in copaci la oameni. Conform teoriei, o actiune asupra realitatii 
externe (cum este mersul) presupune existenta unui model de actiune cu bataie 
lunga (ZAM). Acest model contine planul aproximativ al actiunii. ZAM-ul va 
construi si activa un numar practic nelimitat de modele locale (ZAM si AZM), 
pentru a-si atinge obiectivele.

Un ZAM local va simula, deci, miscarea piciorului pentru primul pas. Daca, in urma 
simularii, pasul se poate face cu succes, atunci ZAM va activa actiunea asupra 
realitatii externe. Piciorul se va misca in acelasi fel in care s-a "miscat" 
"piciorul" in timpul simularii. Nici o miscare nu se va face daca nu a fost 
simulata cu succes mai inainte. 

Sa vedem si cazul sariturilor. In fata unui obstacol care trebuie sarit, creierul 
va face o simulare a sariturii. Daca saritura simulata reuseste, atunci ea poate 
fi facuta si in realitatea externa, activind modelul care a facut saritura 
simulata  reusita. Daca simularea nu reuseste, nu va exista model care  sa 
activeze muschii corpului si deci, acea fiinta va fi blocata sa actioneze. Acest 
lucru poate fi experimentat de oricine.

Exemplu: incercati sa sariti peste un obstacol. In mod instantaneu o sa stiti daca 
saritura se poate face sau nu. Daca raspunsul este "nu", va exista un blocaj. 
Orice incercare de a ne impotrivi deciziei interne va esua. Motivul este ca un 
raspuns de tip "nu", inseamna, in mod esential, ca nu exista model care sa 
activeze muschii corpului nostru, deoarece toate simularile au dat rezultate 
negative. Daca raspunsul este "da", atunci exista o mare probabilitate ca saritura 
sa fie un succes. Modelul care va controla saritura va fi exact acela pe care s-a 
facut ultima saritura simulata reusita.

Prima data cind am avut clar in minte cum functioneaza creierul animal sau uman a 
fost atunci cind am gasit un raspuns la intrebarea: "de unde stie creierul daca o 
saritura se poate face sau nu?"

Concluzia care se poate trage din aceste analize este ca orice actiune asupra 
realitatii externe este precedata de o simulare, mai mult sau mai putin elaborata. 
Fara un model adecvat nu este posibila nici o actiune. In timpul actiunii, corpul 
este controlat de modelul pe care s-a facut ultima simulare reusita. Rezultatul 
este ca o activitate extrem de complicata, asa cum este mersul, se face cu o 
precizie si o eleganta remarcabila.

La prima vedere mersul pare o activitate relativ simpla. La o analiza mai atenta 
se poate constata o complexitate extrem de mare. Prima problema este pastrarea 
echilibrului in mers. Stabilitatea in mers a omului dar si a animalelor este o 
stabilitate dinamica. Asta inseamna ca, daca, de exemplu, am "ingheta" pozitiile 
muschilor intr-o pozitie intermediara, corpul nu ar mai avea stabilitate si ar 
cadea. In timpul mersului, modelele anticipeaza, prin simulare, miscarea corpului 
si trimite comenzi adecvate in avans. Daca nu ar exista anticiparea evolutiei si 
daca ne-am baza numai pe traductoare de pozitie si stabilitate, informatia ar 
ajunge cu intirziere la modelul care ia decizia si deci sistemul ar avea 
stabilitate redusa. In paranteza fie spus, asa functioneaza de obicei majoritatea 
sistemelor de stabilizare electronica (asteapta ca ceva sa se intimple deja pentru 
a face corectia).

In cazul creierului, informatiile de la traductoarele de pozitie si stabilitate 
sunt folosite pentru a anticipa posibilele probleme din viitor si a lua masuri, 
inainte ca ele sa apara. Aceasta este stabilitatea dinamica si, dupa cite cred eu, 
acest tip de problema nu poate fi inca rezolvata in timp real, pe un sistem 
complex, in viitorul previzibil, de nici un calculator existent, din cauza puterii 
lor inca mult prea reduse.

De aici se poate vedea, extrem de usor, imensa capacitate de prelucrare a 
informatiilor de care este capabil orice creier, cam de la mamifere in sus. Cele 
mai primitive mamifere, cu creierul de citeva zeci de grame, sunt in stare de 
performante inca si mai mari in domeniul mersului si stabilitatii in alergare si 
in sarituri decit omul.

In aceasi ordine de idei sa ne gindim ca pentru mers este nevoie de comanda 
corelata a mii de fibre musculare. In mod dinamic, adica in functie de 
particularitatile fiecarei miscari in parte si in functie de comportamentul din 
trecut si in functie de comportamentul anticipat si in functie de obiectivul care 
trebuie atins si in functie de diversi factori perturbatori externi, se vor 
activa/dezactiva intr-o ordine precisa, toate aceste fibre musculare, fiecare cu 
forta adecvata rezolvarii problemei concrete. In fiecare moment se anticipeaza 
problemele care ar putea sa apara si se fac corectii inainte ca problemele sa 
ajunga sa se manifeste.

Exemplu: viteza de lucru a unui model
In legatura cu anticiparea prin simulare pe model, am vazut o fotografie cu un 
jucator de base-ball. Jucatorul tocmai incerca sa prinda din zbor o minge rapida. 
In fotografia de mare viteza se putea vedea mingea indreptindu-se direct in manusa 
jucatorului. Senzationalul acestei fotografii era faptul ca ochii priveau acolo 
unde a fost mingea cu ceva timp in urma. Modelul pentru prinderea mingii a 
anticipat deci pozitia mingii in baza informatiei anterioare de la ochi astfel ca 
actiunea a fost un succes chiar daca ochii nu au mai putut sa dea informatie 
adecvata in timp real si chiar daca viteza cu care poate fi miscata mina nu este 
prea mare. Acest exemplu ilustreaza imensul avantaj al constructiei si operarii de 
modele. Viteza efectiva de actiune poate fi mult mai mare decit viteza intrinseca 
de actiune a componentelor.

Cei care merg pe munte, pe poteci foarte accidentate si cu un rucsac greu, care 
isi schimba usor pozitia in timpul mersului, stiu ca acest mers se poate face cu o 
siguranta exceptional de ridicata. Din experienta mea directa, dupa 10 zile de 
mers pe trasee montane de creasta, ma laudam ca nu am facut nici un pas gresit. 
Totdeauna m-am minunat de imensele capacitati de prelucrare a informatiei si de 
viteza cu care se fac aceste operatii neinchipuit de complicate.

In aceasi ordine de idei, am avut o situatie pe munte cind, avind rucsac greu in 
spate, mi-a alunecat o piatra de sub picior si am cazut. Modelele active nu au 
fost in stare sa anticipeze aceasta posibilitate. Aici, capacitatea de a face un 
model nou, adecvat noii realitati externe, este putin probabila. Asa cum stim, in 
aceasta situatie actioneaza PSM-ul. Totusi, si acum ma minunez de faptul ca in 
urma cazaturii nu am patit absolut nimic rau (a fost practic o cazatura controlata 
dar in afara constiintei mele). De obicei PSM-ul incearca sa salveze ce se mai 
poate salva si aici exista si varianta ca el poate accepta ruperea unei miini ca 
sa salveze ce este mai important.

In legatura cu aceasta problema concreta, mai exista si varianta ca s-a creat un 
model paralel cu cel de mers. Acest model a facut predictia ca acea piatra va 
aluneca si a construit un model de salvare in afara "liniei" PSM-ului. Totusi, 
teoria prevede numai doua "linii". Una a PSM-ului si alta a ZM-ului care 
controleaza activitatea globala. S-ar putea ca ZM-ul sa lase ZAM-ul din acel 
moment sa actioneze si in paralel sa construiasca modele paralele pentru situatii 
noi pe care sa le activeze in situatii speciale. Acest tip de comportament, desi 
nu este propriuzis interzis de teorie, nu se intilneste intr-un mod suficient de 
clar ca sa poata fi sustinut.

Totusi, ceea ce se stie este ca mai multe modele, total independente, pot fi in 
activitate simultana, in orice creier. Asta este sustinut clar de faptul ca noi 
avem idei care apar in legatura cu probleme care aparent sunt uitate. In orice 
caz, in momentul in care avem o idee, este posibil sa desfasuram o activitate care 
nu are nici o tangenta cu domeniul de unde a venit ideea. Problema este daca un 
model care este element intr-un ZAM poate sa fie activ in timp ce un alt model al 
aceluiasi ZAM poate fi de asemenea activ. In principiu acest lucru ar putea sa se 
intimple dar problema de baza este daca ZAM-ul care controleaza activitatea 
principala va sti sau nu ce model sa comute atunci cind un model nu mai face fata. 
Atunci cind un model nu mai face fata interactiei cu o realitate externa data, asa 
cum stim, se activeaza automat PSM-ul. Daca exista sau nu posibilitatea de a se 
activa alt model, ramine o problema deschisa.

Problema mersului, a sariturilor si a alergarii (care este intermediara intre mers 
si sarituri) este neinchipuit de complicata si nu cred ca, in viitorul previzibil, 
robotii se vor apropia macar de performantele unui pui de gaina de citeva zile 
care alearga pe un teren accidentat.
	
Cataratul in copaci, in cazul oamenilor, este o activitate si mai complicata decit 
mersul si sariturile. Problema fundamentala este lipsa de informatii suficient de 
precise despre rezistenta crengilor. Modelele care se construiesc vor fi in stare 
sa faca o predictie de evaluare asupra rezistentei fiecarei crengi dar modelul va 
avea si multe simulari in care creanga se poate totusi rupe. ZM-ul va trebui sa ia 
in consideratie aceste multiple variante date de diverse modele locale, pentru a 
face o strategie buna (un ZAM bun).

In aceasta situatie deci, stabilitatea in copac este data de capacitatea de a 
construi permanent modele alternative  care sa poata fi activate in cazul ruperii 
unei crengi. Efortul care trebuie facut de creier pentru ca persoana sa fie 
stabila in copac este imens. Nu orice creier are aceasta capacitate. In plus, ZM-
ul trebuie sa construiasca si un model de salvare in care, in fiecare moment sa 
existe cel putin 3 puncte de sprijin, in ideea ca, daca macar doua se vor comporta 
ca in simulare, sistemul va avea o siguranta acceptabila.

Mersul pe teren accidentat, sariturile si stabilitatea la catararea in copac sunt 
teste care pot arata performantele globale la oameni, in domeniul modelelor 
imagine. La animale, aceste functii se pot face chiar mai eficient decit la 
oameni.


E.T.A. 29: Creierul evolueaza sub ochii nostri

In general toate E.T.A. se refera la modul de comportament si de evolutie al 
creierului omului normal, mediu.

In anul 1900 a aparut Mecanica Cuantica. Ea marcheaza cel mai inalt nivel atins 
pina acum in evolutia creierului. Totusi, oamenii care lucreaza in acest  domeniu 
extrem de avansat al cunoasterii, sunt oameni obisnuiti in viata de zi cu zi. 
Indiferent de nivelul atins in domeniul profesional, in viata de zi cu zi creierul 
continua sa actioneze inca in buna masura in baza modelelor imagine.

Am un exemplu in care se detecteaza clar si ne-interpretabil evolutia creierului 
catre modele simbolice tot mai avansate, la nivelul omului de pe strada, intr-o 
problema in care modelele imagine pareau a fi atotstapinitoare: alimentatia.

Din toate timpurile, oamenii au mincat alimente in baza analizei pe modele 
imagine. Termenii asociati cu problema alimentatiei sunt gustul, mirosul, 
aspectul, culoarea, etc. In baza modelelor imagine se ia decizia de a minca sau nu 
un anumit produs. Se poate spune ca intreaga fiinta, cu intreaga sa structura de 
modele imagine, participa la rezolvarea problemei alimentatiei.

Am intilnit o situatie in care procesul de evolutie catre modelele simbolice se 
manifesta clar, in mod explicit, in problema alimentatiei. Astfel, am vazut o 
persoana, intr-un magazin, care voia sa cumpere un produs alimentar. Persoana avea 
in mina o lista de E-uri alimentare periculoase. Un produs a fost respins pentru 
ca avea un astfel de "E".

Aici s-a trecut peste gust, peste miros, peste aspect, peste porniri naturale si a 
fost luata o decizie logica, fara legatura cu nici un fel de model imagine. Aceste 
"E"-uri nu pot fi percepute in baza modelelor imagine. Atunci cind o decizie este 
bazata exclusiv pe modele simbolice, avem in mod clar un progres. Acest fenomen, 
conform teoriei, se va amplifica in toate planurile.

Se mai pot da exemple cu unele produse alimentare din Europa de vest (de exemplu, 
rosiile) care nu au gust, nu au miros, spre deosebire de produsele noastre. 
Totusi, in Europa de vest exista norme foarte precise de ce este interzis sa 
contina un produs alimentar. Pe model simbolic, exista garantia ca, in limita 
legii si in limita nivelului atins de stiinta si tehnologie si in baza legilor 
economice, acele produse sunt cele mai sigure posibile. Normele alimentare nu pot 
inca impune decit ce nu trebuie sa contina un produs. 

Se mai poate observa un lucru foarte important. Elita a impus ca pe produsele 
alimentare sa scrie continutul exact precum si alte date pentru ca oamenii 
suficient de evoluati sa ia singuri decizii. Campaniile de informare au valoare 
foarte limitata. Motivul este ca aceste campanii se bazeaza pe modele simbolice in 
timp ce publicul tinta (cel care trebuie convins) se bazeaza pe modele imagine. 
Problema reala nu este informarea ci capacitatea tehnica a creierului de a se 
informa si a lua decizii in baza modelelor simbolice.

Exemplu: exista o gluma care pare inspirata din realitatea externa. Un medic tinea 
o conferinta contra fumatului. In pauza conferintei acel medic si-a aprins o 
tigara. Aici, pe model simbolic, medicul combatea fumatul dar decizia de a fuma 
era data de un model imagine (probabil din PSM-ul). 

Atitudinea majoritatii consumatorilor, asa cum am spus, continua sa fie puternic 
ancorata intr-o structura complexa de modele imagine. Exista un numar infinit de 
cazuri in care modelele imagine din mintea oamenilor fac produsele alimentare mai 
scumpe si mai ales, mai periculoase. Astfel, untul "de buna calitate" contine o 
substanta care-i da o culoare galbena, foarte comerciala. Intre un unt cu colorant 
si acelasi unt fara colorant, consumatorii aleg untul cu colorant. Exista multe 
bauturi nealcoolice  (unele foarte celebre) care, fara coloranti, n-ar avea succes 
sau nu s-ar vinde. Numarul de exemple de acest fel ar putea continua cu practic 
toate produsele alimentare.

Creierul isi urmeaza insa cursul ascendent catre cresterea importantei modelelor 
simbolice astfel ca, asa cum am vazut ca se intimpla deja, deciziile in problema 
alimentatiei se vor lua cu contributii din ce in ce mai mari din partea modelelor 
simbolice.

Evolutia creierului este totusi lenta pe scara vietii active a oamenilor, desi 
aceasta evolutie se accelereaza. Ne aflam deci pe un nivel de dezvoltare al 
creierului in care, in domenii in care modelele imagine pareau sa fie 
atotstapinitoare (alimentatia, de exemplu) se pierde teren in fata modelelor 
simbolice.

Avem si un exemplu unde evolutia nu a produs dar urmeaza sa produca o schimbare. 
Astfel, carnea conservata (din sunca si salamuri, de exemplu) are la origine o 
culoare maronie-cenusie, total necomerciala. Pentru conservare se adauga nitriti. 
Ca efect secundar al nitritilor, carnea capata o culoare roz-rosie foarte  
"sanatoasa". Nitritii  sunt legali si declarati pe etichetele produselor 
alimentare. Totusi, ei nu fac bine la sanatate. Nu suntem inca pregatiti sa mincam 
o sunca de culoare pamintie numai in baza argumentului ca nu are nitriti. Urmeaza 
sa vedem cind oamenii vor incepe sa respinga produsele cu nitriti.


E.T.A. 30: Efecte negative de principiu, asociate cu functionarea creierului

1. Exista o problema de principiu atunci cind punem o intrebare. Pentru ca 
raspunsul sa fie inteles este obligatoriu sa ne aflam in interiorul modelului care 
genereaza raspunsul. Mai precis, modelul care genereaza raspunsul trebuie deja sa 
fie cunoscut si acceptat de cel care intreaba. Altfel, raspunsul nu va avea sens. 
Asta se mai poate formula si altfel si anume: nu orice intrebare este permisa.

Exemplu: natura luminii se poate intelege numai in cadrul Mecanicii Cuantice. Daca 
nu stim Mecanica Cuantica atunci raspunsul la intrebarea "care este natura 
luminii?" este nonsens. Deci, nu avem voie sa intrebam care este natura luminii 
daca nu stim Mecanica Cuantica.

In cazul copiilor, intrebarile din clasa "de ce?" nu pot primi nici un raspuns, in 
general, deoarece  copiii nu au modele corespunzatoare. Totusi, parintii au un  
raspuns la orice intrebare a copiilor. Raspunsul cu barza care aduce copiii este 
deja celebru.

Ar trebui, deci, adaugate citeva principii la sistemul de educatie. In cazul meu 
particular am spus copiilor mei, cind erau mici (sub aproximativ 10 ani) ca orice 
intrebare care incepe cu "de ce..." este interzisa. In schimb, intrebarie de tip 
"ce este aceasta..." sunt permise. Asta inseamna ca, in cazul copiilor, parintii 
trebuie sa le arate elementele si relatiile intre elementele asociate realitatii 
externe. Copiii vor construi modelele singuri si atunci vor gasi singuri raspusuri 
la intrebarile care incep cu "de ce..." .

2. Cind nu poti sa faci ce vrei faci ce poti...
Cu asta de fapt se deschide un fel de cutie a Pandorei. In majoritatea cazurilor 
intilnite in viata de zi cu zi, noi nu putem sa facem ceea ce dorim sau nu mai 
putem intoarce timpul inapoi dupa un esec. 

Este cunoscuta povestea cu cel care se enerveaza la serviciu si vine acasa si-si 
agreseaza familia.

Aceste tipuri de probleme pot genera constructia si activarea de modele de actiune 
ilogice incepind cu razbunarea si resemnarea ca acte individuale si terminind cu 
razboaiele.	Motivul este asociat cu tendinta oricarui model de a evolua spre 
stabilitate, in conditiile in care modelul nu mai poate sa devina stabil in nici o 
situatie.

De exemplu, tendinta de razbunare poate fi asociata cu imposibilitatea de a 
intoarce timpul inapoi dupa un esec. Prin razbunare, intr-un fel sau altul, se 
poate gasi un fel de stabilitate a acelui model, prin atasarea de el a unui  model  
oarecare. Acest model este model de ecranare.

Resemnarea inseamna construirea unui model de ecranare adecvat modelului cu 
probleme (in cazul razbunarii, modelul de ecranare nu are legatura directa cu 
modelul cu probleme). Cel mai cunoscut si important model de ecranare asociat 
resemnarii (asa cum apare si in teoria generala) este religia. 

Toate modelele de ecranare sunt asociate cu cuvintul "iluzie". Iluzia este 
definita ca fiind realitatea generata de un model de ecranare.

Prevenirea aparitiei acestor tipuri de comportamente se poate face numai prin 
educatie. Sistemul de educatie trebuie sa ia in consideratie acest tip de 
problema. Educatia trebuie sa-i faca pe indivizi sa prevada posibilitatea 
aparitiei de astfel de probleme.

3. Daca un model de actiune este construit, atunci el ar putea fi activat, 
indiferent daca el incalca sau nu legile sociale si morale.

Aceasta se refera la faptul ca un model nu poate fi blocat, principial vorbind, de 
nici un alt model asociat cu legile sociale sau morale. Asta se intimpla atit in 
timp de razboi dar si in viata de zi cu zi. 

Din teoria generala stim ca in PSM se afla o serie de modele impuse prin educatie, 
care blocheaza anumite modele sa devina active. Daca modelele adecvate din PSM 
lipsesc sau daca exista modelele de ecranare adecvate, atunci se poate spune ca nu 
exista limite in a activa modele dintre cele mai incredibile.

4. Translatarea ad-hoc a unui model imagine intr-o colectie de modele simbolice, 
pentru a sustine un model imagine nedeclarat. Acest sindrom se recunoaste dupa 
logica simplista si imperativa dar si dupa incapacitatea acelei persoane de a 
purta un dialog bazat pe date si argumente logice.

In cazul in care modelul de baza ar fi un model simbolic, concluziile nu mai pot 
fi unice deoarece un model simbolic are foarte multe moduri de dezvoltare in 
functie de diverse strategii care se pot implementa si in functie de datele 
disponibile si in functie de datele pe care ar trebui sa le avem si nu le avem si 
in functie de datele pe care ar trebui sa le avem dar nu stim ca ar trebui sa le 
avem si in functie de orice alti factori. O discutie despre un subiect sustinut pe 
un model simbolic se caracterizeaza prin flexibilitate si prin moduri multiple de 
abordare.


E.T.A. 31: Poporul roman

Sa vedem cadrul general al discutiei. Multe zeci de procente din populatia   lumii 
civilizate (din Europa, de exemplu) sunt atinse de schizofrenie de tip XS1. Asa 
cum am aratat, o societate stabila favorizeaza aparitia schizofreniei induse de 
tip XS1B. Un motiv este ca modelele cu bataie lunga sunt create si impuse, in 
aceasi forma, de multe generatii, de catre o elita. Al doilea motiv este ca 
modelele cu bataie scurta sunt foarte eficiente intr-o structura stabila. Deci, 
populatia unei tari dezvoltate si stabile nu mai are nici o necesitate de a 
construi modele noi cu bataie lunga; ele sunt gata construite de catre elita 
acelui popor iar populatia trebuie doar sa le asimileze/opereze.

In decursul generatiilor, intr-o societate evoluata si stabila, capacitatea omului 
mediu de a construi modele cu bataie lunga scade si creste capacitatea de a 
construi modele cu bataie scurta. In acest fel, societatea de tip occidental este 
stabilizata de modelele cu bataie lunga de buna calitate, impuse prin educatie si 
este eficienta datorita capacitatii de a reactiona rapid si eficient la schimbari 
mici, in functie de evolutia vietii de zi cu zi, prin modele cu bataie scurta.

Am folosit deja cuvintul "elita". Elita unei tari este formata din oamenii care in 
mod constant se afla pe nivelul 3 de constiinta (vezi si teoria generala).

Societatea romaneasca este si ea atinsa de schizofrenie de tip XS1 dar cu o 
particularitate foarte importanta. Astfel, societatea romaneasca este practic 
lipsita de elite.

Sa vedem citeva manifestari fundamentale ale lipsei unei elite.
Problemele fundamentale ale poporului nu sunt cunoscute. Astfel, exista 
aproximativ 1000 de ani, intre anul 271 si batalia de la Posada, in care nu se 
stie exact ce s-a intimplat pe teritoriul romanesc.  Acest lucru nici macar nu 
este revelat, in mod explicit, in cartile de scoala (desi asta apare in mod 
implicit, prin existenta doar a informatiilor obtinute din surse externe).

Se mai stie, de exemplu, ca aproximativ dupa revolutia de la 1848, limba romana a 
inceput sa fie scrisa cu litere latine si nu cu litere slavone ca pina atunci. La 
anul 271 se foloseau literele latine; cind s-a trecut de la scrierea cu litere 
latine la scrierea cu litere slavone si de ce ???

Poporul roman este un popor de origine latina. Totusi, el este singurul popor de 
origine latina care este de religie crestin ortodoxa. Exista sau nu vreo 
incompatibilitate sau afinitate intre spiritul latin si spiritul crestin ortodox ?

Raspunsurile la aceste intrebari fundamentale ar fi trebuit sa se afle deja de 
multe generatii in cartile de scoala, daca poporul ar fi avut o elita. In scoala 
se formeaza un foarte mare numar de modele cu bataie lunga deci, netratatrea 
corecta, pe modele cu bataie lunga, a tuturor problemelor fundamentale ale 
poporului, va contribui la schizofrenizarea populatei.

Exemplele pe care le-am dat s-ar putea sa nu fie chiar cele mai importante. Le-am 
ales insa pentru ca sunt imposibil de contestat si interpretat. Oricum, eu 
personal inca mai astept clarificarea raspunsurilor la aceste intrebari. 
Raspunsurile ar putea sa contribuie la clarificarea cauzelor pentru care pozitia 
noastra de azi in Europa este inadmisibil de slaba.

In perioada comunista s-a incercat crearea unei culturi si elite comuniste. 
Majoritatea absoluta a intelectualitatii s-a alaturat acestui demers absurd. 
Sistemul comunist nu s-a bazat niciodata nici pe privirea in fata a realitatii 
externe si nici pe o structura de legi stabile si create pentru a fi respectate. 
Demersul intelectualilor de atunci (si de azi) era absurd din principiu si 
descalificant pentru ei ca grup social.

O structura de modele simbolice cu bataie lunga, pentru a calauzi generatiile care 
sunt si care vor veni, nu poate din principiu sa fie ancorata/influientata de 
percepte politice.

Concluzia logica este ca nici inainte de comunism si nici in timpul comunismului 
nu a existat o elita. Lipsa elitei ne indica faptul ca schizofrenia este de tip 
XS1A.

In lipsa unor modele fundamentale cu bataie lunga, specifice poporului roman, nici 
nu se poate vorbi cu adevarat de un popor roman. Mai degraba avem o populatie 
vorbitoare de limba romana.

Lipsa elitei inseamna ca nu au fost impuse, prin educatie, o serie de principii 
care sa fie urmate automat de intreaga populatie. In aceasta situatie, romanii 
actioneaza pe baza situatiei concrete din fata ochilor, fara a avea restrictii de 
principiu (ca in Europa de vest) si fara a intelege (pentru ca nu au modele cu 
bataie lunga  proprii) urmarile cu bataie lunga ale actiunilor lor.

Este simptomatic si faptul ca romanii care traiesc in afara tarii nu au tendinta 
naturala de a se alia si de a se intrajutora, asa cum se intimpla la alte natii. 
Daca ar avea modele cu bataie lunga, impuse prin educatie sau construite de ei, ar 
intelege ca daca te aliezi cu altii atunci esti mai puternic si daca ajuti pe 
cineva atunci ai putea sa speri ca si altii te vor ajuta pe tine. Perceptia 
generala a celor din exterior este ca, in general, romanii sunt oameni de proasta 
calitate. Aceasta atitudine este explicata, asa cum am mai spus, de inexistenta 
unor modele cu bataie lunga impuse prin educatie, pe multe generatii, de catre o 
elita responsabila. Lipsa acestor modele va face ca cei de linga tine sa para mult 
prea diferiti de tine pentru a te alia cu ei, cu toate consecintele acestui fapt.

Daca romanii ar fi fost educati, inca din frageda copilarie, multe generatii la 
rind, in baza unor modele care sa-i ajute sa-si corecteze defectele naturale, de 
catre o elita responsabila, alta ar fi situatia.

Aceasta educatie nu inseamna in nici un caz preamarirea stramosilor (asta se poate 
face numai prin mistificare) ci prin aratarea, zi de zi, a defectelor naturale pe 
care le avem si a consecintelor negative care rezulta din aceste defecte. Daca ar 
fi constienti de defectele naturale, atunci romanii vor fi suficient de 
inteligenti pentru a gasi solutia.

Exemplu: in tarile din Europa de vest, populatia are tendinta de a cinta in cor, 
cintece stiute din mosi-stramosi. Romanii se feresc de a cinta corelat cu altii. 
Daca i-ar considera pe cei de linga ei ca parteneri si prieteni, poate ca ar avea 
tendinta de a-si corela cintecul cu a celor de linga ei.

Cum oare s-ar putea corecta problema schizofreniei de tip XS1A si a lipsei unei 
elite? Nu ne putem baza, cel putin la inceput, pe capacitatea de autocorectie a 
poporului. El va continua sa se bucure, in sinea lui, ori de cite ori va muri si 
capra vecinului. Fiecare guvern care vine si chiar fiecare nou prim-ministru, 
incepe cu a nega tot ce s-a facut pina la el si a incepe totul de la capat. Ideea 
ca altii au facut si lucruri bune si ca, cei noi veniti trebuie sa continue, 
facind lucruri si mai bune, este in intregime straina modului de gindire atit al 
poporului cit si a celor care ocupa locurile elitei. Aceasta este consecinta 
directa a schizofreniei de tip XS1A.

Solutia care s-a aplicat inca din vechime este remorcarea tarii de o structura 
externa, ne-schizofrenica. Poporul imita, la toate nivelele, modele cu bataie 
lunga din Europa de vest, de exemplu, indiferent daca ele sunt sau nu adecvate, in 
acest moment, stadiului de dezvoltare al tarii si poporului. Metoda 
imitatiei/remorcarii se aplica in mod sistematic in tara noastra cam de la 1848 de 
cind tara a inceput sa fie cuplata la lumea civilizata. Totusi, in zilele noastre, 
din cauza ritmului accelerat de dezvoltare al  lumii occidentale si din cauza unor 
incompatibilitati clare cu lumea occidentala, precum si din cauza neintelegerii 
lumii pe care o imitam, aceasta metoda ar putea sa nu mai fie suficienta.

Fara o elita proprie, care sa fie in stare sa orienteze tara in mod natural spre 
lumea civilizata, aceasta metoda ar putea duce la fundamentalism. Asta inseamna 
ca, daca pornirea naturala este intr-o directie si presiunea externa este in alta 
directie, populatia ar putea sa refuze lumea pe care nu o mai intelege. Fenomenul 
s-a intimplat exact asa in Iran. Romania este si ea in pericol de a deveni 
fundamentalista (nu in viitorii 10 de ani), daca nu se va transforma pentru a fi 
compatibila cu lumea Europei de vest. Daca vom fi primiti in UE din considerente 
politice, atunci, daca nu vom evolua corespunzator, la citiva ani de la primire s-
ar putea sa apara reactii fundamentaliste periculoase.

Am vorbit de incompatibilitati clare cu lumea occidentala. Sa vedem citeva astfel 
de incompatibilitati. Astfel, schizofrenia de tip XS1A ne impiedica sa respectam, 
in mod instinctiv (generat de PSM), dreptul de proprietate. Lumea occidentala 
considera dreptul de proprietate si garantia proprietatii de catre stat ca 
percepte  fundamentale, fara de care societatea nu ar putea sa existe. La noi a 
fost de curind modificata (prin imitatie) Constitutia pentru a garanta 
proprietatea dar asta nu insemna ca s-a schimbat si perceptia poporului asupra 
acestei probleme. Teoria spune ca atit timp cit modelul de tip occidental asupra 
proprietatii nu se afla in PSM, impunerea lui din exterior, fara o actiune 
continua de sprijinire a lui, pe multe generatii, nu va corecta problema. Exista 
destule fapte care arata ca o fractie importanta a populatiei nu considera dreptul 
de proprietate ca fiind sfint (nu se afla in PSM).

Exemplu: este absolut inadmisibil si rusinos pentru noi ca popor, ca sa mai existe 
si acum probleme legate de retrocedari de case si alte proprietati si sa se ajunga 
la rusinoasa solutie a respectarii de catre statul roman a hotaririlor unei 
justitii din afara tarii.

Alta incompatibilitate provine din lipsa de respect pentru punctele de vedere ale 
altora, combinata cu lipsa de responsabilitate in a exprima propriile puncte de 
vedere.

In mod direct, adica datorita lipsei modelelor cu bataie lunga, aceasta 
incompatibilitate este explicata de schizofrenia de tip XS1A. In lumea occidentala 
exista modele cu bataie lunga asimilate de intreaga populatie. Asa cum stim, 
comunicatia apare atunci cind exista un singur model cu bataie lunga, acceptat de 
toti cei care vor sa comunice. Cei din lumea occidentala au modele, impuse timp de 
generatii prin educatie si deci exista posibilitatea tehnica minimala de 
comunicatie. Asta face ca un punct de vedere exprimat, sa fie inteles, exact in 
acelasi mod, de toti cei care asculta. Totodata, exprimind un punct de vedere in 
baza unui model cu bataie lunga, exista posibilitatea de a vedea implicatiile cu 
bataie lunga si scurta a ceea ce exprimi. Apare deci si responsabilitatea 
exprimarii unui punct de vedere.

Sa incercam acum sa facem un portret al cetateanului mediu din societatea 
romaneasca impreuna cu asemanarile si deosebirile fata de cetateanul mediu din 
Europa de vest.

1. Romanul mediu are o bogata colectie de modele cu bataie scurta, foarte 
disparate (care nu comunica intre ele), interconditionate de o structura de 
gindire bazata pe modele poveste. Omul din Europa de vest are de asemenea o 
structura de modele disparate cu bataie scurta dar cu diferenta ca aceste modele 
sunt compatibile cu o structura de modele cu bataie lunga, impuse prin educatie, 
de foarte multe generatii.
	
2. Romanul mediu se multumeste foarte usor cu atingerea de obiective partiale 
(sindromul "sa ajungem noi acolo si mai vedem"). Asta este inacceptabil in Vest. 

3. Inexistenta cvasi-totala a modelelor cu bataie lunga fundamentale. Daca ele ar 
exista, s-ar manifesta prin existenta unor instincte in respectarea unor 
principii. Sa vedem citeva instincte impuse prin educatie in Europa de vest si 
care lipsesc la cetateanul roman: 
3a) sa-ti faci treaba bine si sa te gindesti ca cineva se va baza pe ceea ce ai 
facut.
3b) sa-ti dai seama ca tot ce faci prost se va intoarce cindva, implicit sau 
explicit, contra ta.
3c) sa-ti dai seama ca toate problemele majore, fara solutie imediata, pornesc cu 
tolerarea unor greseli aparent minore. Aici intra si "celebrul"  sindrom "merge si 
asa".
3d) sa-ti dai seama ca inainte de a cunoaste suficient, nu poti sa exprimi un 
punct de vedere, si legat de asta, sa-ti dai seama daca ai sau nu suficienta 
informatie asociata cu o problema data.
3e) sa-ti orientezi activitatea spre a cunoaste si nu spre "a avea dreptate".

4: O mare instabilitate in model, din motivele invocate la punctele 1 si 2 si 3. 
Romanii nu pot sa intretina o discutie serioasa despre un singur subiect. Aici 
intra si alt sindrom "celebru" si anume: "Inainte de a raspunde la intrebarea dv. 
vreau sa..." care se intilneste de multe ori, in modul de discutie intre reporteri 
si oficialitati.

5: Structura de modele a romanului este preponderent bazata pe modele imagine. 
Asta este caracteristica generala a celor de origine latina dar unele  popoare de 
origine latina au calitati care contrabalanseaza aceasta deficienta.

6. Consecinta punctului 5 este faptul ca discutiile se bazeaza pe translatarea ad 
hoc a modelelor imagine de referinta in modelul simbolic al vorbirii. Asta mai 
inseamna ca, de foarte multe ori, la inceput se exprima un punct de vedere si pe 
urma se cauta argumente pentru el.

7. Constiinta de nivel 2 foarte coborita iar constiinta de nivel 3 este practic 
inexistenta, inclusiv la nivelul celor care ocupa locurile elitei. Daca ar exista 
constiinta de nivel 3 ar trebui sa vedem analisti economici sau politici care sa 
arate avantajele si dezavantajele unei anumite politici a guvernului, care sunt 
riscurile si care sunt posibilele avantaje, cum ar putea sa evolueze societatea 
daca s-ar realiza sau nu sperantele guvernului etc. Un analist politic sau 
economic ar trebui sa prezinte un model cu bataie lunga asupra situatiei, impreuna 
cu o colectie de predictii. Odata ce aceste predictii ar fi date, oamenii ar putea 
sa le compare cu realitatea externa pentru a cistiga sau nu incredere in acel 
model. Ca sa se faca asta, ar mai trebui sa existe si date complete si corecte 
asupra situatiei analizate.

Analistii nostri politici se multumesc sa faca radiografii si autopsii a 
societatii romanesti. Toata lumea stie exact de ce "a murit bolnavul" dar nimeni 
nu stie continuarea.

Lipsa constiintei de nivel 3 la romani explica, de exemplu, de ce starea economiei 
romanesti este cunoscuta pe baza de predictii ale modelelor unor firme din vest si 
nu din datele institutiilor romanesti. Daca ar exista un institut romanesc 
credibil, asta s-ar vedea din predictiile facute asupra economiei romanesti. Daca 
aceste predictii s-ar confirma, atunci oamenii ar cistiga incredere in el. 
Institutul ar avea nume si personalitate. Asta ar trebui sa influenteze si decizia 
la vot, de exemplu.

In legatura cu asta, datele fundamentele ale economiei sunt furnizate de guvern nu 
de institutii independente care ar trebui "sa traiasca" din corectitudinea 
predictiilor.

Exista o practica extrem de daunatoare si anume sondajele de opinie ne-insotite de 
evaluari ale institutelor specializate in analiza realitatii externe. Sondajele 
sunt extrem de periculoase pentru ca pot induce extrem de usor confuzia intre ce 
se crede si ce este, de fapt, in realitatea externa.

Eu personal nu stiu daca actualul guvern este bun sau nu pentru ca nu am date 
credibile nici despre realizari nici despre nerealizari. In legatura cu aceasta, 
am fost impresionat de un comunicat al politiei despre cantitatea de droguri 
descoperite. Dupa ce s-a dat cantitatea de droguri descoperite intr-un an, cineva 
a spus ca urmeaza sa se afle cantitatea de droguri care s-au distribuit deja in 
tara, pentru a se vedea daca acea cantitate de droguri descoperite marcheaza un 
esec sau un succes. Acest tip de rationament, bazat pe un model cu bataie lunga, 
ar trebui sa fie generalizat in toate domeniile vietii, pentru a fi in stare sa 
intelegem in ce tara traim.

Folosind terminologia MDT, pe model cu bataie scurta este prezentat un fapt. Acest 
fapt poate produce concluzii formal corecte dar lipsite de semnificatie daca mai 
multe fapte nu sunt corelate in cadrul unui model cu bataie lunga. Din nou se 
accentueaza ca fara a prezenta modelul, orice adevar (orice fapt, de exemplu) este 
un nonsens si din nou se accentueaza ca schizofrenia XS1 incepe cu prezentarea 
doar de fapte (asociate cu modele cu bataie scurta) fara a prezenta unul sau mai 
multe modele cu bataie lunga care sa incadreze si sa dea semnificatie acelui fapt.

Toate aceste lucruri ar trebui sa ne ingrijoreze. De pe acum se vede ca statul 
este depasit de complexitatea lumii in care traim, la toate nivelele. In multe 
locuri statul face eforturi mari pentru a se realiza ceva dar atita timp cit 
pornirea naturala a oficialitatilor si a populatiei nu este in directia ceruta, 
tara va ramine tot mai mult in urma fata de cerintele unei lumi simbolice in care 
ar trebui sa evoluam. 

Nivelul de remorcare a tarii de structura UE este inadmisibil de mare. In mod 
normal, intreaga populatie ar trebui sa evolueze natural catre UE dar asta nu se 
intimpla cu suficienta intensitate. Pericolul ca tara sa devina fundamentalista 
dupa intrarea in UE este foarte mare. Deocamdata populatia nu resimte in mod 
semnificativ efectele nerespectarii principiilor unei lumi civilizate. Dupa 
intrarea in UE situatia se va schimba.

Ca sa inchei intr-o nota mai optimista, solutia pentru poporul roman ar fi 
aratarea in fiecare zi, de catre o posibila elita responsabila, a defectelor 
naturale ale poporului. Recunoasterea defectelor naturale ar putea sa fie un 
inceput pentru corectarea lor.


E.T.A. 32: Masoneria

Pornim aceasta discutie pur teoretica construind un model local. Premizele 
fundamentale ale acestui model local sunt:

1. Superioritatea in plan intelectual a unei persoane este data de capacitatea de 
a construi si opera modele cu bataie lunga.

2. Activitatea modelelor cu bataie lunga nu poate depasi durata de viata a acelei 
persoane.

3. Exista puternice tendinte, la orice persoana, de a prelungi actiunea anumitor 
modele cu bataie lunga dincolo de limitele vietii fizice a acelei persoane.

Daca o persoana vrea ca anumite modele cu bataie lunga sa continue sa fie active 
si dincolo de limita vietii sale fizice, una dintre posibilitati este de a activa 
astfel de modele in interiorul unei organizatii. Totusi, daca vrem ca un model sa-
si atinga obiectivele in, sa zicem, 100 de ani, organizatia ar trebui sa fie una 
foarte speciala. Aceasta conditie este indeplinita, de exemplu, de masonerie.

Inainte de a continua aceasta discutie vreau sa specific ca nu am cunostinte 
directe despre nici o organizatie de tip masonic. Discutia se bazeaza exclusiv pe 
considerente teoretice, asa cum ele apar in MDT si in modelul local deja expus. 
Mai mult, pentru scopul discutiei, a cunoaste din interior o organizatie de tip 
masonic nu ar aduce nici o informatie utila pentru scopul discutiei. Conform 
teoriei, aceste organizatii trebuie sa-si atinga obiectivele dincolo de limita 
vietii fizice a membrilor ei si din cauza asta, masonii obisnuiti, in general, 
nici nu prea stiu exact pentru ce lupta. 

Mai este de specificat un lucru foarte general. Astfel, o teorie (orice teorie!)  
face o predictie. In acest caz particular este vorba de faptul ca se prezice 
existenta unei organizatii speciale. Apoi se cauta in realitatea externa ceva care 
se incadreaza in definitie. Astfel, faptul ca eu atribui masoneriei definitia 
generata de teorie nu inseamna in nici un caz ca atribuirea este completa si 
conforma cu realitatea externa. Masoneria din realitatea externa ar putea sa aiba 
unele caracteristici care sa fie conforme cu teoria dar poate sa aiba si alte 
caracteristici care pot sa nu fie luate in consideratie de teorie. Asta inseamna 
ca teoria prevede doar existenta unei structuri generale, existind posibilitatea 
ca in realitatea externa sa existe mai multe tipuri de organizatii care, desi 
respecta schema logica, pot sa aiba structuri si componente ne-prevazute de 
teorie. Aceasta situatie este o situatie extrem de generala in toate stiintele 
exacte, si apare ori de cite ori o teorie este confruntata cu realitatea externa.

Sa reamintim acum ce se crede in legatura cu interactia masoneriei europene cu 
Tarile Romane. Incepind cam dupa 1800, masoneria europeana a activat un model de 
cuplare a Romaniei la Europa. In acel moment, formatiunile romanesti de tip statal 
erau in zona de influenta turceasca si ruseasca. Exista chiar un guvernator rus 
care a facut un fel de Constitutie. Scrierea era cu caractere chirilice iar 
biserica era total rupta de biserica europeana. 

Aceasta sarcina, de a cupla poporul roman la valorile europene, parea atunci, ca 
si acum (din nefericire) aproape imposibila. Acest obiectiv a fost totusi atins, 
in linii mari, in aproximativ 80 de ani. Primul pas a fost sprijinirea 
constituirii unei intelectualitati ancorate in valorile occidentale. La 1848 s-a 
vazut ca o astfel de intelectualitate (formata mai ales la Paris) a fost in stare 
sa activeze poporul in directia valorilor europene. Procesul a continuat cu 
alegerea unui "domn" (A.I. Cuza) ca un element de tranzitie urmind ca, dupa 
indepartarea lui Cuza de catre intelectualitatea progresista, sa fie adus un rege 
din occident. Regele a obtinut, tot cu sprijinul masoneriei, si independenta 
statului roman. Adaugarea, mai tirziu, si a Transilvaniei a fost cea mai usoara 
sarcina (Transilvania era deja cuplata la lumea europeana). Obiectivul preliminar 
a fost deci atins: Romania era cuplata la Europa.

Faptul ca acest proces de cuplare a poporului roman la lumea europeana a fost unul 
dirijat artificial este sustinut si de faptul ca, chiar acum, la aproximativ 200 
de ani de la activarea modelului de catre masonerie, poporul roman inca nu este 
integrat, prin spirit in primul rind, in lumea europeana (vezi ETA despre poporul 
roman).

Sistemul comunist a avut atit de mult "succes" in Romania din cauza ca poporul nu 
a fost si nu este nici acum pregatit sa se integreze in lumea de tip european.  
Masoneria romana a fost, foarte probabil, total blocata sa actioneze in timpul 
comunismului iar reluarea activitatii ei normale nu se va putea face in viitorii, 
probabil, 20 de ani.

Continuam sa descriem o organizatie masonica, in baza perceptelor teoretice.
Membrii de rind nu au cum sa stie nici care este situatia exacta nici pentru ce, 
exact, lupta. Asta deoarece masoneria actioneaza foarte incet, modelind oamenii 
din punct de vedere spiritual, astfel ca, atunci cind ceva se va intimpla, aceasta 
se va intimpla deoarece intelectualitatea este deja convinsa sa actioneze intr-o 
directie si deoarece pornirea naturala a majoritatii oamenilor de rind va fi in 
acea directie sau nu va fi contra. 	Astfel, metodele masonice se deosebesc radical 
de metodele de educatie "clasica" sau de metodele politice.

Si un stat doreste sa convinga poporul sa actioneze in anumite directii, prin 
campanii propagandistice si educative. Totusi, obiectivele politice sunt obiective 
cu bataie scurta (citeva legislaturi, cel mult) in timp ce masoneria doreste 
schimbari reale in structura de gindire a poporului, indiferent de orientarea 
politica a fiecaruia.

Asa cum am spus, obiectivele masoneriei sunt programate sa fie atinse in multe 
generatii. Din aceasta cauza, un membru de rind al masoneriei nu are cum sa 
detecteze obiectivele concrete care trebuie atinse. In aceasta situatie, este clar 
ca masoneria trebuie sa se afle in relatii foarte bune cu absolut toate fortele 
politice si economice, indiferent de orientarea lor. De asemenea, de aici rezulta 
ca masoneria nu va face campanie propagandistica sau de alta natura pentru nici un 
fel de personalitate, nici din interiorul nici din exteriorul ei si, in general, 
pentru nici o orientare politica.

Multe organizatii masonice nu accepta discutii politice si religioase in 
interiorul lor; ambele tendinte se incadreaza perfect in scopurile ei. Discutiile 
politice sunt asociate cu modele cu bataie prea scurta pentru obiectivele masonice 
iar discutiile religioase sunt fara sens din moment ce religia se bazeaza pe 
modele de ecranare (deci invariante). Totusi, discutiile para-politice si para-
religioase sunt acceptabile si de dorit.

Organizatiile masonice se bazeaza numai pe personalitati de sine statatoare, 
indiferent de orientarea lor. Din aceasta cauza, organizatiile masonice au 
tendinta de a-si persecuta membrii slabi sau cei care doresc sprijinul masoneriei 
pentru ei ca persoane particulare. Motivul este evident: masonii trebuie sa fie 
personalitati  puternice pentru a influienta in mod eficient si durabil, pe 
ceilalti.

Se mai poate banui ca structura masoneriei este extrem de complexa deoarece cineva 
trebuie sa construiasca si sa activeze astfel de modele cu bataie foarte lunga. De 
asemenea nu este interzisa existenta mai multor organizatii masonice, mai mult sau 
mai putin independente, ale caror obiective pot fi sau nu corelate. 

Sa vedem predictiile teoriei in legatura cu viitorul masoneriei. Pentru asta vom 
reaminti problemele fundamentale ale lumii, in general, asa cum ele sunt prezise 
de MDT.

X1: Lumea este propulsata inainte de popoarele "simbolice" in timp ce tot mai 
multe popoare nu mai pot mentine ritmul si au tendinte fundamentaliste.

X2: In interiorul unei societati  "simboliste" apar grupuri din ce in ce mai mari 
de oameni care nu mai pot tine pasul cu orientarea "simbolica" a celor care 
propulseaza societatea inainte. Acestia se refugiaza in fundamentalisme (miscari 
antiglobalizare, ecologice, religioase, etc.).

X3: Pare ca exista' o degradare a calitatii tehnice a indivizilor, inca de la 
nastere, mai ales in tarile "simbolice".

X4: Multe persoane din tarile "imagiste" au o orientare "simbolica" foarte buna si 
sunt acceptati si chiar doriti in lumea "simbolica". Totusi, aceste persoane nu au 
o structura de modele fundamentale compatibila cu lumea "simbolica" din moment ce 
vin dintr-o lume "imagistica" si deci nu pot contribui la intarirea structurilor 
societatilor de tip simbolic.

Sa vedem acum citeva posibile probleme la care Masoneria este obligata sa 
actioneze. Sa luam, de exemplu, problema de la X1. Ea poate produce, cu bataie 
lunga, un fenomen de scindare a lumii. O parte a lumii ar trebui sa devina un 
gettou. Daca asta ar urma sa se intimple, atunci masoneria ar avea tendinta de a 
controla acest proces considerat inevitabil. Daca gettoizarea lumii ar fi 
considerata inadmisibila, masoneria ar trebui sa gaseasca si sa implementeze o 
solutie care exclude gettoizarea.

Discutiile asociate cu X1... X4 ar trebui sa se finalizeze, deci, in modele cu 
bataie lunga in baza carora sa actioneze masoneria. Se vede de aici ca masoneria 
este singura organizatie care ar putea trata astfel de clase de probleme. Statele 
au modele cu bataie prea scurta si in plus, reprezentantii statului nu sunt 
preocupati de probleme fundamentale ca acestea.

Cum clasele de probleme de tip X1...X4 sunt extrem de complicate atunci cind sunt 
asociate cu problemele concrete, predictia este ca masoneria are mari dificultati 
si in legatura cu propria structura de cadre si in legatura cu modul de actiune in 
viitor.

In plus, se poate banui ca, in prezent, unii membrii ai masoneriei ar putea sa nu 
mai accepte ca anumite obiective sa fie atinse dincolo de limita vietii lor 
fizice. Daca o fractie suficient de mare a masonilor va gindi asa, atunci 
caracterul masoneriei se va schimba.

Sa mai vedem o clasa de probleme care ar putea fi grupate sub denumirea de 
"Sindromul Irak". Este vorba de faptul ca tarile "imagiste" nu adopta si nu 
respecta structura de tip democratic asa cum este ea inteleasa in tarile 
"simbolice". Acest lucru nu ar fi o prea mare catastrofa daca aceste tari ar fi 
sarace. Daca au resurse naturale de unde pot sa obtina bani, atunci ar fi tentate 
sa faca unele lucruri periculoase pentru alte tari, in conditiile in care nu 
exista' un control al societatii civile asupra a ceea ce se intimpla acolo. Aceste 
tari pot deci sa devina, la limita, un pericol pentru civilizatia omeneasca.

Aceasta clasa de probleme depaseste cu mult capacitatile si obiectivele masoneriei 
clasice. Totusi, intrucit acest sindrom va exista inca foarte multa vreme,  
masoneria va trebui sa actioneze cumva pentru a pastra legatura cu realitatea 
externa.


E.T.A. 33: Probleme asociate scenelor filmate 

Am vazut la TV  o scena unde se prezenta intrarea unui vehicol pe o strada. 
Filmarea incepe cu o vedere generala a strazii. Vehicolul intra in scena de la 
stinga la dreapta. In timpul acestei scene, apare un prim plan cu doua persoane 
care urmaresc trecerea vehicolului. Problema este ca privirea acestor persoane 
urmaresc (presupunem) vehicolul miscind  ochii de la dreapta spre stinga. Daca cel 
care filma nu si-ar fi schimbat pozitia, atunci ochii acelor persoane ar fi 
trebuit sa se miste de la stinga la dreapta, exact asa cum era prezis de modelul 
general creat in timpul scenei precedente.

Sa incercam sa vedem ce s-a intimplat. S-a filmat vehicolul intrind de la stinga 
la dreapta in scena apoi cel cu aparatul de filmat a traversat strada si a filmat 
doua persoane care urmareau vehicolul miscind ochii de la dreapta la stinga. Asta 
poate crea confuzii in reconstituirea modelului. Intr-o situatie mai complicata, 
datele prezentate ar aparea confuze si ar fi automat percepute pe portiuni, 
accentuind tendintele schizofrenice in perceperea realitatii externe. Se 
reaminteste ca, atunci cind informatiile nu pot fi corelate, creierul va trece 
automat pe constructia unui model poveste in locul unui model normal.

Aceasta nu este o problema derizorie. Daca scopul prezentarii unui film ar fi 
transmiterea de informatii care sa ne ajute la constructia unui model asociat cu 
realitatea externa filmata, ar exista alte reguli de a face filme decit cele care 
sunt folosite azi.

Oamenii nu par a fi deranjati de aceasta clasa de probleme. Ei ar fi deranjati 
numai daca ar avea ca scop reconstituirea modelului din date disparate. In cazul 
in speta, nu pot sa consider asta decit ca o manifestare de schizofrenie din 
moment ce doua scene vadit corelate sunt prezentate ca si cind ar fi rupte intre 
ele.
Perceperea realitatii externe pe portiuni este asociata deci de MDT cu  o forma de 
schizofrenie nepatologica de tip XS1. Astfel, intrucit modelele locale apar intr-o 
succesiune, ele sunt legate intre ele in cadrul unui Model-poveste, in loc sa fie 
folosite pentru a crea un singur model normal asociat acelei realitati externe 
unice.

Perceperea realitatii externe sub forma de Modele-poveste este un mod primitiv de 
intelegere a realitatii externe si din nefericire acest mod este tipic  omului 
"normal" din lumea civilizata. Intelegerea acestei probleme contine in ea, in mod 
implicit, si solutia. Evident si aici educatia de la scoala ar trebui sa joace un 
rol esential.

Totusi aceasta problema (reflectarea realitatii externe prin modele poveste) a 
aparut si ca efect a suprasolicitarii creierului. Ce s-a intimplat este un efect 
in avalansa: o situatie este prezentata confuz si deci creierul construieste un 
model poveste. Structura de modele poveste este mare consumatoare de resurse ale 
creierului si deci duce la alocarea de resurse tot mai limitate pentru constructia 
de alte modele normale. Reducerea capacitatii de a construi modele normale, face 
ca prezentarile normale sa nu mai fie apreciate si deci sa nu mai poata fi 
detectate. Chiar daca prezentarea ar fi normala, ea va fi perceputa tot prin 
intermediul modelelor poveste si astfel cercul s-a inchis.

Reflectarea realitatii externe sub forma de modele poveste este o forma speciala 
de fundamentalism. Concluzia ar trebui sa ne ingrijoreze pe toti.

Solutia ar fi controlarea foarte stricta a modului de raspindire a informatiilor 
astfel ca informatiile sa nu mai fie prezentate decit intr-un cadru general 
declarat de la inceput. Astfel, fiecare informatie particulara va fi integrata in 
acel model general. Asta se intimpla deja in domeniile stiintelor exacte in timp 
ce, de exemplu, in ziare, informatiile sunt prezentate fara nici o legatura cu 
trecutul, fara o predictie asupra posibilelor evolutii in viitor si chiar fara a 
prezenta contextul in care acea informatie trebuie integrata.

Exemplu: se prezinta sisteme de folosire a Internetului in administratia publica, 
in scoli, in sistemele bancare etc. Se creeaza impresia ca suntem o tara foarte 
avansata pina in momentul in care se prezinta situatia generala pe glob cind putem 
afla ca suntem o tara primitiva din acest punct de vedere. Daca stirile primare ar 
fi completate cu contextul general, oamenii ar putea intelege exact ce se intimpla 
si ar putea fi indemnati sa faca ceva pentru imbunatatirea situatiei.


E.T.A. 34: Perspectiva optica si calitatea constructiei modelelor imagine
 
Succesul constructiei modelelor imagine (vezi si ETA 25), in cazul scenelor 
filmate sau fotografiate, depinde de perspectiva optica a obiectivului. 
Perspectiva este data valoarea unghiului sub care se vede subiectul. Acest unghi 
este dat de raportul intre dimensiunea maxima a imaginii raportata la distanta 
focala a obiectivului care a creat acea imagine. 

Exemplu:  in cazul aparatelor care folosesc film de 35 mm (cele tipice aparatelor 
de fotografiat de exemplu) s-a gasit ca distanta focala de 50 mm da aceasi 
perspectiva ca a ochiului. 

Este important de stiut ca pentru a reconstitui corect un model tridimensional 
asociat unei scene filmate, perspectiva trebuie sa fie cea normala deoarece 
"ochiul" este "calibrat" pentru perspectiva sa  "normala". Asta inseamna ca 
modelele YM s-au construit si sunt inregistrate pe baza imaginilor cu perspectiva 
normala. Daca se schimba perspectiva, modelele M nu vor mai gasi pozitia corecta 
in model a modelelor YM. Deci YM-urile trebuie modificate si asta este o operatie 
extrem de complicata. In aceasta situatie, creierul prefera sa construiasca modele 
ZM fragmentate (mai multe modele ZM asociate la portiuni din modelul M primar). Si 
aceasta este o forma de schizofrenie indusa de tip XS1.

Acest tip de problema apare, de exemplu, atunci cind urmarim o scena filmata intr-
un loc in care am fost cindva si pe care il stim. Daca filmarea nu are perspectiva 
normala, este posibil sa nu recunoastem sau sa recunoastem foarte greu unele 
elemente si secvente pe care ar fi trebuit sa le recunoastem usor.


E.T.A. 35: Uneori agresivitatea poate sa combata schizofrenia de tip XS1

Sa vedem citeva situatii tipice din realitatea externa comuna. Astfel, de exemplu, 
oamenii care merg la cumparaturi intr-un magazin mare cu autoservire au tendinte 
schizofrenice usor de observat de oricine. Asta este oarecum usor de inteles. Pe 
de o parte fiecare produs vazut va activa un model astfel ca, in scurt timp, 
creierul este suprasolicitat de multimea de modele care se activeaza automat la 
simpla identificare in realitatea externa. In plus, oamenii trebuie sa coreleze 
oferta (pret, calitate, multe alte conditii,..) cu resursele materiale limitate 
(de obicei). Efortul facut de creier este foarte mare astfel ca nu mai ramine prea 
multa energie pentru a tine cont si de cei din jur. Cei care se grabesc (au modele 
precise de pus in executie) ii percep pe cei depasiti de problema ca pe niste  
adormiti, care incurca circulatia.

Totusi, asa cum am vazut, tendintele schizofrenice sunt, pina la un punct,  de 
inteles. Aceasta schizofrenie locala, data de existenta unei probleme principale 
care solicita prea mult creierul, se poate combate prin agresivitatea celor din 
jur (daca ea ar exista). Atunci cind, de exemplu, cei din jur ii deranjeaza prea 
mult si prea des pe cei "adormiti" (din exemplul cu magazinul), acestia din urma 
vor fi fortati sa-si redirectioneze o parte din resurse pentru a face fata si la 
prea multele perturbatii externe. Ca sa faca asta ei trebuie, de exemplu, sa 
construiasca mai multe modele concept (simplificate) ale produselor si asta 
inseamna evolutie (se elimina tot ce nu este esential...)

Astfel, agresivitatea celor din jur poate combate schizofrenia locala asa cum a 
fost descrisa in cazul celor care cumpara dintr-un mare magazin. Daca suficient de 
multi oameni vor fi agresivi cu cei atinsi de schizofrenie locala, rezultatul ar 
fi ca cei care vin la cumparaturi vor avea idei mai precise si vor decide mai 
repede. In orice caz, un mediu agresiv va atenua pina la disparitie schizofrenia 
locala cu efecte benefice asupra tuturor.

Acelasi tip de schizofrenie locala (temporara) apare la conducerea masinilor prin 
trafic intens, intr-un oras mare. Multi vor fi depasiti de problema si vor 
reactiona incet cu prudenta excesiva si asta va crea nervozitate in rindul celor 
agresivi. Daca cei agresivi sunt suficienti de multi (asta este foarte frecvent in 
Bucuresti, de exemplu) sau daca legile vor favoriza pe cei agresivi, atunci cei 
care "dorm" la volan vor fi sau eliminati din trafic sau se vor "alinia" la 
tendinta de conducere agresiva. Efectul ar fi cresterea fluentei circulatiei si, 
sper, o reducere a accidentelor.

In legatura cu acest aparent paradox (agresivitatea scade numarul de accidente) 
argumentele ar fi urmatoarele:
1. cei "adormiti" vor crea nervozitate printre cei agresivi. Cei agresivi vor 
putea  deci, sa faca accidente. Daca cei "adormiti" la volan vor fi eliminati, 
acest risc va scadea foarte mult pentru ca vor fi mai putine surse de nervozitate.
2. daca "adormitii" vor fi eliminati din trafic, atunci sansa agresivilor de a se 
manifesta cu agresivitate va scadea. Asta se explica prin faptul ca, de exemplu, 
daca cel din fata mea stie ca sunt agresiv, nu va risca sa conduca prea "lenes". 
De asemenea, daca in spatele meu se afla unul agresiv, nu voi risca sa fiu agresat 
de el si deci voi conduce dinamic, fara ezitari. Rezultatul este nu numai o 
conducere mult mai fluenta dar o diminuare puternica a efectelor agresivitatii.

De exemplu, cei veniti din provincie si care urmaresc "nebunia" traficului in 
Bucuresti sunt mirati de numarul relativ mic de accidente. Agresivitatea soferilor 
bucuresteni duce la o conducere fluenta cu relativ putine accidente ca efect al 
cresterii abilitatilor de conducere produsa ca efect al agresivitatii generale.

Am aratat cum schizofrenia XS1 poate fi combatuta prin agresivitate, daca 
agresivitatea ar fi favorizata de sistemul legislativ, de exemplu.

Sa vedem si invers. O populatie schizofrenica reactioneaza lent si pe baza de 
modele cu bataie prea scurta, la perturbatiile permanente asociate cu viata de zi 
cu zi. Cei dinamici vor fi descurajati de o societate inerta si deci vor 
"contribui" si ei la starea generala  proasta a acelei societati.

Si societatea romaneasca, ca orice societate stabila, este atinsa de schizofrenie 
de tip XS1. La noi situatia este doar agravata de lipsa unei elite responsabile 
care sa doreasca sa dinamizeze societatea. Evident ca intreg ansamblul  social ar 
trebui sa intre in "revizie" in baza acestor idei generale, de exemplu. Lipsa unei 
elite face acest demers aproape imposibil.



E.T.A. 36 : Sexul

MDT considera' ca nu exista' nici o diferenta de principiu intre creierul masculin 
si cel feminin. Diferenta poate aparea doar in legatura cu implementarea 
tehnologica a fiintelor in general.

Din teoria generala se stie ca una din cerintele fundamentale de proiectare a 
fiintelor este supravietuirea vesnica, neconditionata a lor. Aceasta cerinta este 
un obiectiv al unor modele imagine din PSM. In implementarea tehnologica 
cunoscuta, fiintele vii au o durata de viata limitata iar indeplinirea conditiei 
fundamentale de proiectare se completeaza prin reproducere.

Indeplinirea in conditii optime a reproducerii in lumea animala inseamna a selecta 
cele mai reusite exemplare pentru reproducere si blocarea reproducerii celor mai 
putin performante, in baza modelelor imagine disponibile in PSM.

Modelele asociate activitatilor sexuale se afla in PSM si, evident, ele sunt  
modele imagine.

In cazul omului, ne reamintim ca modelele imagine au dominat viata cam pina la 
anul 1800, dupa care modelele simbolice si-au inceput ascensiunea puternica in 
detrimentul modelelor imagine. In consecinta, sexualitatea cam pina la 1800 s-a 
bazat exclusiv pe modele imagine (pentru omul mediu nu pentru elite) urmind ca 
dupa 1800 tot mai mult, sexualitatea sa fie influentata de modelele simbolice 
(cele bazate pe analiza logica).

Referindu-ne la oameni, sexualitatea fiind initial bazata pe modele imagine, a 
modelat foarte diferit oamenii-barbati de oamenii-femei.

Aici, in paranteza, este de observat ca termenul "om" inseamna pentru majoritatea 
dintre noi "barbat", ceea ce nu este corect. Explicatia acestei confuzii 
(om=barbat) sta in caracterul dominant absolut al barbatului intr-o societate 
bazata pe modele imagine.

Iesind cu greu din mediul cultural bazat pe modele imagine, viata sexuala de azi 
este puternic influentata de modelele simbolice. Pe model simbolic un om nu mai 
are sex. Asta s-ar putea exprima, ca o afirmatie de tranzitie, prin a spune ca nu 
exista discriminari bazate pe sex, intr-o societate simbolica (bazata pe legi 
scrise). Toti oamenii, indiferent daca sunt barbati sau femei, sunt egali, 
deoarece asta rezulta din analiza pe model simbolic.

Asa cum am spus, sexualitatea este asociata cu modelele imagine iar schimbarea 
structurii de modele fundamentale de la modelele imagine la modelele simbolice a 
produs perturbatii puternice in modul de abordare al sexului la om. 

In implementarea tehnologica actuala a creierului, pozitia dominanta a barbatului 
este evidenta. De aici se trage criza sexualitatii din zilele noastre. O femeie, 
stiind ca este egala sau, de multe ori, chiar superioara barbatului-partener, va 
avea dificultati in implementarea vietii ei sexuale. Datorita acestei probleme, 
numarul de derapaje sexuale s-a intensificat foarte mult.

In aceasta abordare de evaluare a problemei vom vorbi insa numai despre situatia 
"normala" adica situatia care ar trebui sa fie dominanta in probleme de sex intr-o 
lume dominata de modelele simbolice. Astfel, atit barbatii cit si femeile trebuie 
sa-si construiasca o structura de modele simbolice in care modelele legate in mod 
explicit de sex (modele imagine) sa fie controlate pe baza de logica.

Premizele acestor modele simbolice ar putea fi urmatoarele:
1. Exista o perfecta egalitate intre barbat si femeie, inclusiv in interactia 
sexuala explicita.
2. Fidelitatea fata de un singur partener nu mai este o conditie importanta intr-o 
structura dominata de modele simbolice. Pe modele imagine,  fidelitatea, numai la 
oameni, fata de un singur partener este necesara si rezulta in mod implicit din 
modul de alegere al acelui partener (dragoste curata...).
3. Atractia sexuala poate fi puternic defavorizata de existenta unei predictii 
garantate asupra a ceea ce urmeaza sa se intimple in timpul unei interactii 
sexuale explicite. De aici rezulta ca un cuplu "simbolic" trebuie sa inventeze in 
fiecare zi, daca se poate, noi moduri de interactie sexuala. Tot de aici rezulta 
ca este mai bine ca atunci cind apare rutina (predictia se confirma prea precis), 
acel cuplu sa se destrame pentru a nu genera stresuri nerezolvabile.

Aceste lucruri se pot intilni deja in lumea in care traim, mai ales in tarile cele 
mai "simbolice" (cele mai avansate in plan economic si tehnico-stiintific).

Teoria prevede deci continuarea schimbarilor modului de activitate sexuala in baza 
trecerii generale de la modelele imagine la modelele simbolice.

Totusi, din cauza reactiilor fundamentaliste (respingerea modelelor simbolice de 
fractii importante ale populatiilor) viata sexuala  a celor atinsi de 
fundamentalisme este si ea influentata in mod negativ.

Pentru oamenii "simbolici", activitatea sexuala poate contribui la fericirea de 
fiecare zi numai daca partenerii se afla pe acelasi nivel de  dezvoltare 
"simbolica".

Vom incheia aceasta abordare cu o predictie cu bataie lunga asociata acestei 
probleme. Astfel, in PSM se afla o serie de instincte asociate si cu 
comportamentul sexual. Aceste instincte, de exemplu, blocheaza tendintele 
homosexuale, tendintele spre incest, pedofilie etc. Evolutia creierului spre 
modele simbolice are ca efect si reducerea importantei instinctelor cu consecinte, 
cel putin in regim tranzitoriu, foarte negative. 

Astfel, exista o viteza de diminuare a importantei instinctelor si o alta viteza 
de evolutie spre modelele simbolice. Asta inseamna ca, pe baza modelelor simbolice 
ar urma sa se prezica efectul cu bataie lunga a unei decizii in probleme de sex. 
Atunci cind o predictie arata efecte negative, decizia este de a evita astfel de 
activitati. Aceasta metoda ar urma sa inlocuiasca deciziile instictive generate de 
PSM. 

In acest moment suntem intr-o stare tranzitorie, relativ periculoasa. Astfel, 
structura de protectie bazata pe modele simbolice nu este inca implementata in 
timp ce structura de protectie bazata pe instincte este tot mai ineficienta.

Cu bataie foarte lunga (de exemplu 100 de ani de acum incolo), intreaga structura 
de protectie va fi implementata de modelele simbolice. Asta inseamna ca orice 
activitate sexuala, de exemplu, se va desfasura sau nu in functie de predictiile 
unor modele simbolice. Bazindu-ne pe ceea ce deja se intimpla, comportamentul 
sexual "normal" peste, sa zicem, 100 de ani va fi extrem de diferit de 
comportamentul "normal" actual. 

De exemplu, acum, sa zicem, 30 de ani, sexul oral era considerat perversiune (cel 
putin in tarile foste comuniste) si intra sub incidenta codului penal. In zilele 
noastre este mai degraba acceptat ca un comportament "normal".

Aceasta "imagine" prezisa de teorie este destul de probabil ca se va confirma 
pentru tarile "simbolice". Pentru tarile "imagiste", din cauza fundamentalismelor, 
se poate face ipoteza ca va exista o puternica intoarcere spre sistemul de 
protectie bazat pe instincte care va fi institutionalizat prin legi tot mai aspre.

Comportamentul sexual se va alinia, evident, la tendintele generale ale diverselor 
zone culturale.



E.T.A. 37: Corpul intern

Creierul descris in MDT este creierul principal, care, printre multe alte functii, 
controleaza si corpul extern (miinile, picioarele, etc.). Pentru corpul intern 
(organele interne...) exista un creier suplimentar. Acest creier zis si "mic", 
contine in mod esential, un model imagine al intregului corp interior. El ar 
trebui sa aiba o structura similara cu creierul mare doar ca, pentru el, 
realitatea externa este corpul interior. Scopul lui este pastrarea stabilitatii 
sistemelor corpului. Pentru aceasta, creierul mic contine un model imagine al 
intregului corp interior. Atunci cind apare o perturbatie, acest model va simula 
una sau mai multe solutii pentru restabilirea echilibrului.

Intre creierul principal si creierul mic exista o legatura, asa cum se constata 
experimental. Astfel, o stare psihica proasta (multe predictii nefavorabile) poate 
sa produca perturbatii in functionarea organelor interne. 	Se spune despre 
unele persoane ca au murit "de inima rea" adica din cauza multor presiuni psihice, 
care au perturbat functionarea creierului mic. Exista si influenta inversa, un 
psihic sanatos poate imbunatati starea de sanatate.

Exista anumite boli sau stari patologice ale organismului, care se pot rezolva si 
cu asa zisul "tratament babesc" sau "trasul la miini". Aceste situatii sunt 
asociate mai ales cu problemele temporare de alimentatie sau alergice sau cele 
asociate socurilor psihice. Intr-o astfel de situatie, creierul mic poate sa 
piarda, temporar, controlul sistemului. Asta trebuie inteles astfel: atunci cind 
intr-un sistem apare o perturbatie, modelul poate intelege ce s-a intimplat pe 
baza simularii pe model. Totusi, daca apar multe perturbatii, structura 
informationala poate sa devina atit de complexa incit modelul sa nu mai poate 
controla situatia. Tratamentul prin "tragere la miini" pare ca reuseste, uneori, 
sa restabileasca controlul  creierului mic asupra structurii corpului intern.

Creierul mic mai contine si solutii pentru anumite situatii frecvente, cum ar fi 
stranutul, tusea, voma etc. Alte solutii ar putea fi intensificarea sau diminuarea 
activitatii unor organe sau glande, transpiratia, febra, etc.

Totusi, asa cum am aratat, atunci cind exista o avalansa de probleme, este extrem 
de greu pentru modelul corpului intern sa gaseasca o solutie. El va lucra extrem 
de intens si la un moment dat poate sa ajunga intr-o stare de blocaj sau intr-o 
bucla fara sfirsit. 

Tratamentul babesc mai este eficient in cazul unor socuri psihice cind creierul 
mare poate destabiliza functionarea creierului mic si deci corpul interior.

Teoria MDT nu este prea mult preocupata de problema aceasta deoarece exista prea 
multi alti factori, asociati cu implementarea tehnologica a intregii fiinte, care 
ar trebui intelesi.

Aceasta sectiune vrea doar sa arate ca functionarea corpului interior este 
controlata de un creier "de proces tehnologic". Acesta functioneaza la fel ca si 
creierul mare doar ca este dedicat constructiei unei realitati prin interactia cu 
corpul nostru interior.


E.T.A. 38 Spiritul european

Teoria si aplicatiile trateaza, practic, numai spatiul cultural european. Europa 
este mediul cultural unde dezvoltarea extensiva a civilizatiei s-a facut pe baza 
modelelor simbolice, asociate sau nu cu modele imagine. 

Exceptind Geometria (creata totusi in spatiul aflat in strinsa comunicatie cu 
spatiul cultural european), marile modele fundamentale au fost create de europeni. 
Este vorba, de exemplu, de Crestinism, de conceptia heliocentrica a lumii, de  
navigatia in marea libera, de muzica polifonica, de Mecanica lui Newton, de 
Mecanica Cuantica si de Teoria Relativitatii.

Aici o sa incerc sa caracterizez spiritul european in baza acestor considerente. 
Crestinismul a fost facut de europeni pentru europeni. Citeva caracteristici ale 
Crestinismului sunt spiritul de toleranta si tendintele reduse spre fanatism. 
Intrucit aceasta religie a fost facuta de europeni dupa "chipul si asemanarea" 
lor, o prima concluzie ar fi ca europeanul este tolerant si liberal (accepta 
discutii despre orice subiect).

Imperiul Roman a fost creat prin lupte dar, oriunde au ajuns, romanii (deci 
europenii) au creat structuri de organizare eficiente care au fost si in favoarea 
popoarelor cucerite. In masura in care au fost cuceritori, romanii au fost si 
civilizatori. Aceasta caracteristica, de a fi civilizatori, se intilneste 
permanent in modul de gindire si actiune al europenilor pina in zilele noastre. 
Astfel, marile imperii coloniale europene nu au dus la colonizarea Europei cu 
sclavi (au existat tendinte dar neesentiale per ansamblu). Din contra, indiferent 
de multele nedreptati facute de europeni, la parasirea tarilor foste colonii, 
aceste tari au fost lasate intr-o stare in general buna sau chiar foarte buna 
(Hong Kong de exemplu). In zilele noastre Uniunea Europeana cheltuieste multi bani 
obtinuti din munca europenilor pentru a civiliza Romania, de exemplu.

Un numar semnificativ de fapte arata ca europenii au spirit de aventura (Marco 
Polo, Cristofor Columb, Ferdinand Magellan etc.). Spiritul de aventura este strins 
asociat cu dorinta de cunoastere, de a cauta mereu cai noi de evolutie, de a pune 
orice in discutie, de a nu se multumi niciodata cu o situatie declarata 
invarianta.

Exista un exemplu extrem de interesant in legatura cu aparitia conceptiei 
heliocentrice a Universului. Astfel, inca din antichitate, toata lumea stia ca 
Pamintul este centrul Universului. Acest lucru era sustinut de experienta directa 
zilnica (Soarele dispare dupa orizont la apus si reapare in partea cealalta la 
rasarit, stelele si Luna par a se roti in jurul Pamintului). De asemenea, 
invatatii antichitatii ne-au lasat metode de calcul precise ale eclipselor de 
Soare si de Luna precum si date despre Ecliptica si in consecinta, despre pozitia 
ecuatorului si a tropicelor. In plus, cel putin intr-o forma implicita, Biblia 
sustine ca Pamintul este centrul Universului. Si atunci de ce in jurul anului 1500 
unii  europeni considerau ca ceva nu este in regula cu conceptia ca Pamintul este 
centrul Universului? 

Exista o mica problema: dintre miliardele de astrii de pe cer, cinci aveau o 
miscare aparent haotica (Grecii le-au numit astrii ratacitori sau planete). 
Spiritul european nu putea sa accepte asta. Nicolaus Copernic a publicat, in 
ultimul an al vietii lui, teoria heliocentrica a Universului. Din nefericire aici, 
si nu numai aici, spiritul european s-a ciocnit violent cu Biserica Crestina. 
Giordano Bruno, un mare european, a platit cu moartea pentru ca a sustinut ca 
Pamintul nu este centrul Universului iar Galileo Galilei a trebuit sa se umileasca 
pentru a scapa cu viata.

Dar, surpriza, Kepler a verificat teoria lui Copernic si a descoperit ca este 
gresita (pozitiile calculate ale planetelor nu corespundeau cu datele 
experimentale). Kepler nu s-a lasat descurajat si a descoperit ca daca orbitele ar 
fi considerate eliptice nu circulare ca la Copernic, atunci calculele ar fi 
compatibile cu datele experimentale. Problema a fost transata indiscutabil in 
favoarea spiritului european. Dupa multe secole Biserica Crestina a recunoscut, 
oficial, situatia si l-a "reabilitat" pe Galileo Galilei dar nu si pe Giordano 
Bruno.

Aceste considerente sugereaza esenta spiritului european: liberalismul si 
toleranta, dorinta de cunoastere si tendinta spre aventura.

Vom spune citeva cuvinte in plus despre o problema care apare acum cind se 
incearca scrierea unei Constitutii europene. Problema este asociata cu protestele 
Bisericii Crestine pentru neincluderea in textul proiectului de Constitutie a unei 
fraze  despre radacinile crestine ale civilizatiei europene. Asa cum am vazut mai 
sus, crestinismul a fost creeat de europeni pentru europeni. Cu toate aceste, in 
multe situatii spiritul european s-a ciocnit violent cu spiritul crestin. Motivul 
principal este legat de dinamismul asociat spiritului european care nu se poate 
impaca cu un model invariant (religia). 

Spiritul european a invins totdeauna dar biserica nu a reusit sa evolueze 
suficient de rapid pentru a sustine totdeauna spiritul european. Biserica nu pare 
a fi invatat nimic in decursul mileniilor din moment ce, chiar in zilele noastre 
se opune spiritului european in probleme cum ar fi casatoriile homosexuale, 
avortul sau acceptarea de femei-preoti. Astfel, exista', pina la un punct, o 
justifiacre pentru decizia, preliminara totusi, de a nu include o referire la 
crestinism in Constitutia Europeana.

Aici este de observat ceva important: a accepta casatorii homosexuale, de exemplu,  
nu este din principiu un lucru bun si cred ca multi europeni impartasesc acest 
punct de vedere. Totusi, spiritul european liberal si tolerant ne spune ca, 
trecind peste orice argumente pro sau contra, nu trebuie sa existe, din principiu, 
nici o autoritate care sa se opuna dorintei oamenilor de a experimenta si de a 
cauta noi forme de convietuire. Si homosexualii sunt europeni si au dreptul de a-
si trai viata asa cum ei considera ca este bine.

Mai este de precizat un lucru: faptul ca biserica crestina creata de europeni 
pentru europeni a ajuns in conflict, uneori violent, cu spiritul european, nu 
inseamna in nici un caz ca biserica este anti-europeana. In decursul celor aproape 
doua milenii de crestinism, biserica crestina a avut un rol extrem de pozitiv atit 
in pastrarea stabilitatii lumii dar si in progresul civilizatiei europene in 
general. Credinta in Dumnezeul crestin a stabilizat in mod esential societatea si, 
prin multele modele de ecranare specifice, a dat speranta multor oameni. Parasirea 
credintei, in schimb, a creat monstrii (comunismul, de exemplu). Aceasta sectiune 
vrea doar sa arate ca biserica ar trebui sa fie mai flexibila si, indiferent de 
meritele ei incontestabile, sa evite sa mai intre in conflict cu spiritul 
european. Spiritul european a cistigat totdeauna si va cistiga totdeauna orice 
batalie cu spiritul crestin.

Evolutia spre modele simbolice reduce tot mai mult influienta bisericii asupra 
societatii si acest lucru se constata in cresterea numarului celor care se 
indeparteaza de biserica. Vom analiza putin acest fenomen.

Astfel, termenul de "ateu" este perceput de multi ca insemnind negarea existentei 
lui Dumnezeu. Totusi, acest termen mai are o semnificatie (mai aproape de 
semnificatia lui initiala, data de greci, in antichitate) si anume, o persoana 
care poate trai si fara ajutorul lui Dumnezeu. Notam termenul cu "ateu2" si ii 
asociem aceasta definitie: o persoana care traieste si fara ajutorul lui Dumnezeu, 
fara alte precizari. 

Un ateu2 ar putea, de exemplu, sa nu conteste existenta lui Dumnezeu dar sa nu 
aiba nevoie de El pentru a trai normal intr-o societate de tip european. Asta mai 
inseamna ca un ateu2 poate intra in orice asezamint religios (crestin sau nu) si 
sa respecte asezamintul, credinta cit si pe credinciosi. Acesta a fost, in 
general, spiritul european din toate timpurile. 

Una dintre tendintele europenilor, in conformitate cu spiritul european, a fost 
dintotdeauna de a fi atei2 (efect al liberalismului si tolerantei) dau numai in 
ultimul timp, ca efect al cresterii puterii modelelor simbolice, incepe sa apara, 
inclusiv in datele statistice, aceast lucru. Aceasta tendinta se va accentua si va 
depinde numai de Biserica Crestina sa se schimbe pentru a-i accepta pe pe ateii2 
asa cum sunt ei.

Europa mai are o problema: ea a pornit cele mai distrugatoare razboaie ale  
secolului 20 si a creat ideologii oribile: nazismul si comunismul. Razboaiele,  
nazismul si comunismul se pot asocia cu spiritul de aventura specific european dar 
intra in contradictie cu liberalismul si toleranta. Razboaiele europene au aparut 
atunci cind oamenii au distorsionat importanta celor 4 factori care caracterizeaza 
spiritul european. In acest fel cei care au inceput razboaiele, cei care au 
aplicat principiile naziste si comuniste s-au indepartat de spiritul european. 
Pentru Europa va exista totdeauna un mare pericol atunci cind este distorsionat 
acest spirit.

Sa vedem, in scop de evaluare, relatia Europei cu principalul sau "competitor" 
care este SUA. Europenii care au format, in principal, populatia SUA au fost 
europenii cu o puternica tendinta de actiune (construiau usor ZAM-uri si AZM-uri 
si erau dornici sa le activeze). Asta explica atit puterea si eficienta societatii 
americane dar explica si slabiciunile Americii (nu "produce" oameni de virf si 
deci trebuie sa-i aduca din "import"). 

Asta mai explica si nivelul de schizofrenie foarte ridicat in societatea 
americana. Asa cum stim, intr-o societate stabila si eficienta exista tendinta de 
a construi modele adecvate fiecarei probleme. Americanii, in general, considera ca 
exista o singura cale optima de a rezolva o problema. Specialistii vor gasi 
aceasta cale optima si o vor impune tuturor. In felul acesta populatia 
reactioneaza optim si adecvat la orice problema. Totusi, pretul eficientei este 
schizofrenia: daca situatia se schimba oamenii nu mai au model adecvat si se 
blocheaza, nefiind deprinsi sa construiasca singuri modele noi, adecvate (problema 
este tratata si in alte aplicatii). Aceasta tendinta exista si in Europa dar in 
America este mult mai puternica.

De aici apar diferentele intre mediul cultural european si mediul cultural 
american.

Exemplu: In orice tara, inclusiv in SUA, la semafoarele de pe strazi exista o 
linie alba inainte de semafor. Daca semaforul devine rosu si cineva opreste masina 
cu 10 cm dincolo de linie, acest lucru este o incalcare a legii in SUA si 
"contravenientul" poate ajunge in fata unui judecator. In Europa aceasta 
"infractiune" nu stirneste decit zimbete. Europenii nu vor accepta niciodata 
"perfectiunea".

Succesul american este dat de perfectiune iar perfectiunea intra in conflict cu 
creativitatea si cu spiritul european. Spiritul european este orientat spre 
cunoastere in timp ce spiritul perfectionist american este orientat spre atingerea 
obiectivului.

Sa vedem citeva exemple concrete ale competitiei intre Europa si SUA.

In domeniul aviatiei civile, europenii au ajuns sa vinda mai multe avioane decit 
americanii. Acesta poate fi un efect al victoriei creativitatii si spiritului de 
aventura asupra perfectionismului. In orice caz, asta arata ca spiritul european 
este eficient in lumea tot mai simbolica in care traim.

In domeniul fizicii nucleare fundamentale, europenii au descoperit doua particule 
subnucleare numite "w" si "z" (premiul Nobel) in conditiile in care americanii 
aveau si ei dotarea necesara (super-acceleratoare de particole) dar nu au facut 
experimentul necesar. Desi au mai putini bani decit americanii, europenii continua 
sa fie creativi si eficienti.

Sa vedem si invers. Europenii au vrut sa construiasca un avion de lupta care sa 
intre in competitie cu cele americane. Apoi au descoperit ca nu dispun de 
tehnologia care sa-l faca "invizibil", nu au suficienti bani pentru a-l construi 
si in plus, nu aveau nici pe departe infrastructura de sprijin al acestui sistem 
de arme. Chiar si sistemul de dirijare (GPS) este american. Aici s-a manifestat 
din plin spiritul de aventura european. Acest spirit de aventura se manifesta 
chiar sub ochii nostrii prin constructia de catre europeni a lui A380, cel mai 
mare avion de pasageri din lume. Vom vedea in citiva ani rezultatul competitiei 
dintre perfectionismul american si spiritul de aventura european.

Avem situatii unde perfectionismul intra in conflict cu spiritul de toleranta 
european (americanii sunt mult mai putin toleranti decit europenii). Rezultatul 
este ca in unele probleme cruciale pentru evolutia cu bataie lunga a societatii, 
europenii au o capacitate mai redusa de a intelege ce se intimpla. Ma refer, de 
exemplu, la problema Irakului unde spiritul de toleranta european a facut ca 
Europa sa reactioneze diferit de America. Cred ca multi europenii sunt foarte 
convinsi ca nu se poate combate terorismul prin dialog dar spiritul lor de 
toleranta i-a facut pe multi sa sustina, din principiu, acest lucru. Aici 
europenii au probleme care se vor accentua pe masura ce societatea evolueaza iar 
europenii nu au solutii de principiu cum, de altfel, nu au nici americanii.

Sa facem un rezumat asociat spiritului european:
Spiritul de toleranta caracteristic (si) europenilor va trebui pastrat ca fiind 
absolut necesar intr-o societate simbolica dar el se poate intoarce contra 
societatii in probleme fundamentale.

Liberalismul, spiritul de aventura si dorinta de cunoastere sunt componente 
fundamentale ale spiritualitatii europene si la ele nu se poate renunta atit timp 
cit exista Europa.

Europa va fi in mare pericol ori de cite ori se va indeparta de spiritul european, 
asa cum a fost el definit aici (cei patru factori).

Aceasta discutie de evaluare ar fi trebuit sa se termine aici dar, din nefericire, 
tot ce am spus pina acum nu este tocmai corect din punctul de vedere a unei 
abordari stiintifice. Asa cum stim, o abordare stiintifica presupune un model 
local declarat. Acest model local trebuie sa genereze definitiile termenilor care 
vor fi folositi. Sa incepem deci sa construim un model local dupa care vom putea 
sa recitim consideratiile de pina acum.

Sa incepem cu cei patru termeni: liberalism, toleranta, spirit de aventura si 
dorinta de cunoastere.

Liberalismul este asociat cu posibilitatea tehnica a unui creier de a construi mai 
multe modele cu bataie lunga asociate aceleiasi realitati externe si de a accepta 
si recunoaste aceste cai multiple. In plus, acel creier trebuie sa compenseze 
deficienta de proiectare XD3 (cu variantele A si B, vezi teoria). 

Existind mai multe cai, toate mai mult sau mai putin valabile, exista 
posibilitatea de a urma o cale sau alta acceptind de la inceput ca posible mai 
multe cai. Acesta este spiritul de toleranta. Cunoscind bine mai multe cai, cu 
avantajele si dezavantajele lor, exista posibilitatea de a-i intelege pe toti. In 
plus, caile se pot schimba dinamic in functie de evolutia realitatii externe.
Liberalismul si spiritul de toreranta sunt foarte strins legati. Liberalismul 
recunoaste mai multe cai de evolutie iar spiritul de toleranta face posibila 
alegerea alternativa sau simultana de mai multe cai.

Acesti termeni sunt deci asociati si cu capacitatea de a construi/opera mai multe 
modele, in mod dinamic, in fata unei realitati externe in schimbare.

Liberalismul si toleranta se pot manifesta si pe modele imagine si pe modele 
simbolice. Liberalismul si toleranta sunt deci caracteristicile unui creier 
evoluat si performant.

Cind creierul nu mai este in stare sa construiasca mai multe modele asociate 
aceleiasi realitati externe, se va rezuma la un singur model si asa apare 
intoleranta. 

Perfectionistii (americanii de exemplu) pot avea o problema foarte mare din acest 
punct de vedere. Perfectionismul se plateste cu eliminarea din principiu a tuturor 
modelelor cu exceptia unuia singur creat de specialisti. Astfel tendinta spre 
schizofrenizare indusa generalizata creste la perfectionisti.

Avem un exemplu unde perfectionismul are efecte dezastruoase, cu bataie lunga. La 
unele emisiuni de televiziune, ca efect al conceptiei perfectioniste (neeuropene!) 
a aparut "prompterul" (un ecran la care se uita prezentatorii pentru a citi ce 
scrie acolo). Cei care, de exemplu, citesc stirile sunt total depersonalizati si 
practic recita, uneori fara a intelege ce spun, chiar si atunci cind ei sunt 
autorii acelor texte. Prompterul este o inventie americana si el contribuie masiv 
la schizofrenizarea populatiei. Astfel, daca se prezinta o stire, telespectatorii 
au doua probleme: de a receptiona mesajul si de a-i intelege semnificatia. Atunci 
cind se exagereaza cu perfectiunea transmiterii mesajului, oamenii vor aloca mai 
putina energie la intelegerea semnificatiei lui. Folosirea prompterul intra in 
conflict cu spiritul tolerant si cu spiritul de aventura caracteristice 
europenilor. 

Liberalismul si toleranta sunt parametrii de performanta pentru un creier, atit 
din punctul de vedere al nivelului de evolutie in general dar si din punctul de 
vedere al starii tehnice din acel moment.

Sa analizam spiritul de aventura si dorinta de cunoastere. In fata unei realitati 
externe complexe trebuie sa construim modele ZM tot mai complexe. Fara ele, 
modelele ZAM nu pot fi construite decit in mod aproximativ. Cum aceasta situatie 
este situatia cea mai raspindita, modul de manifestare in fata unei situatii cu 
modele ZM foarte imperfecte va caracteriza spiritul de aventura si dorinta de 
cunoastere. 

Este clar ca daca nu avem modele ZM de buna calitate nu putem sa construim modele 
ZAM de buna calitate si asta va bloca si mai mult posibilitatea de a construi 
modele ZM de buna calitate. 

O varianta este de a perfectiona modelele ZM si ZAM (prin simulare pe modele de 
test adecvate) pina in momentul in care avem suficiente garantii ca o actiune 
asupra realitatii externe se va desfasura conform predictiei. Asa actioneaza  
perfectionistii. A doua metoda este de a actiona pe baza modelelor imperfecte 
disponibile, eventual cu o evaluare mai mult sau mai putin precisa a riscului. 
Actiunea in aceste conditii caracterizeaza spiritul de aventura.
 
Spiritul de aventura este strins legat de dorinta de cunoastere. De fapt se poate 
spune ca tendinta de cunoastere (de a avea ZM-uri tot mai bune) are ca motor 
spiritul de aventura (de a activa modele ZAM despre care stim ca sunt imperfecte).

Perfectionistii, in schimb, sunt mai mult orientati spre atingerea obiectivului si 
nu, in mod direct, spre cunoastere.

Exemplu (efecte ale perfectionismului): americanii au impus sistemele de operare 
ale calculatoarelor si multe programe asociate lor. Acestea au fost create de 
perfectionisti. Scopul lor este atingerea obiectivului si nu, in mod direct, 
cunoasterea. Acest spirit nu este compatibil cu spiritul european si multi 
europeni simt asta. Fortat sa evolueze intr-un mediu de tip perfectionist,  
utilizatorul devine incet si sigur un accesoriu al calculatoarelor. Cauza, asa cum 
am spus, este legata de faptul ca spiritul perfectionist este orientat spre 
atingerea obiectivului si nu spre cunoastere.

Se mai poate da un exemplu in legatura cu efectele negative ale perfectionosmului. 
Este vorba de faptul ca, dupa atentatele de la 11 septembrie, solutia americana de 
tip perfectionist a fost instituirea de norme draconice de intrare in SUA care 
sunt de fapt ineficiente in orice situatie reala. Perfectionistii nu au alta 
metoda. In Europa se manifesta spiritul de aventura si dorinta de cunoastere. Asta 
inseamna ca europenii nu actioneaza "dupa regulament" ca perfectionistii, ci isi 
folosesc propria capacitate de a se autoperfectiona in fata unui mediu necunoscut. 
Urmeaza sa vedem, cu bataie lunga, eficienta metodei "perfectioniste" de tip 
american fata de metoda cunoasterii de tip european.

Avind definite liberalismul si toleranta precum si spiritul de aventura si dorinta 
de cunoastere, se vor putea asocia valori numerice la acesti parametrii pentru a 
caracteriza atit indivizii cit si grupuri, popoare sau zone culturale.

Sa spunem ceva si despre cit de europeni sunt romanii in baza acestor 
considerente.

In timpul comunismului s-a manifestat din plin intoleranta. Totusi, este greu sa 
apreciem daca intoleranta a fost data de sistem sau de trasaturile de caracter ele 
poporului. Nici faptul ca sistemul comunist a fost cel mai intolerant in Romania 
(dintre tarile europene) nu este un argument. Dupa caderea comunismului in Romania 
structurile de tip comunist au continuat sa functioneze continuind astfel sa 
distorsioneze caracterul poporului.

Lipsa de toleranta a bisericii la homosexualitate, de exemplu, de asemenea nu 
poate fi un indicator prea sigur al caracterului intolerant al poporului. Desi 
este evident ca romanii au acum o reactie foarte negativa la homosexualitate, asta 
poate fi asociata mai ales cu nivelul mai redus de civilizatie decit cu o pornire 
bazata pe analiza faptelor. Ne putem lega insa de faptul ca la noi nu au existat 
in decursul istoriei manifestari de intoleranta religioasa care ar sugera faptul 
ca romanii ar fi toleranti. Sindromul "ce-o sa zica lumea" este totusi puternic in 
cam toate zonele tarii (mai ales la sat) dar asta nu poate fi o dovada de 
intoleranta. O concluzie preliminara ar fi ca romanii au mai degraba un spirit de 
toleranta la nivelul normal pentru Europa.

Liberalismul nu s-a prea manifestat in tara noastra din cauza inapoierii atit in 
plan economic cit si cultural dar si din cauza lipsei unei elite. Din cauza asta 
romanii nu prea inteleg ce este sa fi liberal. 

Lipsa liberalismul se manifesta de exemplu atunci cind o persoana obtine un post 
de conducere. In acel moment noul sef va decreta ca predecesorul a facut numai 
lucruri rele si ca el va face ordine. Liberalismul a fost definit ca fiind 
capacitatea de a construi mai multe modele de rezolvare a unei probleme si 
recunoasterea acestui fapt. Daca cineva nu poate construi mai multe modele, atunci 
va avea cel mult un model. Fiind singurul model disponibil, acest model este 
"perfect". Tot ce au creat altii devine gresit din principiu. Asta este o 
manifestare a lipsei liberalismului. 

Spiritul de aventura pare foarte prezent in viata romanilor. Incepind cu Nicolae 
Milescu si terminind cu aventurile armatei romane in diverse zone ale lumii, acest 
spirit pare o trasatura clara de caracter a noastra.

Dorinta de cunoastere este, din nefericire absenta. In intreaga noastra istorie 
exista o lipsa generalizata a documentelor scrise. Astfel, 
-avem putine cronici (scrise in slavona) pe zone reduse in spatiu si timp
-istoria este plina de povesti care arata nu ce a fost ci ce am fi vrut sa fi fost 
(Mihai Viteazul, "pohta ce-am pohtit" etc).
-in zilele noastre, revolutia din 1989 este un fenomen misterios (sindromul "cine 
a tras in noi")
-oficialitatile secretizeaza tot, inclusiv lucruri care, conform legii, trebuie sa 
fie publice iar populatia nu reactioneaza la ascunderea datelor.

Cred ca principalul handicap in integrarea tarii in UE este lipsa dorintei de a 
cunoaste si neintelegerea spiritului liberal. Acestea par trasaturi de caracter 
foarte adinci. Astfel, in Europa spiritul de aventura sustine puternic dorinta de 
cunoastere. Dorinta de cunoastere este suport pentru spiritul liberal. La noi, 
spiritul de aventura nu sustine  nimic iar despre liberalism nici nu s-a auzit. 

De aici ar rezulta ca principalul obstacol al integrarii tarii noastre in UE este 
lipsa dorintei de a cunoaste EXACT ce se intimpla in lumea in care traim, la 
absolut toate nivelele.


POSTFATA (care poate fi citita inca de la inceput)

Cartea aceasta poate pune mari probleme majoritatii oamenilor. Problema principala 
se refera la modul in care se asimileaza cunostinte noi de catre majoritatea 
oamenilor. Astfel, modul "normal", promovat de scoala la toate nivelele, este de a 
asimila un model de tip poveste (structurat logic sau nu). In plus, perceptia se 
face prin dublarea mesajului simbolic de tip text cu modele imagine asociate.

Aceasta carte nu da nici o sansa celor care se astepta la un model-poveste 
translatabil in modele imagine. Cartea aceasta nu poate fi inteleasa in nici un 
fel pe baza imaginatiei. Cartea prezinta un singur model simbolic. Acest model 
simbolic trebuie inteles asa cum este, ca un intreg, pe baza legilor logicii.

Cerinta fundamentala este de a avea capacitatea de o construi si opera modele 
simbolice. Fizicienii si matematicienii sunt cei mai favorizati in timp ce oamenii 
cu o formatie umanista nu au nici o sansa de a intelege ceva.

Unii cititori ai acestei carti mi-au reprosat faptul ca foarte multe lucruri sunt 
repetate de multe ori in diverse contexte. Aceasta metoda este absolut obligatorie 
atunci cind trebuie asimilat un model simbolic nou. Astfel, persoanele care au 
tendinta de a construi modele de tip poveste vor fi foarte deranjate de repetari 
deoarece orice repetare le trimite inapoi la locul unde a aparut afirmatia prima 
data si asta va fragmenta modelul poveste. Din contra, cei care construiesc modele 
normale vor considera repetarea ca un lucru pozitiv deoarece le reconfirma 
corectitudinea modelului asimilat. Modelul este logic deci poate fi dezvoltat de 
oricine care are abilitati de constructie si operare de modele simbolice.

La inceputul cartii se da un rezumat de citeva rinduri. Numai pe baza acestui 
rezumat si pe baza citorva observatii asociate cu realitatea externa, oricine ar 
putea rescrie, poate chiar mai bine decit mine, toata aceasta carte. Motivul este 
ca orice model simbolic se dezvolta univoc, in baza legilor logicii.

Alt aspect pe care vreau sa-l subliniez este ca acest model este un model 
fundamental. In baza lui se pot construi un numar nelimitat de mare de modele 
locale, asociate cu probleme specifice. Oricine a asimilat acest model, poate sa-l 
dezvolte, cu resurse proprii, in probleme specifice, oricit de mult. Psihologia si 
toate stiintele asociate direct sau indirect cu functionarea creierului ar trebui, 
de exemplu, rescrise in baza acestui model.

Cartea poate fi inteleasa de copii, incepind cu virsta de 12 ani. Inca de la 
aceasta virsta, copiii pot construi si opera modele simbolice relativ complexe. Se 
da ca exemplu capacitatea pe care o au copiii de a face programe de calculator 
relativ complexe incepind cu virsta de 12 ani.

Asa cum apare si in aceasta teorie, oamenii au o problema fundamentala legata de 
modul de perceptie al realitatii externe. Am discutat cu multi oameni care nu erau 
deloc deranjati de faptul ca in psihologie, de exemplu, termenii nu sunt precis 
definiti (au numai definitii descriptive). Alti oameni cred ca o stiinta exacta 
este o stiinta care foloseste aparatura si da rezultate precise ale unor 
masuratori (neurofiziologia, de exemplu). Chiar in rindul fizicienilor exista 
probleme. Cei mai multi nici nu stiu ca ceea ce fac ei se afla integrat in modele 
simbolice. Ei cunosc foarte bine aceste modele pe care le construiesc si cu care 
opereaza dar unii nu au si notiunea de model simbolic. Unii fizicienii folosesc 
notiunea de "model" si opereaza cu ea dar isi imagineaza ca modelele sunt folosite 
numai pe zone limitate din domeniul lor de interes. Multi nu-si dau seama ca orice 
model simbolic este in mod obligatoriu integrat in alt model simbolic pina se 
ajunge la un model simbolic fundamental.

Exemplu: multi vor fi probabil surprinsi sa afle ca orice program de calculator 
este un model simbolic. Un program facut, de exemplu, in Java este un model 
simbolic. Limbajul Java insusi este de asemenea un model simbolic. Java se afla, 
probabil, inclus in modelul simbolic numit C++. La rindul lui, C++ se afla inclus 
in Assembler care la rindul lui se afla inclus, impreuna cu toate programele care 
au fost vreodata create si impreuna cu orice program care va fi vreodata facut in 
viitor, in modelul simbolic fundamental numit Limbaj-masina.

Oricare ar fi nivelul pe care ne aflam, un program de calculator incepe cu 
constructia modelului simbolic. Asta inseamna ca trebuie sa declaram elementele si 
proprietatile lor precum si relatiile fundamentale intre aceste elemente. Asta 
este valabil si pentru limbajele care se bazeaza pe algoritmi dar si pentru 
limbajele care nu se bazeaza pe algoritmi.  Mai departe, tot ce urmeaza se numeste 
simulare pe model. Se pot schimba proprietati ale elementelor sau relatii intre 
elemente si vedem ce se intimpla. Mai mult (vezi si aplicatia despre cum 
functioneaza o stiinta exacta) modelul (programul de calculator) trebuie 
"calibrat" adica trebuie verificat pe situatii in care se stie deja rezultatul. 

Ceea ce se obtine de la orice program de calculator este o predictie a modelului. 
Daca programul este logic (stabil) si daca a trecut cu bine toate testele de 
calibrare, atunci predictiile lui se vor compara cu realitatea externa. Daca 
predictiile nu se confirma in realitatea externa atunci problema este ca modelul 
nu este adecvat acelei realitati externe.

Nu este de loc surprinzator ca, la fel ca in cazul creierului, unui program de 
calculator sa i se ataseze notiunile de "adevar", "realitate", "realitate externa" 
cu definitiile din teoria MDT asupra creierului. Motivul este usor de inteles: noi 
prelungim in exterior propria structura de modele ale creierului. Ar fi imposibil 
sa facem altceva decit asta!

Observatia de mai sus este foarte interesanta si sub un alt aspect. Astfel, intre 
functiile fundamentale ale creierului si functiile fundamentale ale 
calculatoarelor nu exista' absolut nici o legatura. Cu toate acestea, noi folosim 
calculatoarele pentru a prelungi si extinde propriile functiuni ale creierului 
nostru.

Teoria face citeva predictii greu de acceptat si suportat. Astfel, sistemul de 
invatamint se bazeaza pe asimilarea de modele imagine sau simbolice si de 
verificare a asimilarii, in examene specifice. Aceasta metoda are o problema. 
Astfel, in baza teoriei, cei care au calitati in domeniul asimilarii de modele noi 
au calitati mai reduse in domeniul constructiei de modele noi. Oricum, scoala nu 
stimuleaza si nu rasplateste constructia de modele noi. Problema care apare este 
legata de faptul ca nivelul de constiinta depinde si de capacitatea de a construi 
modele noi. In acest fel, scoala are tendinta de a promova oameni cu nivel redus 
de constiinta.

In plus, tot legat de sistemul de invatamint, teoria arata ca exista oameni 
orientati spre cunoastere si oameni orientati spre actiune. Cei orientati spre 
actiune sunt total defavorizati de sistemul de invatamint iar cei orientati spre 
cunoastere sunt supra-apreciati. 

In aceasta ordine de idei, olimpicii nostrii sunt niste victime inocente ale  
acestui sistem de invatamint. Daca au noroc, vor primi o slujba bine platita 
undeva in occident unde sefii lor, care pot cistiga de sute de ori mai mult decit 
ei, nu au fost nici olimpici si de multe ori nici prea buni dupa criteriile 
scolii.

Societatea este propulsata inainte de oamenii orientati spre actiune iar scoala 
nici nu-si da seama de asta !

Teoria defineste schizofrenia ca incapacitatea de a construi si opera modele cu 
bataie lunga. Modelele cu bataie lunga sunt esentiale nu numai in formarea 
constiintei dar si in predictia problemelor care ar putea sa apara in viitor. 
Metoda schizofrenica este de a rezolva problemele pe masura ce ele apar, pas cu 
pas. O varianta "elaborata" de manifestare a schizofreniei se numeste pragmatism.
Modul normal de interactie cu realitatea externa este de a avea modele cu bataie 
lunga, asociate realitatii externe. Aceste modele pot prezice aparitia unor 
probleme in viitor si astfel aceste posibile probleme pot fi contracarate inainte 
ca ele sa ajunga sa se manifeste.

La noi in tara, aceasta metoda este in general respinsa in mod instinctiv de 
persoanele implicate. Astfel, intr-o structura schizofrenica, daca o persoana 
reuseste sa rezolve o problema inainte ca problema sa ajunga sa se manifeste, acea 
persoana nu va putea sa se laude prea tare cu acest lucru. Unii pot sa spuna ca 
daca ceva nu s-a intimplat inseamna ca, probabil, nici nu a existat o problema. 
Acest mod de rationament este pur schizofrenic (cu bataie scurta). Societatea 
romaneasca nu apreciaza decit pe cei care obtin rezultate explicite concrete. Asta 
inseamna ca oamenii asteapta sa apara o problema (sa se produca deja raul, de 
exemplu) si atunci, prin rezolvarea ei, obtin rezultate si laude.

In societatea romaneasca acest mod de abordare a problemelor este inacceptabil de 
raspindit si de aici performantele economice (si nu numai) proaste obtinute de 
tara noastra. Societatile avansate sunt avansate tocmai pentru ca nu accepta nici 
metoda schizofrenica si nici modul schizofrenic de apreciere al oamenilor.

Asa cum am aratat si in introducere, cartea poate avea succes in primul rind la 
tinerii sub 20 de ani care au, cel putin in plan tehnic, capacitatea de a intelege 
acesta carte. Mi-ar place daca aceasta carte ar putea contribui la scoaterea tarii 
noastre din situatia scandaloasa de subdezvoltare in toate planurile, fata de alte 
tari din Europa.







BIBLIOGRAFIE

Nu exista nici o bibliografie specifica. MDT este o teorie fundamentala. Asta 
inseamna ca toate definitiile sunt generate de acest model. In aceste conditii 
nici o carte nu mai poate fi citita din moment ce in orice carte termenii folositi 
au alte definitii decit cele considerate de MDT.

Exemplu: Exista o carte a lui  Titu I. Bajenescu numita "Performantele 
Inteligentei Artificiale - de la teorie la aplicatii", aparuta la Editura 
Albastra, Cluj-Napoca in anul 2002. Aceasta carte are o bibliografie impresionanta 
(autorul are la bibliografie 241 de titluri avindu-l ca autor). In interiorul 
cartii se afla un glosar cu definitiile termenilor importanti folositi in carte. 

Unul dintre termeni este "inteligenta". Autorul defineste inteligenta prin 16 
afirmatii diferite (2/3 dintr-o pagina) care contin cel putin 12 cuvinte 
nedefinite (a cunoaste, a intelege, rational, cunoastere conceptuala, senzatie, 
intuitie, a descoperi, spirit, a se adapta, caracter, a invata, problema, 
experienta etc). Deci, pentru a intelege ce este inteligenta ar trebui sa 
cunoastem mai inainte definitiile acestor cuvinte declansind astfel un proces care 
pare fara sfirsit. Evident ca autorul nu are nici o definitie a termenului 
"inteligenta" ci numai o descriere a lui. Mai mult, data fiind impresionanta 
bibliografie, se poate trage concluzia ca nimeni nu are nici o definitie a acestui 
termen foarte important. Chiar autorul recunoaste asta prin afirmatia : 
"inteligenta este un concept greu de definit caci este imposibil de dat o 
definitie unica si universala care sa satisfaca pe toata lumea". 

Asociat acestui exemplu se reaminteste definitia normala (generata de teorie) 
pentru cuvintul "inteligenta" ca fiind capacitatea de a construi si opera un model 
cu bataie lunga (vezi si ETA 4).

In consecinta, cartea amintita mai sus nu poate fi in nici un fel folosita in 
asociatie cu MDT si este usor de inteles ca situatia este la fel cu orice alta 
carte. 

Singurele carti care au fost folosite sunt unele dictionare de date istorice. 
Acestea totusi nu pot fi citate in mod specific din moment ce ele reprezinta 
inregistrari ale unor evenimente binecunoscute.

MOISA Dorin Teodor
moisa@zappmobile.ro
Bucuresti, 5 Feb. 2004





*** End of this Doctrine Publishing Corporation Digital Book "Creierul, O Enigma Descifrata" ***

Doctrine Publishing Corporation provides digitized public domain materials.
Public domain books belong to the public and we are merely their custodians.
This effort is time consuming and expensive, so in order to keep providing
this resource, we have taken steps to prevent abuse by commercial parties,
including placing technical restrictions on automated querying.

We also ask that you:

+ Make non-commercial use of the files We designed Doctrine Publishing
Corporation's ISYS search for use by individuals, and we request that you
use these files for personal, non-commercial purposes.

+ Refrain from automated querying Do not send automated queries of any sort
to Doctrine Publishing's system: If you are conducting research on machine
translation, optical character recognition or other areas where access to a
large amount of text is helpful, please contact us. We encourage the use of
public domain materials for these purposes and may be able to help.

+ Keep it legal -  Whatever your use, remember that you are responsible for
ensuring that what you are doing is legal. Do not assume that just because
we believe a book is in the public domain for users in the United States,
that the work is also in the public domain for users in other countries.
Whether a book is still in copyright varies from country to country, and we
can't offer guidance on whether any specific use of any specific book is
allowed. Please do not assume that a book's appearance in Doctrine Publishing
ISYS search  means it can be used in any manner anywhere in the world.
Copyright infringement liability can be quite severe.

About ISYS® Search Software
Established in 1988, ISYS Search Software is a global supplier of enterprise
search solutions for business and government.  The company's award-winning
software suite offers a broad range of search, navigation and discovery
solutions for desktop search, intranet search, SharePoint search and embedded
search applications.  ISYS has been deployed by thousands of organizations
operating in a variety of industries, including government, legal, law
enforcement, financial services, healthcare and recruitment.



Home